89 matches
-
mică măsură, în cea scrisătehnică, științifică, filozofică. În concluzie, preponderența elementului latin, ca valoare circulatorie și frecvență, în scris și viu grai, reprezintă nota de căpetenie a latinității limbii române. Lexicul românesc se împarte în trei grupe: cuvinte latine, autohtone (traco-dace) și străine (de împrumut)slave, grecești, turcești, ungurești și neologisme. Elementul latin formează majoritatea cuvintelor pentru că noțiunile și lucrurile principale, abstracte și concrete, se numesc cu termeni latini, dar și pentru că elementele lexicale din alcătuirea unei fraze românești sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este grăitoare: 1. latine-2099, iar împreună cu derivatele (6806), 8905; 2. slave vechi și bisericești-1466, iar împreună cu derivatele (3058), 4524; 3. străine mai noi, cu puține derivate; 4. autohtone-160 (170), cu 1400 derivate, așadar aprox. 1500. În ceea ce privește repartizarea dialectală, cuvintele autohtone (traco-dace) nu se află în toate cele patru dialecte ale limbii române-majoritatea se află în dialectul daco-român (nordic), numai trei cuvinte lipsesc din acesta (arom. ..). Referitor la împrumuturile în limbile vecine, cuvintele autohtone românești împrumutate în limbile vecine sunt repartizate astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii române. Acest substrat nu a modificat esența latină a limbii române. Ce s-a păstrat din vechea limbă a traco-dacilor? Elementele autohtone din limba română încă nu sunt elucidate (clarificate). Nume de locuri-sunt câteva nume foarte vechi de ape importante: Dunăre (lat. Danubius), rădăcina lui nu este sigură, dar este un nume foare vechi pe care l-au folosit și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60 După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la alcătuirea limbii române. Ce a rezultat din această îndelungată "atingere" (Iorga), conviețuire, între slavi și elementul romanic? În Dacia (nordul Dunării), slavii s-au așezat în număr mare și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
La mănăstirea cu nouă altare. Iată aici, în acest colind, insula marină - "prundul mărei" și templul său "dalbele mînăstirii". Pe ce căi se va fi făcut această confluență de mituri? IV Apele mari au curs către noi din negurile limbii traco-dace Cuvinte vechi în hidronimie. Remanența peste vremuri a macrohidronimiei este un fapt cert și de valoare universală, chiar în condițiile unor schimbări etnice și modificări lingvistice. Cel mult, o populație nouă traduce numele vechi al cursului de apă în limba
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lingvistic autohton traco-dacic, din păcate și acesta destul de slab cunoscut. Înțelegând prin substrat geto-dacii din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, ce reprezintă ramura nordică a numerosului popor al tracilor, cel mai numeros după cel al inzilor - ne spune Herodot; numim aici limba lor traco-dacă. Ne-am mai referit la substratul traco-dacic al limbii române când am căutat originea unor cuvinte fundamentale. Acum vom căuta rădăcinile numelor unora din cursurile de apă, ce nu pot să nu fie legate de acest substrat, mai ales cele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fl. Tize. Cu numele actual, de Tisa, apare prima dată la Antonio Bonfini, în secolul al XV-lea. Este posibil ca indoeuropeanul eis = a curge să fie la originea acestui hidronim. Oricum, A. Vraciu îl înscrie între cele de origine traco-dacă. Someș apare cu numele de Samus într-o inscripție romană inventariată în Corpusul acestora sub numărul CIL.III.7633. În secolele XV-XVI, Stephanum Taurinus arată că se folosea pentru transportul sării. Atât A. Vraciu, cât și C. Poghirc îi atribuie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apare cu numele de Samus într-o inscripție romană inventariată în Corpusul acestora sub numărul CIL.III.7633. În secolele XV-XVI, Stephanum Taurinus arată că se folosea pentru transportul sării. Atât A. Vraciu, cât și C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacă. Crișul îl găsim în secolul VI la Iordanes, ca Grisia, iar la geograful Ravenat, ca Gresia. I. I. Russu îi derivă numele de la indoeuropeanul kers - negru, tradus și adăugat la numele românesc al Crișului Negru, cursul de mijloc al celor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și mai mult un studiu asupra obiceiurilor de iarnă (colindele), cântecului ritual Ziorile și poeziei pastorale. Preocupat să contribuie la demonstrarea vechimii și continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic, B. apelează la folclorul tradițional, cu „matca arhaică, precreștină”, respectiv straturile traco-dace. În examinarea lor trece dincolo de trama epică, de „fabulă”, cuprinzând elementele mitice particulare: bradul ca arbore sacru („axă a lumii”) în riturile de nuntă și de înmormântare, cultul aurorei („Dintre toate neamurile Europei, numai românii au o credință în auroră
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
și înmulțirea vacilor de lapte. Nenumărate vaci mi-au trecut prin mână. Și iată că a apărut ca un Ducipal, cum spunea domnu redactor Tourbatu la care noi ținem foarte mult ca și la post, a apărut din negura legendelor traco-dace, scito-ilire și de-a noastre harmăsarul moldovenesc cu aripi. Propun să-l încreștinăm ca Moldar, adică moldovan cu aripi. Înaripat. Prin el, prin noile cadre de harmasari cu aripi, putem spune c-am câștigat și pariul cu agricultura. Și să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
95% italiene. Formații interne 3,91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine) Slave 14,17% 9,18% slava veche; 2,6% bulgărești; 1,12% rusești; 0,85% sârbo-croate; 0,23% ucrainene; 0,19% poloneze. Germane 2,47% Neogrecești 1,7% Traco-dace de substrat 0,96% Maghiare 1,43% Turcești 0,73% Englezești 0,07% (în creștere) Onomatopee 0,19% Origine incertă 2,71%. Structura etimologică a vocabularului reprezentativ al limbii române Sursa: Informațiile valorificate în hartă sunt preluate după Marius Sala
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
spiritul limbii lor, au transformat forma Kris în Kiris > Keres > Körös). Etimonul formei vechi, preluată de slavi, este nesigur (fie lat. criso, -are, „a se legăna“, fie lat. medieval Crisius, devenit la slavii de sud Kriș, fie o rădăcină iliră, traco-dacă ori slavă), dar limba care l-a preluat și l-a transmis celorlalte este, foarte probabil, romîna. Dîmbovița Este numele rîului, lung de 286 de kilometri, afluent de dreapta al Argeșului, care străbate Bucureștiul (fiind un fel de „senă“ sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formă populară a toponimului oficial Recița, rostită în graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca nu avea dialecte care să se fi interferat în formele pe care încercăm noi astăzi să le reconstituim?). În același mod, formele originare Dîlboceț și Plaviciovița au ajuns, prin intermediul „devierii“ dialectale și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca nu avea dialecte care să se fi interferat în formele pe care încercăm noi astăzi să le reconstituim?). În același mod, formele originare Dîlboceț și Plaviciovița au ajuns, prin intermediul „devierii“ dialectale și al deformării transcrierii germane, Dolboșet și Plavișevița. Alte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pare, în paradigma substantivului): Criș, Argeș, Someș, Mureș. B sau f intervocalic trebuie citite m, fiind, ca și acestea, labial (nazalitatea traco-dacică putea să nu fie „auzită“ de scribii greci sau latini). Există, de fapt, păreri care susțin că în traco-dacă, în mod frecvent, b a evoluat la m. „Confuzia“ b/m în textele grecești mai este întîlnită și în cazul Museos, Museus > Buzău. Timișoara Este numele municipiului în care-și are reședința județul Timiș și care constituie, în același timp
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt atestate, în documentele latino-ungurești, formele Tisa (cu diverse variante) și Ticza (de asemenea cu variante). După secolul al XV-lea, numele latinesc este Tibiscus sau Tybiscus (ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
împrumutat din franceză și engleză. Tanti și mătușă au același etimon îndepărtat: lat. amita „mătușă“. În română, cuvântul mătușă este moștenire directă, fără opriri în diverse alte „gări“, a latinescului amita, la care s-a adăugat sufixul -ușă de origine traco-dacă (sufix care se identifică și în auș „bătrân, moș, bunic“, provenit din lat. avus „bunic“). În cazul lui tanti, lat. amita a trecut prin franceză, unde a cunoscut o formă veche ante, care s-a modificat în limbajul copiilor în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pentru „vatră“; limbile romanice au apelat la alți termeni latinești (larus > port. lar), la un descendent dintr-un derivat din latina târzie (focarium sau foculare: sp. hogar) sau chiar a fost împrumutat un cuvânt din substrat (rom. vatră provine din traco-dacă). Cazurile de discontinuitate dintre structura latină și cea romanică sunt mult mai numeroase, fără ca aceasta să însemne că s-a pierdut caracterul latin al limbilor romanice. În lexicul latinei vulgare, se petrec o serie de transformări, se constată tendința spre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-ar explica și sensul pe care grumaz l-a primit în unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție cu gușă, partea dinainte. Gușă este un cuvânt pe care cei mai mulți lingviști îl consideră de origine traco-dacă; în albaneză, există gušë. Cei care cred însă că este cuvânt latinesc se gândesc la termenul *geusiae, cuvânt celtic pătruns în latină, care s-a transmis în fr. gosier „gâtlej“. mărul lui Adam Nu numai în română, ci și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vechi derivat al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor, medicina veterinară“). Româna este singura limbă romanică în care termenul respectiv, mânz, este de origine preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it. capra, sp., port. cabra), fiind
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
greșit, au a tămădui oase, în loc de auă tămâioasă, ceea ce dovedește că, în dacoromână, cuvântul auă a fost părăsit, în secolul 17. În locul său, a intrat în limba română termenul strugure, cuvânt pentru care s-au propus diverse origini (latină, germană, traco-dacă, greacă), niciuna acceptabilă. S-a sugerat și că ar fi o formație pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu s-a păstrat în română (există însă în alte limbi romanice). Știm, de exemplu, sigur că este vorba despre cuvinte formate pe terenul limbii române în cazul derivatelor care conțin sufixul diminutival -uș(ă), pentru că acesta este de origine traco-dacă. auș Cuvântul auș „bătrân, moș, bunic“ este rar întâlnit astăzi, în Oltenia; există și în aromână, în forma aus. Termenul are la bază lat. avus „bunic“, al cărui rezultat normal *au a dispărut din română. Forma care s-a menținut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prin diverse aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că este vorba de evoluții fonetice regulate, fie de evoluții fonetice neregulate sau de schimbări semantice, sunt valabile și pentru cuvintele împrumutate de latina dunăreană (din traco-dacă, veche greacă sau limbi germanice) sau de română (din limbile slave, maghiară, turcă, greacă, limbi romanice, germană etc.). Moștenirea latinească din lexicul românesc poate fi prezentată din diverse perspective. Una dintre acestea, pe care am „cultivat-o“ în ultima vreme
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ar putea-o pune cei ce au citit, în diverse articole (uneori și în cărți!), că numărul cuvintelor luate de la daci este mult mai mare. Pentru moment, am să spun numai că primul argument este acesta: nu există texte în traco-dacă, care să ne permită să le cunoaștem și, apoi, să le detectăm în limba română. Ce cuvinte avem de la daci Așa cum am arătat în cartea De la latină la română, cea mai mare parte a cuvintelor luate din traco-dacă sunt termeni
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
texte în traco-dacă, care să ne permită să le cunoaștem și, apoi, să le detectăm în limba română. Ce cuvinte avem de la daci Așa cum am arătat în cartea De la latină la română, cea mai mare parte a cuvintelor luate din traco-dacă sunt termeni referitori la natură: configurația terenului (groapă, mal, măgură), ape (pârâu), vegetație (brad, brusture, coacăză, curpen, ghimpe, leurdă, mazăre, mugure, sâmbure, spânz), faună (balaur, baligă, barză, călbează, cioară, ciut, ghionoaie, mânz (at), murg, năpârcă, pupăză, strepede, șopârlă, știră, țap
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]