89 matches
-
a găsi soluții pentru interpretarea numelor de plante păstrate de Dioscoride și de Apuleius. Un inventar al numelor de plante, făcut pornind de la aceste principii, arată următoarea situație: Dimităr Decev ("Pflanzen", pp. 47-48), citat de Ioan I. Russu în "Limba traco-dacilor" (ed. a II-a, 1967, p. 46) are statistica aceasta: „Din cele 40 de nume dace care apar în listele de sinonime ale lui Dioscoride, 8 (adică 20%) sînt latine ("aprus, cercer, curionnecum, lax, petrina, polpum, *rutastra, *chordela"), 5 (12
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
este și rabarba sălbatică 2) Caropithla, Karopithla ( Dac) și denumire populară petală. 3) Skiare (din limba dacilor se traduce prin scai - genul Dipsacus) și Scai (Româna, DEX) Cuvântul "scai" - genul Dipsacus - este inclus de Sorin Paliga in Lexiconul elementelor autohtone (traco-dace) Cele 78 de nume dace de plante, împreună cu numele de persoane și cu denumirile geografice transmise documentar sau epigrafic, sunt desigur în continuare obiectul de studiu al lingviștilor. Ei vor putea astfel să găsească unele dintre legile specifice ale evoluției
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii ar fi nu traci, ci slavi romanizați. Alți istorici precizează că Șerbia modernă a aparut abia în perioada 1718-1739, ca o creație a politicii austriece care caută să facă un pas în Peninsula Balcanică
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
fratele său din celălalt deal să-i arunce securea peste Plaiu, la mare depărtare, iar acesta o prindea din zbor, ca după ce și-a tăiat lemnele trebuincioase, să o înapoieze fratelui pe aceeași cale. Nimilica cea frumoasă (Nimilica în limba traco-daca ar fi însemnat Nimicuța, Micuța), culegând hribe prin pădure, ajunse la marginea unei poenițe unde vede niște făpturi mici - de acolo de sus le vede ca pe niște furnici - scormonind pământul cu un cârlig tras de boi, și aceștia mici
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
cartierul Mănăștur s-a descoperit un mormânt din aceeași cultură, iar pe actuala stradă a Memorandumului a fost găsită o așezare similară. Locuirea în zonă a continuat cu intermitențe în epoca bronzului și a fierului, de atunci existând urme ale traco-dacilor și celților. Pe măsura dezvoltării unei economii bazate pe creșterea vitelor mari în Câmpia Pannoniei, a sporit importanța comerțului cu sare dinspre Câmpia Transilvaniei. Două căi majore, una nord-sud și alta est-vest se încrucișau în dreptul vadului de sub promontoriul de deal
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul 2013, din inițiativă poloneză, este reconstituită transhumanța carpatică, începând din Rotbav (Țara Bârsei) și străbătând Carpații, prin , până în Moravia. Zakopane este situat în sudul Poloniei în apropiere de granița cu Slovacia
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
spiritul limbii lor, au transformat forma Kris în Kiris > Keres > Körös). Etimonul formei vechi, preluată de slavi, este nesigur (fie lat. criso, -are, „a se legăna“, fie lat. medieval Crisius, devenit la slavii de sud Kriș, fie o rădăcină iliră, traco-dacă ori slavă), dar limba care l-a preluat și l-a transmis celorlalte este, foarte probabil, romîna. Dîmbovița Este numele rîului, lung de 286 de kilometri, afluent de dreapta al Argeșului, care străbate Bucureștiul (fiind un fel de „senă“ sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formă populară a toponimului oficial Recița, rostită în graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca nu avea dialecte care să se fi interferat în formele pe care încercăm noi astăzi să le reconstituim?). În același mod, formele originare Dîlboceț și Plaviciovița au ajuns, prin intermediul „devierii“ dialectale și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca nu avea dialecte care să se fi interferat în formele pe care încercăm noi astăzi să le reconstituim?). În același mod, formele originare Dîlboceț și Plaviciovița au ajuns, prin intermediul „devierii“ dialectale și al deformării transcrierii germane, Dolboșet și Plavișevița. Alte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pare, în paradigma substantivului): Criș, Argeș, Someș, Mureș. B sau f intervocalic trebuie citite m, fiind, ca și acestea, labial (nazalitatea traco-dacică putea să nu fie „auzită“ de scribii greci sau latini). Există, de fapt, păreri care susțin că în traco-dacă, în mod frecvent, b a evoluat la m. „Confuzia“ b/m în textele grecești mai este întîlnită și în cazul Museos, Museus > Buzău. Timișoara Este numele municipiului în care-și are reședința județul Timiș și care constituie, în același timp
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt atestate, în documentele latino-ungurești, formele Tisa (cu diverse variante) și Ticza (de asemenea cu variante). După secolul al XV-lea, numele latinesc este Tibiscus sau Tybiscus (ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
strămoșii anatolienilor și grecilor. Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga, baltă, barza, băiat, bordei, brad, brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Lingüística indoeuropea, Gredos, Madrid, 1975 Rosetti, Al., Despre structura silabica în indo-europeană, în rev. "Studii și cercetări lingvistice", anul XV, nr. 1, 1964, pp. 5-6. Ruppel, Antonia, Absolute Constructions în Early Indo-European, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Russu, I.I., Limba traco-dacilor, Editura Academiei, București, 1959. Russu, Ion I., Limba traco-dacilor, Ediția a 2-a revăzuta și adăugita, Editura Științifică, București, 1967. Sihler, Andrew L., New Comparative Grammar of Greek and Latin, Oxford University Press, New-York/Oxford, 1995. Simenschy, Th.; Ivănescu, Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
silabica în indo-europeană, în rev. "Studii și cercetări lingvistice", anul XV, nr. 1, 1964, pp. 5-6. Ruppel, Antonia, Absolute Constructions în Early Indo-European, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Russu, I.I., Limba traco-dacilor, Editura Academiei, București, 1959. Russu, Ion I., Limba traco-dacilor, Ediția a 2-a revăzuta și adăugita, Editura Științifică, București, 1967. Sihler, Andrew L., New Comparative Grammar of Greek and Latin, Oxford University Press, New-York/Oxford, 1995. Simenschy, Th.; Ivănescu, Gh., Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
N Etiopia, Sudan, Somalia, Kenya familia afro-asiatică, ramura cușitică; ramură care cuprinde cca 80 de limbi, printre care: oromo, sidamo, haddiya, somaleza, galla, afar, saho, bedawiye, iraqw, borana, beja limbi vorbite; transcriere etiopiana, latină 86. dacă (geto-dacă) LM Dacia antică; traco-dacă este considerată substrat al limbii române; lista de 80-200 de cuvinte, unele comune cu albaneză; inscripție nedescifrată, probabil în traca (dar cu caractere grecești) pe inelul de aur de la Ezerovo (Bulgaria), sec. V i.C.: 61 de semne în scriere
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
inelul de aur de la Ezerovo (Bulgaria), sec. V i.C.: 61 de semne în scriere continuă; posibilă inscripție dacica pe un vas de lut descoperit în Munții Orăștiei la Grădiștea Muncelului: DECEBALUS PER SCORILO marea familie indo-europeană, familia paleo-balcanică, ramura traco-dacă sau protolimbă anterioară apariției limbilor indo-europene limba exclusiv orală (posibilă interdicție de scriere, de natură religioasă) sau scriere cu alfabet grecesc 87. dakota N SUA, Canada; limbi/dialecte dakota: dakota propriu-zisă, nakota, lakota familia amerindiana, ramura siouană (sioux); SOV, subst.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
formarea cuvintelor 64-65, 101, 134, 189, grup de cuvinte 79, ordinea cuvintelor 53, 63, 77, 78, 78-79, 80, radicalul ~ului 168, rădăcina ~ului 59, structura ~ului 51, 71 D dacă 113, 149, 253, daco-latin 113, daco-moesiană 154, geto-dacă 151, 253, traco-dacă 149, 150, 156, 253, 298 daic 121, 123, 189, 192 dakota 253, 334 dalmata 149, 154, 155, 253, 254 daneză 98, 104, 145, 162, 254, 263, 288, 321, 322, 323, 344, 345 dăsa 151, 152 declinare 92, 93, 118, 307
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o limbă neolatină de tipul „torna, torna, fratre” și tredetitilia (30 de tei), după Teofilact Simacota, unitatea Romaniei Orientale nefiind încă sfă rmată de slavi. În această limbă străromână trebuie să se fi păstrat mult mai multe cuvinte de origine traco-dacă decât cunoaștem astăzi. După afirmațiile istoricilor și lingviștilor, limba traco-geților era încă vorbită în secolul al VI-lea, afirmație care se bazează și pe mărturiile istoricului Iordanes și confirmată de existența manuscriselor în limba bessă aflate la mănă stirea Sfânta
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
știință - inclusiv cei de la Academia Română - în ceea ce privește cercetarea, identificarea și explicarea urmelor românești tot mai des descoperite printre păstorii din Pirineii din Alpi, în fundul Siberiei, în Macedonia, Grecia, Scoția, Croația sau Bosnia, în Muntenegru și nu numai, ca semn al întinderii traco-dacilor. Îndeletnicirile pastorale ale acestor oameni, păstrate și astăzi, locuințele lor conservate ca și cele din munții României, pietrele și crucile de la mormintele lor identice cu cele din cimitirele noastre sunt motive care probează întinderea transhumanței pe tot teritoriul nu numai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cutumiare care guvernează atribuirea numelui unei persoane, sistemul antroponimic românesc a cunoscut de-a lungul timpului mutații profunde, fapt care a făcut să nu putem proba păstrarea pînă astăzi a vreunui nume din substratul autohton. Din bogata listă de nume traco-dace pe care ne-o oferă I. I. Rusu <footnote I. I. Rusu, Onomasticon Daciae, Cluj, 1943; Idem, Limba traco-dacilor, ed. a II-a, ES, București, 1967. footnote> , pentru nici unul nu s-a probat suficient legătura cu nume actuale <footnote Alexandru
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care guvernează atribuirea numelui unei persoane, sistemul antroponimic românesc a cunoscut de-a lungul timpului mutații profunde, fapt care a făcut să nu putem proba păstrarea pînă astăzi a vreunui nume din 88 substratul autohton. Din bogata listă de nume traco-dace pe care ne-o oferă. În timpul ocupației romane populația băștinașă a trecut destul de repede la sistemul onomastic roman, latinizînd propriile nume prin adăugarea terminației -us (Decebalus, Mucasenus), sau combinîndu-le cu cele romane (Sex. Rufius Decibalus, P. Aelius Mucianus, lîngă Aelia
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
95% italiene. Formații interne 3,91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine) Slave 14,17% 9,18% slava veche; 2,6% bulgărești; 1,12% rusești; 0,85% sârbo-croate; 0,23% ucrainene; 0,19% poloneze. Germane 2,47% Neogrecești 1,7% Traco-dace de substrat 0,96% Maghiare 1,43% Turcești 0,73% Englezești 0,07% (în creștere) Onomatopee 0,19% Origine incertă 2,71%. Structura etimologică a vocabularului reprezentativ al limbii române Sursa: Informațiile valorificate în hartă sunt preluate după Marius Sala
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
unde a existat o baltă ce a fost desecată și a aparținut căpitanului Gheorghiu. Balta lui Ivan-Baltă mare cu apă rece situată în pădurea Floroi. Această baltă apare trecută pe harta moșiei Hudeștii-Mari din 1885. Apelativul baltă este de origine traco-dacă. Balta Nouă-Baltă situată în partea de nord-vest a satului Baranca, formată din revărsările dese ale Prutului și în care se și pescuiește. Balta PopiiTeren situat lângă fostul iaz de la Bobești. Pe terenul deținut de un popă s-a format o
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
comuna Hudești și Ucraina. Grecii îl numeau Poras sau Piretus (Herodot), iar romanii l-au numit Hierasus sau Gerasus (Ptolemeu) și Porata (Arvino Marcelini), iar în limba scită însemna trecătoare (B.P. Hașdeu). Suntem de părere că toponimul este de origine traco-dacă. Puturoasa-teren cu solul sărăturos folosit parțial pentru pășunatul vitelor. Este situat între Dealul Dumbrăvii și Dealul Crucii. Numele îi provine de la pârâul care curge pe valea respectivă și a cărui apă miroase urât. Punte (La Punte)-loc situat în satul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]