92 matches
-
profunde și grave, de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o națiune. Discursul va fi modulat după acele caracteristici expresive și structurale ale spațiului simbolic de care poetul se crede reprezentat: folclorul, arhetipul țăranului, substratul traco-dacic. G. a debutat editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
și acum cei din Costești. Tot așa i-au spus până la o vreme, și locuitorii Defileului Porțile de Fier, fluviului ce le domina covârșitor viața. Dovadă este și străvechea denumire Gherdap, adică "Gardul Apei", cuvântul gard aparținând cu siguranță substratului traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime ca Pyretos, Porata; și pentru izvor s-a găsit o rădăcină indoeuropeană
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o vreme, și locuitorii Defileului Porțile de Fier, fluviului ce le domina covârșitor viața. Dovadă este și străvechea denumire Gherdap, adică "Gardul Apei", cuvântul gard aparținând cu siguranță substratului traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime ca Pyretos, Porata; și pentru izvor s-a găsit o rădăcină indoeuropeană în gheu = a vărsa. Tot din acest substrat trebuie să ne
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins 15 bazine hidrografice principale 12. Le prezentăm în continuare, împreună cu principalii afluenți ai colectorului respectiv
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în ceea ce privește Dobrogea, care este însă teritoriul cel mai sărac în ape interioare. Este util însă, înainte de a intra mai adânc în dificilele probleme ale originii numelui râurilor interioare și al Dunării chiar, să vedem ce poate furniza substratul lingvistic autohton traco-dacic, din păcate și acesta destul de slab cunoscut. Înțelegând prin substrat geto-dacii din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, ce reprezintă ramura nordică a numerosului popor al tracilor, cel mai numeros după cel al inzilor - ne spune Herodot; numim aici limba lor traco-dacă. Ne-am
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
destul de slab cunoscut. Înțelegând prin substrat geto-dacii din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, ce reprezintă ramura nordică a numerosului popor al tracilor, cel mai numeros după cel al inzilor - ne spune Herodot; numim aici limba lor traco-dacă. Ne-am mai referit la substratul traco-dacic al limbii române când am căutat originea unor cuvinte fundamentale. Acum vom căuta rădăcinile numelor unora din cursurile de apă, ce nu pot să nu fie legate de acest substrat, mai ales cele mari. Ne vom baza, desigur, pe cercetările
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
revărsări și băltiri permanente, care se produceau în regiunea de câmpie de la vărsarea sa în Tisa, situație care a persistat până în secolul XVIII, când au început primele lucrări de asanare a zonei. Toți lingviștii noștri sunt de acord cu originea traco-dacică a numelui. Timișul apare și el la Herodot ca Tibisis, la Ptolemeu ca Tibiscos, la Priscus Panites, în secolul V e.n., ca Tipnisas, în Tabula Peutingeriană (sec. II sau III e.n.) Tibiscus, iar la Constantin Porfirogenetul, secolul X, Timeses, aproape de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
temă ce merită adâncită. Argeșul apare mai întîi între afluenții Istrului indicați de Herodot ca Ordessos; în surse medievale evoluează ca Argesis, apropiat de forma modernă. Ca pentru toate hidronimele date de Herodot în secolul V î.e.n., apartenența la substratul traco-dacic este evidentă. Pentru că, până la cucerirea Daciei de către romani trebuia să treacă șase secole, iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și în acest caz ser sau sru = a curge. Este interesant de notat o vale cu pârâu ce coboară din Podișul Covurluiului paralel cu Siretul, sub numele de Valea Gerului. Numele pe care îl reproduce Herodot pentru Prut, desigur numele traco-dacic, este foarte apropiat de cel actual: Porata (Istorii, IV.48), în timp ce mai târziu, grecii l-au numit Pyretos. În timpul invaziei pecenegilor, istoricul bizantin Porfirogenetul (secolul X) îl consemnează sub numele deformat de Burat. Nistrul este descris de un geograf autohton
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă. Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va vedea mai departe, analiza documentelor privind râul Jiu, și numele său, ne poate informa asupra felului cum era privit cursul său în trecut, asupra punctelor de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ale acestui mare fluviu european, și mai ales ale paleohidrografiei sale. Grecii, ce l-au cunoscut venind din Pontul Euxin prin Delta sa și urcând prin cursul inferior dintre Porțile de Fier și vărsare, i-au consemnat acestui curs numele traco-dacic venind din indoeuropeanul sreu = acel ce curge, legat desigur de curgerea sa majestuoasă 52. Tot astfel, prima mențiune literară a numelui fluviului datează din secolul al VIII-lea î.e.n., în poemul "Theogonia", în care Hesiod se referă la o caracteristică
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în Vulgata*, numele unor ape mici s-au tradus în limba noilor conlocuitori Dar și unele ape mici și-au păstrat numele din substrat. S-ar putea pune întrebarea: ce valoare și ce semnificație are încercarea de a separa cuvintele traco-dacice de cele suprapuse ulterior, din latina vulgară, sau din slavă, când fondul lingvistic este același, fondul originar fiind cel indo-european? Se pare că cele provenite din substratul traco-dacic s-au păstrat de multe ori în forme mult mai apropiate de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
întrebarea: ce valoare și ce semnificație are încercarea de a separa cuvintele traco-dacice de cele suprapuse ulterior, din latina vulgară, sau din slavă, când fondul lingvistic este același, fondul originar fiind cel indo-european? Se pare că cele provenite din substratul traco-dacic s-au păstrat de multe ori în forme mult mai apropiate de forma originară. Fiecare din aceste cuvinte au specificul lor, care ține de caracterul propriu și de condițiile în care s-au format și au evoluat de-a lungul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
au format și au evoluat de-a lungul timpului. Fie și numai ca sonoritate. Constatăm, nu fără oarecare surprindere, că și în microhidronimie, un prim inventar arată de la început o prezență numeroasă și variată a denumirilor cu origine în substratul traco-dacic. Regăsim astfel cuvântul ap-apă, ca rădăcină a numelui unui râu din Dacia, cartografiat în Tabula Peutingeriană ca râul Apus (identificat de M. Popescu-Spineni în Carașul de azi), și semnalat de geograful Ravenat, în secolul VII p. Cr., sub numele de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și Mureș, cu numele de Drekon, Drencova de astăzi, din radicalul indoeuropean dher care înseamnă tulbure. În același raport (Excerpta de legationibus) apare și numele dat de către huni Begăi, și anume Tigas, destul de deformat și acesta - după A. Vraciu, hidronim traco-dacic. Și pentru a completa lista microhidronimiei traco-dacice a Banatului, să menționăm în această categorie, după A. Vraciu, Mehedia (Mehadia), apoi, după A. Vraciu și C. Poghirc, Bersobis (Bîrzava), cuprinsă în fragmentul de itinerar rămas din relatarea războaielor dacice ale Împăratului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de astăzi, din radicalul indoeuropean dher care înseamnă tulbure. În același raport (Excerpta de legationibus) apare și numele dat de către huni Begăi, și anume Tigas, destul de deformat și acesta - după A. Vraciu, hidronim traco-dacic. Și pentru a completa lista microhidronimiei traco-dacice a Banatului, să menționăm în această categorie, după A. Vraciu, Mehedia (Mehadia), apoi, după A. Vraciu și C. Poghirc, Bersobis (Bîrzava), cuprinsă în fragmentul de itinerar rămas din relatarea războaielor dacice ale Împăratului Traian și, în fine, aici raliindu-se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Jiului. Jaleșul își are originea într-un puternic izvor vocluzian, de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri bogate. În Muntenia, Arcudei din preajma Bucureștiului, C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri bogate. În Muntenia, Arcudei din preajma Bucureștiului, C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna - anticul Ampelum, sub numerele CIL III.1457, 1308, 1923, este înscris numele dacic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna - anticul Ampelum, sub numerele CIL III.1457, 1308, 1923, este înscris numele dacic al localității ca Ampe, căreia romanii i-au spus Ampelum, ca și râului de-a lungul căruia se constituise; o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lungul căruia se constituise; o localitate romană, centrul administrației exploatărilor miniere nu numai din Apuseni, dar și din întreaga Dacie și reședință a unui important magistrat (procurator aurarium Daciarum). Doi mici afluenți ai Arieșului din Apuseni au nume atribuite fondului traco-dacic, și anume Abrudul (de către C. Poghirc și A. Vraciu) și Albacul (de C. Poghirc). În anticul Germisara se recunosc două rădăcini indoeuropene: gherm = cald și sru = a curge; este vorba despre izvoarele calde de la Băile Geoagiu. Și în zona de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
serie de importante lucrări hidrotehnice, edilitare și monumentale. Tot în Transilvania avem râul Strei, unde se poate regăsi același radical originar, ca și în Valea Strau sau în Stârminoșii Jiului, despre care am amintit mai înainte. C. Poghirc atribuie origine traco-dacică și Turdei, hidronim ce are aceeași rădăcină ca și un afluent al Tisei din nord-vestul țării, râul Tur. În fine, în Dobrogea avem binecunoscuta suită de traduceri a unui vechi hidronim autohton cu sensul de "Apă Neagră", pentru ceea ce numim
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de la trecerea din secolul I e.n. la secolul II e.n., datorat lui Laberius Maximus, guvernator al Moesiei Inferioare, referitor la teritoriul rural al Histriei, ia ca repere și 5 pâraie dobrogene, dintre acestea numai unul pare a ține de substratul traco-dacic, celelalte având rezonanță latină, așa cum se va vedea mai departe. Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
că și în cazul acestui spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic se verifică faptul că marile cursuri de apă nu-și schimbă numele, cel mult și-l traduc cu păstrarea sensului originar, peste milenii. Dar în cazul acestui spațiu, și în cadrul hidronimiei minore, substratul traco-dacic a supraviețuit, o dată cu altoiul latin aplicat și în hidronimie, vechi de două milenii, în această zonă a Europei aflată în calea atâtor migrații și influențe. Datorită, desigur, structurii deosebite și privilegiate a unui cadru natural propice perenității. Anexa 1 Cum
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și astăzi Jiului - Ji. 35 Iliescu O., Cu privire la o hartă a sud-estului Europei datând din preajma bătăliei de la Nicopole, Stud. mater. ist. medie, IX, 1978 (104-105). 36 În antichitatea romană Ad Malum; se observă că mal este un cuvânt de substrat traco-dacic și sensul ar fi "Pe Malul Dunării". 37 Urechia V. A., Chartografia română, An. Acad. Rom., 1880. 38 Bogdan I., Documente și regeste, București, 1902. 39 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978 (p. 93). 40 Id., (p. 102 și harta nr. 37
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
că este vorba de istorie, de credință, de dragoste etc., poetul are forța imaginativă de a sublima aspecte insolite ale acestora, inaccesibile ochiului comun sau de a adăuga alte fațete la un edificiu deja realizat. Spre exemplu, într-un Poem traco-dacic, construiește oarecum o replică la eforturile făuritorilor de blazoane - impuse de o istorie, de obicei, injustă -, care s-au străduit, prin timp, să-i arate pe români, cu îndreptățite rațiuni totuși, ca popor romanic, neglijând, cu sau fără voie, aportul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]