92 matches
-
orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime. Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la de
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
ceramică dacică, lucrată manual, dar și ceramică lucrată la roată, de factură celtică. Tot aici au fost descoperite o fibulă din bronz și brățări din argint (2). Astfel, se pare, că în epoca bronzului s-a dezvoltat o înfloritoare civilizație traco-dacică, cum dovedesc descoperirile de obiecte din bronz nu doar de la Cicir, ci și de la Vărșand, Socodor, Cuied, Lipova, Aluniș, Pecica, Arad, Păuliș. Închegarea entității dacice începe în epoca fierului așa cum demonstrează urmele găsite la Arad, Sântana, Pecica, Cicir ș.a. Așezările
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
-i e foame” (literal „nu i se mănâncă”), "la si durmea" „le era somn” (lit. „li se dormea”), "nu-ń ți duți" „nu-mi vine să mă duc” (lit. „nu mi se duce”). Lexicul meglenoromânei cuprinde unele cuvinte moștenite din substratul traco-dacic, partea sa de bază este formată în majoritate din cuvinte moștenite din latină, și se îmbogățește cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren propriu, mai ales prin derivare. Din substrat se presupune că provin
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Ağrı) de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. "vára" („cetatea lui”), vezi de ex. Timișoara posibil de la triburile numite "Iașii sau Iazygii" care locuiau temporar în regiune în secolul XII. denumire de origine slavă probabil compus din "Mara" (origine traco-dacică: "stâncă", înrudit cu „mal”) și "Mureș" (vezi mai jos) posibil de la maghiarul "méhed", prisacă, stupină. Pe vechea stemă a județului erau reprezentate mai multe albine. după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Maris" după orașul Piatra Neamț
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
europenism" și tradiționalism la tânăra generație de intelectuali postbelici și altele. Z. Ornea a readus în atenția generațiilor optzeciste scriitori reprezentativi pentru literatura română contemporană. Eugen Lovinescu ca "avanpost al militantismului antitradiționalist și al modernizării structurilor românești; negarea constituenților orientali (traco-dacici) și absolutizarea celor latini". Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
avea sonorități latine mai mult decît evidente. De altfel, În perioada cît insula se aflase sub ocupație românească, fusese vizitată de un grup de savanți tracologi care ajunseseră fără nici un efort la concluzia că limba rolanzilor derivă din antica limbă traco-dacică. Mai tîrziu, această teorie a fost numită protocronism, iar ulterior, pe baza ei, un mare istoric american de origine română a declarat că nu românii sunt urmașii Romei, ci invers; la un congres de dacologie, desfășurat În anul 2001 la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din nuvela Fata căpitanului este - folosind o sintagmă din nuvela În curte la Dionis - un "nume fanic"; încadrat în seria antroponimelor provenite din nume de plante, format de la femininul Brândușa, prin derivare regresivă (substantivul comun este, probabil, un cuvânt autohton traco-dacic)243 traduce condiția copilului "găsit" sau "din flori". Natura excepțională a destinului său ("nu mi-e frică de durere, pot îndura oricât... Eu mă oțelesc întruna, mă învăț cu relele, mă tot pregătesc. Căci eu nu sunt ca ceilalți, eu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mare parte a toponimelor moștenite - sigur sau probabil Ampoi, Argeș, Bîrzava, Cerna, Dunăre, Olt, Mureș, Criș, Someș, Timiș, Turda, Buzău, Nistru, Prut, Siret etc. - au fost „reconstituite“ pornindu-se de la acest indiciu. O altă sursă a toponimelor cu ipotetică origine traco-dacică sau latinească o reprezintă numele greu de asociat formal și semantic cu apelative ori antroponime romînești sau aparținînd populațiilor cu care au trăit romînii de-a lungul timpului. Pînă în prezent, doar cîteva toponime neatestate în perioade foarte vechi au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele greu de asociat formal și semantic cu apelative ori antroponime romînești sau aparținînd populațiilor cu care au trăit romînii de-a lungul timpului. Pînă în prezent, doar cîteva toponime neatestate în perioade foarte vechi au fost puse pe seama moștenirii traco-dacice ori latine, gradul de probabilitate al acestor soluții nefiind foarte ridicat. Este cazul, de pildă, al numelor Ascura, Cindrelul, Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două tipuri de criterii putînd fi aplicate împreună, așa cum se va constata în cuprinsul reconstituirii unor „biografii toponimice“ romînești. Este necesar să se țină seama că vechimea unui nume de loc este corelată de multe ori cu originea sa (traco-dacică, romînească, slavă, maghiară etc.), stabilită pe baza etimologiei, dar că nu derivă automat și precis din aceasta. Originea stabilește, de regulă, stratul istoric în care se situează numele, adică un inter val cu o durată mai scurtă sau mai lungă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
final dispărut), s-ar fi ajuns la forma actuală. Au fost introduse în ecuație, (cam hazardat din punct de vedere lingvistic, limba armeană nefiind înrudită cu traca), toponimele armene Argaens (în prezent Argish-dagh), Arsesa, Arzes, Arjish. Între Ordessos și formele traco-dacice avute în vedere rămîn diferențe fonetice greu de explicat (deși alternanța o/a este întîlnită și în variantele altor nume: Orgame - Arganum), ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să renunțe la reconstituirea tronsonului ipotetic de forme intermediare (Argessis etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au putut să-și impună toponimele în concurență cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a ridicat semne de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în care se află rîul în cauză aparține unei civilizații apropiate celei tracodace (așa cum precizează chiar Vl. Georgiev), nu este nevoie de intermediarul protoslav menționat, cel puțin pentru toponimele din Balcani, care au mai preluat și transmis alte cîteva hidronime traco-dacice (Argeș, Mureș, Olt, Timiș, Tisa etc.). Mai important este reflexul slav, Ibr, al originalelor străvechi, traco-dacice, care trebuie să fi existat și în Peninsula Balcanică și care s a păstrat în romînă (ca și alte forme slave arhaice), dar s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vl. Georgiev), nu este nevoie de intermediarul protoslav menționat, cel puțin pentru toponimele din Balcani, care au mai preluat și transmis alte cîteva hidronime traco-dacice (Argeș, Mureș, Olt, Timiș, Tisa etc.). Mai important este reflexul slav, Ibr, al originalelor străvechi, traco-dacice, care trebuie să fi existat și în Peninsula Balcanică și care s a păstrat în romînă (ca și alte forme slave arhaice), dar s-a pierdut în bulgară și sîrbă, prin mutațiile fonetice cunoscute petrecute în cele două limbi neoslave
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care s a păstrat în romînă (ca și alte forme slave arhaice), dar s-a pierdut în bulgară și sîrbă, prin mutațiile fonetice cunoscute petrecute în cele două limbi neoslave (vezi dobrii > bg. dobăr, srb. dobar). Astfel încît vechiul nume traco-dacic sună în limba romînă Ibru (cu desinența u, specifică toponimelor cu formă masculină, mai ales după grupul br, muta cum liquida, care în rostirea slavilor ar fi avut altă evoluție), iar în limbile slave balcanice Ibăr, respectiv Ibar. Posibilitatea existenței
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cibrum > ciur). Lipsa documentelor pentru o lungă perioadă a istoriei noastre este o problemă cunoscută și explicabilă prin condițiile în care s-a desfășurat viața populației romînești. Transformarea -br> urdatează, după unii cercetători, din perioada latinei populare, anterioară preluării elementelor traco-dacice în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
perioadă a istoriei noastre este o problemă cunoscută și explicabilă prin condițiile în care s-a desfășurat viața populației romînești. Transformarea -br> urdatează, după unii cercetători, din perioada latinei populare, anterioară preluării elementelor traco-dacice în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține în forma actuală
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
urdatează, după unii cercetători, din perioada latinei populare, anterioară preluării elementelor traco-dacice în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține în forma actuală Țiber consoana b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în ț
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în ț, și parțial bulgarilor, care, potrivit legii fonetice a limbii lor, au introdus un e între b și r). Etimologia dublă, traco-dacică și slavă veche, pentru Ibru este posibilă, dar existența atestată a hidronimelor cu forma Hebros în Tracia și Iliria înclină balanța spre soluția traco dacică. Ipotești Este numele satului din județul Botoșani unde s-a născut și a copilărit „omul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
există și forme feminine (Lotra, Lodra), de la care s-ar fi putut forma, prin contaminare, diminutive feminine (mai ales că numele pîrîiașelor fluctuează între Latorița și Lotrița). Surprinzător este că cercetătorii nu s-au gîndit la posibilitatea moștenirii formei străvechi, traco-dacice, care ar fi putut fi adaptată de romîni sau de slavi după apelativele verosimile ca entopice (termeni geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Aluatus, Aluata etc. Este clar că numele este străvechi și s-a menținut, cu unele modificări (datorate inclusiv grafiei documentelor în diverse limbi), pînă astăzi. Sensul originar nu a putut fi identificat cu precizie. Originea a fost considerată, pe rînd, traco-dacică, scitică, ilirică, germanică sau chiar latină. Astfel, unii specialiști apreciază că numele provine din tracodacă, fără să-l pună în legătură cu vreun radical. Hasdeu, în schimb, propune la baza numelui radicalul scitic sau agatîrșic (agatîrșii erau o populație scitică tracizată) *alt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și chiar a unui apelativ, alta(s) „apă curgătoare, pîrîu“. Eugen Tănase găsește și alte paralele, în primul rînd occitanul Olt, Oultet. Concluzia firească a acestor ipoteze este că numele rîului Olt este străvechi, avînd cel mai probabil o rădăcină traco-dacică, ilirică sau scitică. Celelalte presupuneri sunt departe de a avea un fundament științific. O problemă foarte mult discutată este evoluția lui a din formele antice la o din formele mai noi (Alutus > Olt), care a fost pusă de unii cercetători
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un toponim) cu sufixul -ești, care formează nume de grup. Numele rîului, lung de 350 de kilometri, (dintre care 244 pe teritoriul Romîniei), este atestat în Antichi tate sub formele Tibiscum, Timisis, Tibisia, Tibis, Timisis. S-a dedus o bază traco-dacică *tibh-, înrudită cu gr. tiphós, „mocirlă“ cu sanscr. tim, „ud“ și cu celt. tam „a se răspîndi“ + -isc „apă“, din care s-ar fi putut forma numele originar, moștenit de actualul toponim (așa cum s-a întîmplat cu alte două hidronime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De altfel, și alte denumiri păstrate din traco dacă au în final ș (caracteristic, un fel de locativ, se pare, în paradigma substantivului): Criș, Argeș, Someș, Mureș. B sau f intervocalic trebuie citite m, fiind, ca și acestea, labial (nazalitatea traco-dacică putea să nu fie „auzită“ de scribii greci sau latini). Există, de fapt, păreri care susțin că în traco-dacă, în mod frecvent, b a evoluat la m. „Confuzia“ b/m în textele grecești mai este întîlnită și în cazul Museos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ceasornic. Că civilizația Carparo-Dunăreană a avut o largă răspândire, s-au identificat mărturii materiale similare în Ucraina, pe malul Niprului, în Grecia Veche, Egipt, Sumer, China. Este de semnalat că despre apariția scrisului în lume și despre limba și scrierea traco-dacică a scris în revista „Convorbiri literare" nr.8/1980 lingvistul Ariton Vraciu, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași cu concluzii interesante. Profesoara Ioana Crișan a demonstrat că semnele de la Tărtăria sunt asemănătoare cu altele descoperite și la sud
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]