148 matches
-
Zawaski au descoperit EDRF identificat ulterior cu NO (în endoteliul vascular), s-au acumulat numeroase dovezi experimentale în favoarea eliberării acestuia de către receptorii M2 muscarinici din celulele endoteliale, însoțită de relaxarea și scăderea tonusului vascular urmate de vasodilatație. La rândul său, tractusul gastro-intestinal este teritoriul de elecție al acțiunilor muscarinice de tip M3 al acetilcolinei asupra manifestărilor sale motorii și secretorii. Efectele respective sunt potențate de ezerină (inhibitor al colinesterazei) și abolite de atropină (blocant muscarinic). Aparatul respirator este influențat atât direct
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin cotransport cuplat cu ionii de sodiu. Majoritatea neuronilor glutamatergici se găsesc la nivelul cortexului cerebral și în hipocampus. Celulele piramidale neocorticale glutamatergice prezintă proiecții cortico-striate, cortico-talamice, cortico-pontine și cortico-fugale descendente, până la nivelul regiunilor cervico-dorsală și lombară ale măduvei spinării. Tractusurile olfactive, gustative, auditive și somestezice conțin, de asemenea, numeroși neuroni aminoacidergici excitatori. Eliberarea lor se realizează, ca și în cazul altor neurotransmițători, prin exocitoză cu participarea ionilor de calciu sub influența fenomenelor electrochimice de depolarizare a terminațiilor presinaptice. Acțiunile postsinaptice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale vagului, de exemplu, aparțin ganglionului nodos (echivalentul ganglionului spinal), ca principală punte de legătură aferentă între teritoriul receptor și centrii bulbari din jurul nucleului dorsal al vagului. De aici, emană fibrele eferente ale primului neuron parasimpatic spre inimă, plămân și tractusul digestiv. Ajunse la nivelul acestor organe, filetele vagale lungi se articulează cu cel de al doilea neuron parasimpatic, scurt, în grosimea sau imediata vecinătate a organelor respective. Astfel de celule nervoase cu terminații scurte se găsesc atât la nivelul mușchiului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postganglionare apare de aproximativ 1:20 în ganglionii simpatici și de 1:1 sau 1:2 în ganglionii parasimpatici. Datorită acestui fapt, activarea simpatică se soldează cu răspunsuri mai difuze decât stimularea parasimpatică care este mai limitată. Excepție face doar tractusul digestiv, la nivelul căruia raportul dintre fibrele vagale preganglionare și celulele nervoase ale plexurilor Meissner și Auerbach fiind de 1:8000, răspunsul musculaturii netede viscerale poate afecta deodată zone întinse de organ, așa cum se întâmplă în cazul reflexelor digestive intersegmentare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale, salivare și gastrointestinale sunt puternic stimulate de sistemul nervos parasimpatic care induce de obicei stimularea unei secreții apoase abundente. Intensitatea maximă secretorie determină stimularea parasimpatică la nivelul glandelor tractusului digestiv superior, în special a celor ale cavității bucale și stomacului. Pe de altă parte, glandele intestinului subțire și gros sunt controlate în principal de factorii intestinali locali și de plexurile nervoase enterice, rolul nervilor autonomi fiind mult mai redus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determină creșterea sau reducerea activității organului pe care îl inervează. Tonusul simpatic, de exemplu, întreține un oarecare grad de constricție bazală a arteriolelor prin care acestea au aproximativ jumătate din diametrul lor maxim. În cazul tonusului bazal parasimpatic de la nivelul tractusului gastrointestinal, îndepărtarea chirurgicală a acestuia determină atonie și constipație severă. Consecințele abolirii tonusului vascular simpatic produse prin denervare sunt sensibile ca urmare a modificării tonusului intrinsec muscular. Tonusul vasoconstrictor simpatic are la bază descărcări continue cu frecvență redusă (2 impulsuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În felul acesta, respirația îndeplinește nu numai funcții vegetative (metabolice), ci și somatice (comportamentale). II.3.10. ROLUL CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE La rândul lor, căile respiratorii superioare dețin un rol important în producerea apneelor din somn. Constituind calea comună a tractusurilor digestiv, respirator și fonator, structura anatomică a acestuia este adaptată funcțiilor sale multiple. Segmentul faringian al căilor respiratorii superioare fiind colababil, realizează o coordonare complexă a activității musculare, buco-faringo-laringiene, care asigură rolul triplu (digestiv, respirator și fonator) al acestora. Echilibrul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vagosimpatic exercită asupra acestor mișcări o acțiune reglatoare, rolul fundamental revenind sistemului nervos intrinsec (plexurilor Auerbach și Meissner). Faptul că fragmentele de stomac sau de intestin plasate într-un lichid de perfuzie oxigenat continuă să se contracte spontan demonstrează că tractusul gastrointestinal posedă în însăși structura sa elementele necesare activității contractile ritmice. Chiar în repaus și pe nemâncate, stomacul prezintă un tonus și o anumită presiune intragastrică datorită contracției permanente a fibrelor musculare circulare (8-10 cm apă), care sunt mai ridicate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
consecințe volemice și osmolare de diferite grade. Experimental excitarea pediculului renal provoacă vasoconstricție și scăderea debitului venos al rinichiului, iar secționarea lui produce vasodilatație și creșterea diurezei. Creșterea volumului sanguin, de exemplu, stimulând baroreceptorii cardio-pulmonari, stimulează aferențele vagale spre nucleul tractusului solitar, centrii vasomotori și complexul hipotalamo-retrohipofizar secretor de hormon antidiuretic (ADH). Reducerea eliberării de ADH și a descărcărilor eferente simpatice însoțite de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exocrine. Activitatea crescută a nervilor simpatici renali reprezintă stimulul major al eliberării de renină prin receptorii beta-adrenergici de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal. Astfel, între sistemul nervos simpatic și sistemul renină-angiotensină există relații balansate reciproc. Totodată prezența receptorilor angiotensinici la nivelul tractusului solitar și nucleului dorsal al vagului contribuie la realizarea proprietăților inhibitorii ale angiotensinei asupra efectelor bradicardizante ale stimulării vagului. În favoarea influențării vagale vin și cercetările lui Pooter care a obținut inhibarea eliberării de acetilcolină de la nivelul fibrelor parasimpatice periferice. În comparație cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care a obținut inhibarea eliberării de acetilcolină de la nivelul fibrelor parasimpatice periferice. În comparație cu activarea simpatică produsă de angiotensina II modularea parasimpatică este mai puțin importantă. Reflexul baroreceptor de tip bradicardic este, de asemenea, blocat de către angiotensina II injectată în nucleul tractusului solitar din bulb. Reflexele chemoreceptoare sino-carotidian și cardio-pulmonar sunt mai puțin și diferit influențate de către angiotensină, în funcție de starea normală sau patologică a subiectului. La hipertensivi, angiotensina II reduce sensibilitatea baroreflexă și crește reactivitatea simpatică centrală. De aici efectele benefice ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație a sistemului nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește funcția de creier al vieții vegetative a hipotalamusului cu cea de structură glandulară efectoare. În timp ce tractusul hipotalamo-hipofizar asigură deplasarea produșilor de neurosecreție hipotalamică la hipofiza posterioară, circulația portală hipofizară realizează atât transportul și controlul umoral hipotalamic asupra secreției hormonale adenohipofizare, cât și autoreglarea activității secretorii a acesteia de către hormonii circulanți secretați de glandele țintă periferice (fig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fizio-farmacologice diferite. Spre deosebire de hormonii adenohipofizari, locul de formare a acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari. De la nivelul hipotalamusului anterior, materialul neurosecretor se deplasează de-a lungul tractusului hipotalamo-hipofizar pentru a fi depozitat în hipofiza posterioară. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este arginin-8-vasopresina legată în materialul neurosecretor de un suport proteic denumit neurofizină de care se desface în momentul eliberării. Pe plan fiziologic, ADH posedă două acțiuni principale. Prima
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Funcția respiratorie este, de asemenea, crescută în timpul stresului de efort sau psihologic, ca urmare a stimulării neuronilor coordonatori din hipotalamusul dorsomedian (Grossman, 1983). Prin intermediul și cu participarea acestora se produce activarea atât a reacțiilor baroreflexe prin zonele reflexogene și nucleul tractusului solitar bulbar, cât și a centrilor bulbo-pontini respiratori, activatori ai ventilației pulmonare. În prezent se admite existența unui „centru de comandă” a activării cardio-respiratorii din timpul reacțiilor vegetative, endocrine și comportamentale de efort fizic sau psihic (Dampney și colab., 2008
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
crește eficacitatea tratamentului tulburărilor psiho-afective produse de stres (Sommer și Saavedra, 2008). II.12.3. MECANISME NEUROUMORALE CENTRALE Activarea manifestărilor organo- și somato-vegetative este coordonată de hipotalamusul lateral, amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de releu și integrare a reacțiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de releu și integrare a reacțiilor baroreceptoare, este inhibat prin mecanism GABAA-ergic (Spyer, 1994). La rândul lor, reacțiile stresante generalizate produse de stresorii intenși sau cronici realizează implicarea CRH și nucleului locus coeruleus. Neuronii care sintetizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Anghelescu, Dorina Grăsoiu, Emil Manu, Nicolae Mecu, Mihai Moraru, I. Oprișan, Despina Spineanu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Ghițulescu, Mircea, Istoria dramaturgiei române contemporane, Editura Albatros, Bucuresti, 2000. Ghițulescu, Mircea, Istoria literaturii române. Dramaturgia, ediția a II-a, Editura Tractus Arte, 2008. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția "prozei literare", Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1929. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008. Mândra, Vicu, Istoria literaturii dramatice românești
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ed. cit., p. 931. 94 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 95 George Topârceanu, Opere alese, I, E. S. P. L. A., București, 1959, p. 146. 96 Mircea Ghițulescu, Istoria literaturii române: Dramaturgia, ediția a doua, Editura Tractus Arte, 2008, p. 518. 97 Ioan Groșan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992, p. 100. 98 Idem, p. 9. 99 Am analizat raportul dintre parodie și comicul absurdului în prima piesă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a celui răcit necorespunzător, prezența nitraților va fi mai îndelungată decât în laptele crud, datorită anulării parțiale sau chiar totale a influenței celor 3 factori. Nitrații au proprietatea de a se transforma în nitriți, care, după absorția la nivelul tractusului digestiv, ajung în sânge unde se combină cu hemoglobina, formând methemoglobina; hemoglobina astfel blocată, își pierde capacitatea de a fixa și transporta oxigenul (doza virtual letală pentru un adult de greutate medie este de 0,6 g). 3) Poluarea cu
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
a drojdiilor, au un conținut mai ridicat în tiamină, riboflavină și acid folic. Digestibilitatea lactozei. În timpul fermentației lactice, proporția de lactoza din lapte este redusă cu 1-2%, deoarece este transformată în acid lactic, component care este mai bine digerat în tractusul digestiv uman. Digestibilitatea grăsimii. Culturile starter au o slabă activitate lipolitică și prin urmare vor lipoliza într-o măsură nesemnificativă lipidele, favorizând astfel digestia acestora. Biodisponibilitatea calciului și a fosforului este cu 7% și respectiv, cu 11% mai mare în
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
primare. Li se adaugă celulele epiteliilor stratificate de tip scvamos sau mucos, a căror multiplicare se face în stratul generator prin celulele stem sau la nivelul criptelor. Menționam în această categorie celulele epidermului cutanat, ale epiteliului mucoaselor bucale, căilor respiratorii, tractusului gastrointestinal, tractusului genital femel, etc. Celulele stabile își mențin capacitatea de multiplicare toată viața, dar cu un ritm mai mult sau mai putin încetinit. Exemplu tipic îl constituie ficatul, care se poate regenera plecând de la persistentă a 2030% din celule
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se adaugă celulele epiteliilor stratificate de tip scvamos sau mucos, a căror multiplicare se face în stratul generator prin celulele stem sau la nivelul criptelor. Menționam în această categorie celulele epidermului cutanat, ale epiteliului mucoaselor bucale, căilor respiratorii, tractusului gastrointestinal, tractusului genital femel, etc. Celulele stabile își mențin capacitatea de multiplicare toată viața, dar cu un ritm mai mult sau mai putin încetinit. Exemplu tipic îl constituie ficatul, care se poate regenera plecând de la persistentă a 2030% din celule, deși în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]