87 matches
-
De Nicolae Dima Ar trebui să mă adresez cu „Excelentă”, sau, ca în Austria tradiționalista prin care ai intrat în Vest, „Her Doktor Doktor Diplom Ingenieur”: având în vedere însă că suntem prieteni de peste 20 de ani, am să mă adresez doar cu dragă Claudiu. Deci dragă Claudiu, iti mărturisesc că atât prietenia și admirația
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
la o cafea și o dulceață în briza caldă, destinul Rusiei și al creștinismului. E interesant că Soloviov a scris dialogurile la 1899 și din acestea răzbat frământări filosofice, religioase și politice foarte actuale. La 1899 personajele prevedeau destructurarea Rusiei tradiționaliste prin creșterea fermentului anarhist. Se prevedea izbucnirea Revoluției bolșevice de la 1917 cu 18 ani înainte de declanșarea acesteia. Undeva printre rânduri pluteau ideile de desacralizare a Rusiei pravoslavnice crucificată între occident și orient, ca experiment indus de marea finanță. Sigur în
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]
-
literaturii Nichifor Crainic impunând primul curs de mistică ortodoxă de la facultățile de teologie ortodoxă - o prioritate românească în școlile superioare de teologie din spațiul panortodox. În același timp, Nichifor Crainic, devenit directorul Gândirii, precizează termenii opțiunii culturale, literare și politice tradiționaliste proprii „gândirismului” în eseuri programatice, cum au fost: „A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
de interpretări critice (1982 și 1986) - dintre care primul a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași -, dedicate operei de tinerețe a poetului. Cercetarea se înscrie, programatic, în ramele unui comentariu aflat la confluența dintre critica modernă și cea tradiționalistă, cu predilecție evidentă pentru cea de a doua, pentru cumpătarea ei. Istoricul literar e un adversar tenace și îndârjit al exagerărilor protocroniste, precum și al acelora care urmăresc reevaluări radicale. Reluând o veche dispută referitoare la valoarea postumelor și antumelor eminesciene
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
de chestionar și interviu din cele două comunități ce au făcut obiectul studiului de caz rezultă patru profiluri ale subiecților din cele două sate, în ce privește modul de raportare la schimbarea socială. Capitolul trei al lucrării arată o orientare atitudinală preponderent tradiționalistă a ruralului românesc, elementele de modernitate fiind vizibile mai puțin în plan atitudinal, și mai mult în planul existenței obiective. Orientările postmoderne sunt greu decelabile în acest spațiu social, ele fiind apanajul urbanului. Același lucru se poate spune și despre
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
delimitările ideologice identificate de Chirot atâta timp cât Chirot Însuși afirmă că Gusti „s-a concentrat asupra studiilor empirice și a refuzat să se afunde În iraționalitatea mistică a vremurilor sale”27? Tocmai pentru că ideile eugeniste par să sfideze etichetarea fie ca tradiționaliste (adică antioccidentale și antiseculare), fie ca modernizatoare (adică raționaliste și democratice), ele par să ofere și o cale de a depăși această dihotomie. Pentru a poziționa mai clar propriul argument, am să Încep prin a defini aceste noțiuni. În definirea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și vechile texte religioase ce stau la baza acestuia). Limbajul religios este insuportabil de secole întregi, cel puțin în Italia. Contrareforma a fixat până în zilele noastre un astfel de stil insuportabil. Printre altele, s-a adăugat sentimentalismul odios al subculturii tradiționaliste ale secolelor al XIX-lea și XX. Limba italiană liturgică vorbită astăzi în cadrul Bisericii este aproape respingătoare. O asemenea lungă tradiție lingvistică - intrată profund în cultura specifică a Bisericii - poate să joace feste inclusiv oamenilor aflați, în linii mari, în afara
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu revista „Ramuri”, la fel de înverșunată în a respinge fenomenul literar modernist. În mod cert, prin causticitatea și subiectivitatea pe care le degajă, rubricile „Multe și mărunte” și „Cronică” sunt cele mai dinamice secțiuni ale revistei. Poezia cultivată aici este una tradiționalistă, de inspirație istorică, patriotică, o poezie a nostalgiei pământului natal, scrisă de poeți minori ca Adelina Cârdei, Ion Buzdugan, George Drumur, George Voevidca, V. Bogrea, Nicolae Tăutu, Ioan Cârdei ș.a. Proză apare sporadic și este ilustrată de autori ca Traian
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
tradiționalism" - reprobabil pentru că presupune adecvarea prea strictă la ideologie, "poezie tradiționalistă"- de fapt, o poezie modernă: "poezia tradiționalistă poate fi și, cu mici excepții, chiar este, o poezie modernă", p. 77, "poezie modernă" - "aproape inevitabil, poezia română modernă este una tradiționalistă, care își găsește resursele într-o autohtonie implicită actului de creație", p. 79 și "modernism" sau poezie "modernistă" legată indisolubil de inovație). O detaliere a "efectului de mișcare a operei", de fapt, a evoluției între tendințele majore ale perioadei, este
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
încercarea de sinteză” intitulată Constante poetice în lirica actuală, din volumul Istorie literară și poezie. Identificând în literatura contemporană o „poezie a poeticii” și un lirism de „substanță tragică”, criticul le opune amândurora o poezie de filiație patriotică și/sau tradiționalistă (reprezentată de Zaharia Stancu, Ion Brad, Gheorghe Pituț, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a.), gândită ca „o sinteză a relației antagonice dintre subiectiv și obiectiv, dintre tensiunea lirică și universul poetic”. Viziunea se desfășoară însă cu mai mult succes atunci când se
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Vânătoare e ceva din atmosfera prezentă în Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, bunul prieten al lui T., despre care a scris în nenumărate rânduri și căruia i-a îngrijit câteva ediții postume. Sunete din lirica perioadei interbelice, îndeosebi din cea tradiționalistă (largo sensu), din poezia htonică, coexistă cu cele proprii și în următoarele volume, mai ales în Steaua Polară (1960), în ale cărui tonuri se disting Aron Cotruș, contopit cu Mihai Beniuc, Radu Gyr, Virgil Carianopol și mai cu seamă Tudor Arghezi
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
țarului Alexandru al II-lea; mai mult, pentru marele istoric chiar și maniera de Înfăptuire a respectivului act apărea discutabilă, pe considerentul că singurii săi beneficiari politici ar fi fost, alături de Casa Domnitoare, liberalii guvernamentali. În consonanță cu viziunea sa „tradiționalistă” asupra rolului monarhiei În istoria noastră, N. Iorga a ținut a sublinia Însemnătatea Înfăptuirii Regatului nu la nivelul acțiunii politice, ci la cel al suportului popular, „În noul titlu ... «de rege», milioanele așa de mult neglijate văzând o Înălțare a
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un Alecsandri trecut prin toată arta europeană antinaturalistă și antiparnasiană. În Mărturisiri (1942) P. își definește creația din etapa „tradiționalistă” drept „o poezie a pământului spiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire”. În alți termeni, o poezie în care contrariile se substituie unul altuia: spațiul (materia) devine stare de spirit, nonmateria, timpul se spațializează. Meleagurile copilăriei se confundă cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
REVISTA „GÂNDURI BUNE”, publicație apărută la București, lunar, între februarie și august 1923, având un profil literar, artistic și cultural de orientare tradiționalista. Redactor este Dim. C. Zavalide, iar pe coperta interioară sunt enumerați colaboratorii: I.A. Bassarabescu, N.A. Bogdan, Const. Z. Buzdugan, Maria Cunțan, Cridim (Christea N. Dimitrescu), Alex. G. Doinaru, Ion Dongorozi, Elenă Farago, Zoe Frasin (Zoe Tutoveanu), C.D. Fortunescu, C.V.
REVISTA „GANDURI BUNE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289180_a_290509]
-
artistică, culturală”. Redactor-șef este Const. V. G. Grigorescu. Publicație de interes local, N. apelează la „cărturarii satelor și orașelor” pentru „o luminare a tuturor problemelor ce interesează opinia publică”. Lipsită de un program clar, revista are un caracter eclectic: tradiționalistă, didacticistă, cultivând valorile rurale autohtone, pe de o parte, deschisă spre universalitate și modernism, cel puțin la nivelul expresiei, în ceea ce privește procedeele stilistice, pe de altă parte. Rămâne o publicație democratică, nefiind afectată de expansiunea dreptei și de impactul neosămănătorismului intolerant
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
scrie în numărul inaugural despre Vasile Pârvan, iar în ultimul număr semnează eseul Între român și viața. Numeroase recenzii prezintă cărți de Ștefan Zeletin, Ion Marin Sadoveanu, Al. Popescu-Telega, Zaharia Stancu, Ernst Neumann, André Gide. Versurile, în general de factură tradiționalista, îi au că autori pe V. Voiculescu, Ion Pillat, Aron Cotruș, George Murnu, N.I. Herescu, Ion Buzdugan. De altfel, lui V. Voiculescu îi este dedicat și ultimul număr al P., care include un eseu de N.I. Herescu, urmat de un
PLEIADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288844_a_290173]
-
astfel de reacții este de căutat nu în una sau alta din împrejurările care i-au putut marca, la un moment dat, biografia și scrierile, ci chiar în limitele poeziei sale. Căci, situându-se pe o platformă neosămănătoristă (E. Lovinescu), tradiționalistă, M. prelua și păcatele unui anotimp literar stagnant în propriile-i suficiențe și inerții. Acceptând obedient canonul, el făcea totuși dovada că își cunoștea destul de bine disponibilitățile și natura artistică. Sensibilitatea lui nu își putea afla o expresie pe măsură
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării din formule”. „Stăpînitorul unui pascalism permanent și universal, apropiat foarte de tradiția ocultă a marii arte: cea numenală și deasupra valorilor estetice” este scos, astfel, de sub incidența interpretărilor reductive, fie ele „tradiționaliste” sau „moderniste”, și așezat sub zodia unei vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
beneficiază de o atenție particulară în cadrul prezentei lucrări. Eforturile celor doi conducători ai revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de creșterea necontrolată a populației par să fie direct femeile, care „se înmulțesc” necontrolat. Un astfel de argument este adesea însoțit de atitudini rasiste. În România, o abordare de acest gen se referă cel mai adesea la comunitatea rromăxe "„rroma" tradiționalistă. Ceea ce ignoră teoreticienii și ideologiixe "„ideologie" clasici ai suprapopulației, dar remarcă în mod pregnant ecofeminiștii, este faptul că suprapopulare axe "„suprapopulație" este un fenomen caracteristic celor mai patriarhale comunități. Înmulțirea necontrolată se produce acolo unde femeile nu dispun de controlul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ideologia naționalismului socialist este motorul campaniilor pronataliste din România. Opinia mea este că documentele de arhivă pe care ă doar parțial ă le-am prezentat în această analiză susțin, mai degrabă, o interpretare care are la bază atitudinile și valorile „tradiționaliste”2 ale conducerii PCR (în special ale lui Nicolae Ceaușescu). În ședința Comitetului Executiv al CC al PCR din 2 august 1966, în care se decide în ce mod urma să fie abordată „problema” scăderii natalității în România, accentul se
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
prezentului, dar prin copiii lor își vor da partea de muncă și la construirea viitorului? (Scânteia, 24 septembrie 1966, p. 2). Nicolae Ceaușescu hotărâse într-adevăr că acel moment a venit, indiferent de ceea ce credeau cititorii Scânteii. Contează genul? Ideologia „tradiționalistă” care animă decizia de a interzice avorturile și divorțurile în România este simbolic construită cu ajutorul categoriilor de gen. Statul este masculinizat prin atributele sale de control absolut, în timp ce toți cetățenii României sunt feminizați prin statutul lor de subordonați și subordonate
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
o vizibilitatea o pavoazarea Mobilierul trebuie să fie simplu, funcțional, durabil, ușor de Întreținut, de preferință modular. De modul În care sunt așezate pupitreleîin sala de curs depinde, Într-o anumită măsură, atitudinea elevului față de actul Învățării. Dispunera pe șiruri, tradiționalista,determină o oarecare pasivitate a elevului și se pretează mai ales la activitatea de predare Învățare. Dispunerea În semicerc sau oval duce la favorizarea Interacțiunilor permanente și participarea activă. Gruparea mobilierului se poate face și astfel Încât să poată fi așezați
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
de religiozitatea în rândul populației, ne vom ocupa, în schimb, de relația dintre Biserică și instituții de asistență socială din România finanțate public. Biserica deține prin însăși formația ei aplecarea spre întrajutorare, care astăzi a luat alte forme, nu cele tradiționaliste de genul filantropiei, ci chiar Biserica în România practică o asistență socială profesionalizată, fie prin intermediul desfășurărilor de activități proprii de asistență socială, fie prin implicarea cu resursele și activitatea ei pastoral-misionară, în activitatea publică de asistență socială. 2.3. Religia
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]