1,181 matches
-
știam. Nu este acum momentul să schițăm o biografie, fie și rezumativă, a lui Arghezi, ori să realizăm o incursiune - cât de scurtă - în imaginarul său poetic. Acestea sunt - de altfel - obiective pe care mai mizează, astăzi, numai critica literară tradiționalistă, deficitară teoretic, dar nutrind aspirații holistice. Ceea ce ar trebui să ne preocupe, în măsura în care participarea noastră la viața Cetății nu se reduce la o simplă declarație de intenție, la o paradă democratică și o gesticulație liberală, este remanența în spiritul arghezian
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
ce se petreceau acolo. Crezul de gândire și de viață al celor de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ce se petreceau acolo. Crezul de gândire și de viață al celor de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
durată de peste o oră). O altă idee lămuritoare a diferenței între convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale în care locuiește al doilea, se articulează în termenii dualității libertate-constrângere și prezintă concepțiile ambilor compozitori într-o lumină mult mai încărcată de semnificații relevante
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a devenirii sale sufletești și intelectuale. Viziunea să istorista reiese și după cum își clasase opera prin anii 1936, deci în plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-un vers, (1935-1936). Nu fuseseră, bineînțeles, atunci
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
frunze călătoare, Ploi și neguri, Glasul toamnei, Toamna și iubirea, Toamna și amintirea, Toamna și moartea, ceea ce creează o miscare dramatică - care răscolește și dă un interes deosebit tabloului autumnal sugerat prin poeme alese din operele poeților semănătoriști, simboliști și tradiționaliști. Poemele sunt astfel selectate încât fiecare pare a continua și dezvolta melodia și înțelesul celei precedente. În 1918, Ion Pillat începuse să scrie poemul Bătrânii terminat și apărut în 1922 nu numai că expunere a unei arte poetice dar și
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
exprimă clar poziția în prefață intitulată "Cîteva cuvinte pădurețe": "Volumul de față aparține unui poet mort". Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri dintre cele mai contradictorii (Lovinescu afirmă în 1937 că este tradiționalist!). Cert este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri dintre cele mai contradictorii (Lovinescu afirmă în 1937 că este tradiționalist!). Cert este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
conștient de această situație retorică, în vreme ce Ion Ianoși, autorul prefeței, nu. Textele celor doi flanchează în chip ciudat și oarecum nepotrivit volumele, în măsura în care ele ar fi trebuit să fie mai curînd inversate. Ca exercițiu de erudiție și critică mai degrabă tradiționalistă, observațiile lui Ion Ianoși ar fi fost mai potrivite în final, în măsura în care astfel ele ar fi adresate unui cititor de-acum familiarizat cu scrisul lui Thomas Mann. Textul lui Thomas Kleininger, cu nerv și luciditate (chiar detașare ironică) mai în
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
foarte tânărului publicist, la contradictorii situații, așa cum le consemnează, la senectute, un mădular al bisericii. Pentru că evul istoric este acela al sugrumării democrației în România, mai întâi prin dictatura regală din 1938, apoi prin cea legionară, cea antonesciană, în fine. Tradiționalist ca structură, om de dreapta, profund creștin și neînregimentat politic, memorialsitul va înfățișa, de la distanță sau de foarte aproape, împrejurări destul de cunoscute nouă - cel puțin celor care le-am trăit - inedite însă lectorului tânăr (vezi setea acestuia de literatură memorialistică
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
spin) de clară opțiune avangardistă, accentuată, în 1933, printr-o altă plachetă care avea ca titlu chiar numele poetului. Și o ține așa, cu fronda avangardistă pînă în 1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat, să adere la programul estetic gîndirist (Carte pentru domnițe, 1937 și Frunzișul toamnei mele, 1938, Scară la cer, 1940). Cum de un frondeur avangardist a optat, direct, pentru gîndirism e unul dintre secretele poetului. A urmat după război
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Gheorghe Grigurcu 1. Leo Butnaru ilustrează în chip izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste. Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru, ajungînd nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia unei reacții de ajustare a creației lirice
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
contextul literar al epocii. Din perspectiva actualității noastre vorbesc doi critici din generația tânără: Rodica Mureșan și Adrian Dinu Rachieru. Mai înțelegător ni se pare articolul Rodicăi Mureșan care prezintă poezia lui Teodor Murăsanu sub raportul traditie-modernitate. Deși, indiscutabil, poet tradiționalist ardelean, accentele de modernitate (ecouri din Macedonski, Bacovia, Blaga și Arghezi) se pot depista în versurile sale și exemplele date în eseul Rodicăi Mureșan sunt convingătoare. SCURTUL articol al lui Adrian Dinu Rachieru este mai drastic în privința judecății valorice a
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
în discuție, s-a dovedit, în cele mai multe cazuri, expresia unui inteligent joc al alternării registrelor stilistice. Astfel, tonalitatea echilibrată a documentului istoric, stridentele cu caracter didactic și notația ironic-detasată conviețuiesc în paginile antologiei, revendicîndu-se de la autori la fel de diferiți. Moderniști sau tradiționaliști, criterionisti cosmopoliți sau gîndiriști dogmatici, conferențiarii abordează în textele lor o problematică pe cît de interesantă, pe atît de variată. Mircea Eliade deplînge, bunăoară, stadiul de perpetuu imitator în care se află eseistul autohton față de cel occidental, Ion Pillat realizeză
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
totală a lui Hitler, a izbutit, cu acordul cancelarului Germaniei, să-i înlăture pe legionari, după rebeliunea lor din 21-23 ianuarie 1941. Dl Dinu C. Giurescu crede că regimul Antonescu de dupa rebeliune n-ar fi fost unul fascist, ci paternalist, tradiționalist, naționalist (cu exceptia tratamentului aplicat evreilor). N-ar fi fost nici macar, consideră autorul, un regim de dictatură militară. Lucrurile se complică în aprecierea personalității lui Antonescu, ca șef de stat (regele Mihai avînd numai roluri vagi simbolice) și de armată. Cum
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
Spațiul audiovizual este impregnat cu stereotipuri tradiționaliste și sexiste, femeia având un rol controversat, de la gospodină la obiect sexual, potrivit raportului de analiză media al proiectului național ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate. TBWA/ București, alături de partenerii săi, Fundația Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE
Imaginea femeii în spaţiul media: De la gospodină la obiect sexual () [Corola-journal/Journalistic/25278_a_26603]
-
societate în care deosebirile de opinii religioase și politice să nu fie extreme” (p. 402). Prin această finețe intuitivă în corelarea evoluției literaturii cu aceea a societății, el este mai puțin un conservator, cum a fost uneori perceput, cât un tradiționalist vizionar. Afirmă limpede (în binecunoscutul eseu Tradiția și talentul personal) că „noutatea e mai bună decât repetarea”, dar crede (în Reflecții despre vers liber) și că „Într-o societate ideală, ne putem imagina cum Noul cel bun crește firesc din
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
de unde același loc, rostește cumva familiar: nemulțumire care oficiază despre vine, unde este capul și începătura ? „După atâta zbucium, să ne odihnim „disputa în cultura română între Restr ict iv, istor icul l i terar puțin. Să părăsim disputele, gâlcevile tradiționaliști și moderniști”, din Apostoiu arată cu degetul pe... și să privim senini la farmecul perioada interbelică. Aci s-ar atașa și dadaiști (grupați în Elveția, Franța, inegalabil pe care-l poate aduce comentariul, destul de interesant, ulterior, în alte țări ale
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
curent al cuvîntului. Un cunoscător al lui Eminescu ar putea fi mai curînd intrigat decît provocat. Dan Mănucă, unul dintre profesorii cei mai cunoscuți ai Facultății de Litere din Iași, ne-a obișnuit (din anii '70 încoace) cu un discurs tradiționalist, corect, cu informații precise și prețioase. în plus, colaborarea sa cu Editura Dacia, colecția "Restituiri" ar trebui menționată în caseta de prezentare (amintesc doar prefața la jurnalul lui Iacob Negruzzi). De ce este totuși atît de diferită această nouă carte a
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
ideii patriotice: țara e iubită doar cînd se cuvine apărată de dușmani din afară. Niciodată în timpuri pașnice sau cînd dușmanul este conaționalul nostru. Patriotismul din vreme de război este un clișeu la fel de vechi și de rezistent ca și patriotismul tradiționalist. Literatura e plină de larma lui precum cîmpul de bătălie din Scrisoarea a III-a de bătutul ritmic în scările de lemn al călăreților lui Mircea. în locul acestei teme a luptei, sacrificiului și jertfei, ar fi timpul ca școala s-
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine din aceeași abordare mistică și tradiționalistă a temei, în care iubirea de țară este mai degrabă o chestiune de consangvinitate decît una de civism, mai mult una de specific local decît una de participare la o istorie comună. Ar mai fi de făcut o remarcă. Nici unul
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul ne-a făcut "revoluționari"". El documentează ardent împotriva agrarianismului sămănătorist și cere imediata industrializare cu ajutorul capitalului străin occidental. Acest prooccidentalism coerent al lui Cioran deosebește fundamental doctrina sa naționalistă de toate orientările tradiționaliste și naționaliste din epocă, inclusiv de cea a colegilor de generație, mai toți partizani ai autohtonismului și ostili occidentalizării. (Vulcănescu, Eliade, Noica, Polihroniade, Arșavir Acterian, etc.). Și polemizînd, parcă, cu autohtoniștii căutători ai specificității naționale, scria apăsat: Dacă am fi
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
atitudine drept belicozitate gratuită. Citind cartea lui Sokal și Bricmont ai fi tentat să crezi că o serie din temele postmoderniste cele mai la modă au fost lansate pur și simplu ca reacție la sobrietatea analitică și productivă a filozofilor tradiționaliști sau a oamenilor de știință. Dintr-o competitivitate ușor ridicolă, filozoful postmodernist se ocupă de regimul social al quarck-ului doar pentru că astfel poate aspira să intre într-un dialog cu fizicianul. Dialogul, însă, e imposibil nu numai datorită unui dispreț
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
transilvan, Cornel Regman ezita, cu oarecare cochetărie, a se recunoaște ca atare, introducînd, de cîte ori avea prilejul, un accent diferențial în explicația "originilor" sale spirituale. În agera și discret-ambițioasa-i privire, satul originar se asocia, poate excesiv autocritic, cu "prejudecățile tradiționaliste", cu "inerțiile" și "confuziile provincialiste", mai cu seamă cele ale sămănătorismului ce și-a avut, e drept, în provincia transcarpatină, o sucursală dintre cele mai harnice. Criticul acorda, în schimb, atenție citadinismului intens intelectualizat clujean, ca și "solidarității cu colegii
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
redacteze aceste însemnări ele voiau să fie și memorii sau jurnal și ținteau să amendeze sau să completeze mai vechi scrieri. Pînă la urmă, a biruit, în aceste însemnări, partea jurnalieră, puține revizuiri și adăugiri urmărind să fortifice dimensiunea conservator tradiționalistă a operei sale, începută, în 1904, cu Cultura română și politicianismul (un junimism mult întîrziat) și Românismul, catehismul unei noi spiritualități (1936), un țărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de aceea fiind aspru întîmpinat de Nichifor Crainic și exponenții legionarismului
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]