39 matches
-
voi găsi ceva publicabil, trimit cu plăcere. Ar interesa corespondența cu scriitorii străini? Am destulă, multă Însă cu caracter intim, prietenesc și unii din ei trăiesc și-mi scriu și azi. De asemenea corespondența inedită (am peste 150 scrisori) cu tragediana Agathe Bârsescu. Ea mi-a jucat „Sappho” la Iași și „Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș alege ceva din ea - dacă interesează. P.S. (cu creionul, pe pag. 1, sus În stânga): În lucrarea mea „Istoria lit. germane”, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
temperament scenic, a unei sensibilități artistice și umane ieșite din comun”. „Debutului” bucureștean, i-au urmat patru stagiuni de mari realizări, de împliniri, de confirmări ale laudelor și ale previziunilor exaltate ale multor cronicari. Se afirmă ca una din marile tragediene ale unei epoci în care străluceau actrițe de la Maria Filotti la Aura Buzescu. A urmat o serie de roluri care confirmau triumful debutului bucureștean: Iphigenia la Delphi de Gerhard Hauptmann, Anca din Năpasta de I. L. Caragiale, Taina nunții de Eg
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Pascaly abuza de el. Genul plângător, apelurile desperate la public, și declarația sărăciei sale era genul său: declamația jalnică îl caracteriza.87 Dar, firește, ceasul „teatrului“ nu sunase încă în România. La aceeași epocă, în septembrie 1871, venise și marea tragediană italiană Adelaida Ristori.88 Dar iată cum scria Cezar Bolliac că a fost primită: „Tragediana care a vrut să ne dea și nouă din plăcerile ce a dat în viața ei celorlalte capitale ale Europei, cred că nu s-ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și capriciilor lui Ticu Toporaș, publicist din Fălticeni, specializat În a tulbura oamenii, În a-i pune pe drumuri și apoi de-a abandona totul, trecând la altceva... nou, „formidabil” și irealizabil! 894 corespondența inedită (am peste 150 scrisori) cu tragediana Agathe Bârsescu. Ea mi-a jucat „Sappho” la Iași și „Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș alege ceva din ea - dacă interesează. P.S. (cu creionul, pe pag. 1, sus În stânga): În lucrarea mea „Istoria lit. germane”, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mine, la Buftea și la ai mei toți cei dragi, plecați de lângă mine. Amintirile rămân ca să-i Înlocuiască dar golul rămâne definitiv. Ce bucurie ar fi avut tatăl și mama mea, văzând scrisorile publicate a prietenei lor comune, marea noastră tragediană. Pe la sfârșitul vieții se Împrietenise mult cu mama mea și Își scriau, mama trimițându-i pachete cu dulciuri de casă care Îi plăceau Agathei. și pe mine m-a Întristat moartea Lenuței RÎpeanu pe care am 647 Fiica mai mică
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tradiție, dar a dezvoltat în întreaga sa operă și viață o estetică fondată pe ideea morții înțeleasă drept operă culturală (în conformitate cu miyabi, frumusețea aristocratică). Estetica morții, "indescriptibila încântare a morții" fac parte dintr-o concepție a culturii japoneze pe care tragediana Naka Han și-o înșusește. Dacă esența bushido-ului, această tradiție nescrisă a credo-ului cavaleresc, înseamnă știința de a muri, la fel stau lucrurile pentru actriță, care se impune ca estetă a artei sale, știind să reunească Crizantema și spada
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că personajul său ar fi mistuit de marile probleme ale existenței. În Margherita, Roxana Briban cu timbrul ei generos a susținut o linie a cântului tensionată, cu deschideri luminoase în acut și accente emoționale ce denotă o fibră de adevărată tragediană. Nu am înțeles de ce regia a cerut Feliciei Filip, în Elena din Troia - întruchipare a iubirii ideale, bântuită de coșmarul căderii Troiei - o cochetă cum nu a dorit-o nici Goethe, nici Boito. Artista și-a pus în joc toată
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
Muzeul de Istorie Naturală din Iași, muzeu înființat în 1834. În anul 1835 la Iași este înființată „Academia Mihăileană", în anul 1836 se înființează Conservatorul Filarmonic Dramatic din Iași, iar în anul 1860 este înființată Universitatea „Al. I. Cuza". Celebra tragediană Agatha Bârsescu a fost una din profesoarele de la Conservatorul din Iași. În anul 1863 este constituită Societatea cultural-literară „Junimea", în cadrul căreia s-au afirmat cele mai mari personalități ale culturii românești: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Ion Creangă, AD
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
eroina principală din "Doi pe un balansoar", de William Gibson. Alături de Victor Rebengiuc, Bălănuță a transformat această melodramă într-un zguduitor simbol al condiției tânărului de azi, al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii de compasiune, dragoste, înțelegere. Această tragediană înnăscută, distribuită de Andrei Șerban, firesc, în Medeea, din "Trilogia antică" de la Teatrul Național din 1990. A fost și o excelentă interpretă de comedie. Printre creațiile comice trebuie menționate " Femeia cu coșul cu ouă" din muzicalul montat de Cătălina Buzoianu
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. În 1941 i-a fost recomandată lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iași la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. S-a transferat în capitala și s-a afirmat că tragediana. Pe marele ecran a debutat în 1964, în "Pădurea spânzuraților" și a jucat în ultimul film în anul 1976, când a apărut în rolul Profira din "Tănase Scatiu". A murit la cutremurul din 1977.
Eliza Petrăchescu () [Corola-website/Science/318128_a_319457]
-
Stoneman, tânără sudistă răpită de sclavii eliberați. Tot ea este personajul care leagănă un copil după fiecare episod al monumentalului Intoleranță (Intolerance 1916) întruchipând mama omenirii. Dintre capodoperele care urmează, putem aminti Crinul zdrobit, Cele două orfeline, Drumul spre est ... Tragediană juvenilă, eroină pură și curajoasă, actrița devine, grație melodramelor flamboiante ale maestrului, «Eleonora Duse a ecranului». Și totuși, zvonul potrivit căruia Griffith a inventat gros-planul în onoarea muzei sale, Lillian, este fals. În timpul acestei perioade de libertate și entuziasm, Gish
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
I.L.Caragiale". Tot atunci a fost decorată cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. La Teatrul Metropolis joacă în spectacolul „Gaițele" de Alexandru Kirițescu, regia Dan Tudor. ADELA MĂRCULESCU Actrița care visa de mică să ajungă o mare tragediană s-a născut în 21 decembrie 1938 și a absolvit în 1959 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" București, clasa prof. Alexandru Finți. Director fiind, Zaharia Stancu, o angajează în 1964 la Teatrul Național București, teatru la care
Nume mari ale teatrului românesc, omagiate pe Aleea Celebrităților by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101356_a_102648]
-
sale „s-uri": glissin, pissin (transcriu fonetic). Compoziția de burghez ramolit, vios în decreptitudinea sa, îmbătat de tot ceea ce vede, se ia la întrecere cu cea a Juliettei Binoche, aproape de nerecunoscut în mătușa căzuă din lună, cu gesturi de mare tragediană în exil, desfigurată de soarta tristă până la semăna cu o găină chioară. Autorul mărturisește a nu se fi complicat deloc cu secretele comediei. Pentru el, „comicul este simplu, o modalitate de a exprima vizual și mecanic realitatea condiției umane". Așa
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
energice ample și rapide. Ei se lansează unii către alții, se violentează, se resping, se aruncă la pământ sau pe scaune. Îmbrățișările sunt pasionale, elanurile, brutale”, scrie criticul Charles Arden. O scenografie și costume rafinate Vibrantă, Meddea întruchipată de o “tragediană înnăscută”, soprana Peggy Kriha Dye, dovedește o forță dramatică susținută de o energie continuă. În mișcările furioase, vocea ei descoperă imediat nebunia ucigașă. Marea arie "Quel prix de mon amour ?" emoționază prin disperarea conținută, prin combinația de forță și de
Opere Regale și recitaluri de excepție la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105485_a_106777]