1,003 matches
-
din 1983. Alegerea narativității și a mai marii coerențe nu aduce simplitate și claritate discursului poetic, el rămîne la fel de baroc, sofisticat și abscons, dar ceea ce era gest teatral, artificial pînă acum, devine aici trăire mai sinceră, semnalare mai exactă a tragicului existențial. încep să cadă prea multele măști, acea "stilistică a eschivei", cum o numea Eugen Negrici, pălește în fața unei stilistici a asumării. Dacă practicarea unei poezii axate pe virtuțile limbajului presupune (cel puțin, conform evoluției genului) o criză a sentimentelor
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate, precum o "cădere", un declin, o voluptate satanică, însemnată de "tragicul cotidian" al experienței individuale, consemnînd intenția de-a scrie un eseu cu un titlu net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea scrieri se găsesc în direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate, precum o "cădere", un declin, o voluptate satanică, însemnată de "tragicul cotidian" al experienței individuale, consemnînd intenția de-a scrie un eseu cu un titlu net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea scrieri se găsesc în direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
sfîrșit cu șantajul tragic și apocaliptic pe care-l exercitau sistemele precedente, ideologia hedonismului a luat imediat în mînă tot pîrghiile de influență. Vechile mecanisme de control s-au adaptat la noua minciună a totalei permisivități. Optimismul, valorizarea corpului, circumscrierea tragicului doar în categoria unui prezent anecdotic, oricum trecător, au devenit premizele unei noi presiuni sistemice. în societatea mondială în care totul se consumă rapid, singurătatea seamănă cu o lipsă de dibăcie din partea unor indivizi care, pur și simplu, nu pricep
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
pălăvrăgeală, sunt inhibați când sunt nevoiți să deschidă gura, nu pot birui o timiditate, neputința de a exista. Ceva s-a sucit hotărâtor în demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței. Schiller avea geniul tragicului. Dramele majore nu și-au etalat încă toate subtilitățile. Motivul trădării în Wallenstein e explorat cu o cruzime sobră, cel care e înșelat înșeală la rândul său, nu e sigur cât a fost premeditare în actele sale, deci o conștiință
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
preț al divinității. Răspund la anchetă și poeții, cu poeme mai mult sau mai puțin în problema în dezbatere. între aceștia se detașează prin frumusețe și adevăr Liviu Ioan Stoiciu cu Să nu-ți faci chip cioplit. Despre Legea sau tragicul existenței? și mărturiile literaturii scrie dl. Ion Vlad, iar Elisabeta Pop, despre porunca a șaptea, Să nu preacurvești! O amintire emoționantă despre copilul naiv care a fost, mințind și lăsându-se prins și vindecat, ne oferă Mihai Dragolea. Leon Volovici
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și spună adevărul: Iar după ce aș lua-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta!" gândi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
schiță a viziunii pe care avea s-o propună, cățiva ani mai tărziu, prin Le mythe de l "éternel retour (1949), Le Chamanisme (1951) ori Images et symboles (1952). Dacă a doua parte a existenței sale lisaboneze stă sub semnul tragicului (boala și moartea Ninei, ocuparea sovietică a României, scoaterea lui Eliade din Ministerul de Externe începănd cu noiembrie 1944, mizeria materială extremă), această perioadă rămăne și cea a trecerii frontierei interne invizibile: optănd pentru Europa, eroul începe să aștearnă pe
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
autorul Bietului Ioanide se distingea prin spectacolul personalității sale. Chiar dacă nu toate diagnozele se dovediseră exacte și chiar dacă nu avea antenă pentru avangardă, nefiind nici receptiv la o secțiune a prozei moderne (Joyce, Proust, Kafka), el fiind rezervat în consemnarea tragicului tot ce așternea pe hârtie însemna un regal de inteligență, de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
poet umorist, flecar, spirit relativist muntean care ar face o poezie ludică, parodică, în fine, antilirică. O parte din comentatori au trecut însă și dincolo de aparențe. Chiar G. Călinescu credea că "temele poemelor sale sunt de categoria sublimului și a tragicului", Negoițescu vedea o depășire a esteticului prin moral ("demistificarea semantică e semnul unui tragism"); dincolo de tratamentul acid al realităților social-artistice, Ion Pop remarca și el "neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini". Restul, par să spună aceștia, e
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui Florin Iaru așează peste anormalitatea lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd, pentru că aici, ca la Caragiale sau Urmuz (de la care a pornit) tragicul nu e pur, la fel cum nici comicul nu poate fi pur, și lumea trăiește amestecată și, uneori, ridicolă: "Însîngerați de morții vii/ avem un cerc dar n-avem p/ Și-un papă-avem. N-avem Papy./ N-avem cu cine
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
este mai de efect decât alternativa unor concluzii moralizatoare sau a unei banale incisivități. O lume fără destin, fără cap, promisiune a conservării cadrelor, continuă să existe nestingherită. Din acest punct de vedere, n-ar fi nepotrivită o demonstrare a tragicului din substrat. Ceea ce uimește în acest univers este sentimentul normalității, al echilibrului. Nici un personaj nu se află în afara portativului strâmb, nu există nici un disident, nici o alternativă în aceste "suburbane". Excepție ar face prima povestire, singura scrisă la persoana întâi, în
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
pentru capodopera sa, acum admiratorii săi necondiționați îl pun alături de Faulkner. În ce mă privește, cred că miza lui Nabokov nu suportă comparație cu a celui ce a scris Lumină de august și Absalom, Absalom! prin care ne dovedește că tragicul n-a încetat să existe odată cu Dostoievski, așa cum eram tentați să credem. Veți zice că, dacă Nastasia Filippovna e asimilată de prințul Mîșkin cu frumusețea ultragiată care ar putea să salveze lumea, ar trebui să privim cu aceiași ochi și
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
trezit cu inamici în oraș. S-au instalat în mod foarte ordonat pe unde au putut. Natural că la auzul trupelor dușmane, gata de a intra în Capitală, a fost o oarecare panică printre locuitori, teama de recunoscut. Cu tot tragicul situației, n-au lipsit și momente de comic, de exemplu lăptarii mărginași, care în fiecare dimineață trebuiau să aducă marfa clienților, s-au gândit la năstrușnica idee de a-și împodobi căciulile cu stegulețe albe de pace înfiptecu mici nuieleîn
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
mai subtilă, care îl degradează și îl pulverizează în același timp, de parcă l-ar reflecta în cioburile uneia dintre oglinzile concave ale lui Valle-Inclán din esperpento-uri. Fragmentarea în imagini deformate și, în consecință, compromiterea integrității ansamblului generează grotescul, truculența și tragicul. În romanul scriitorului spaniol, deteriorarea și derizoriul, pe care mizează îndeobște abordările moderne ale miturilor clasice, sînt duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din urmă de
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
de a gândi și de a se raporta la lume), dar și din exterior, prin ochii celorlalți. Imaginea oferită de cele două perspective diferă semnificativ. De aici comicul situației care, de cele mai multe ori, nu este decât o altă față a tragicului. Salvarea unor astfel de personaje vine din refugierea într-un trecut mai degrabă îndepărtat, în care oamenii se ghidau după alt sistem de valori, manierele erau altele. Câte un bătrân întâlnit la o coadă sau în sala de așteptare a
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
Ivan Dumitru Teiu, Zaharie Moisescu, Ion Petre Stoica și Simion Cătău își vor încrucișa penițele în duelul epigramistic „Un zâmbet de Răpciune“ moderat de Ilie Cinciu. M. HORESCU Tapiserie memorială l Proiect internațional Pentru a marca trecerea a doi ani de la tragicul 11 septembrie 2001, Monique Lehman, președinta Asociației de Artă din Pasadena (California), a lansat un apel către toți artiștii tapiseri din lume în vederea realizării împreună a proiectului „Memorial Tapestry“, lucrare textilă de mari dimensiuni, dedicată victimelor atacului asupra acelor două
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
cenaclu al studenților mediciniști. Astăzi, a suferit o fractură psihică ireparabilă, prin dispariția subită a fiului său Mihai, în USA (17 iulie 1982 - 5 iunie 2012, New York). Și ceea ce compusese până atunci sub semnul literarului s-a transformat, sub sincopa tragicului ineluctabil, într-o reordonare sobră, într-o pecetluire solemnă a comunicării. Nu însă într-o rigidă, închisă, stabilire de parametri. în ultimă instanță, mai ales ca medic și specialist în dermatologie, scriitorul Virgil Pătrașcu a reușit să dea alt sens
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
Rugăciune (1907), de Brâncuși, așezată în Cimitirul de la Buzău. Am invocat doar trei ipostaze de opere și capodopere - reportaj, muzică și sculptură, ca să consolăm cumva pe scriitorul Virgil Pătrașcu șisă-l obligăm (este drept, noi din afara situației ireversibile), a înțelege că tragicul, din perspectiva literaturii, este cea mai rezistentă categorie estetică, la toate civilizațiile lumii. Nu zicea poetul nostru român, nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei ! Compensația, domnule Doctor , ne-o dă Cuvântul ! Pentru Dv., vă recomand romanul Ce
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
acest tragic episod, Valeriu Pop a scris o întreagă carte, intitulată Bătălia pentru Ardeal, revelatoare, publicată în 1992 și pe care am comentat-o în revistă noastră. Că delegația noastră n-a fost ascultata deloc, impunîndu-i-se de către Ribbentrop și Ciano tragicul dictat, se știe. Regele s-a trezit cu o treime din Ardeal smulsa din trupul țării și Consiliul de Coroană a fost silit să accepte "arbitrajul" care, de fapt, a fost un dictat. Mai tîrziu, Valeriu Pop a redactat amintiri
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte, O piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă, frica
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]