158 matches
-
la Locarno, este o savuroasa comedie de moravuri despre mici rivalități masculine și marile probleme cu care se confruntă Grecia. Marele câștigător al Premiilor Goya (la cinci categorii, printre care film, regie și actori), Truman (r. Cesc Gay) este o tragicomedie intimă despre finalul inevitabil al vieții și al unei prietenii, pentru care cei doi protagoniști au luat și Premiul de interpretare masculină la Festivalul de la Sân Sebastian. Mediterranea (r. Jonas Carpignano), proiectat în Semaine de la Critique la Cannes, e un
Eva Peron, polițiști pe tocuri, țapi ispășitori și sex în filmele Fără Limită la TIFF 2016 by http://www.zilesinopti.ro/articole/12380/eva-peron-politisti-pe-tocuri-tapi-ispasitori-si-sex-in-filmele-fara-limita-la-tiff-2016 [Corola-blog/BlogPost/100519_a_101811]
-
le fi vorbit despre o lume superioară, alta decât simulacrul de umbre pe perete pe care îl credeau realitate. Din istorie, ni se spune că suntem condamnați să nu învățăm nimic, repetând ca niște patefoane stricate aceleași acorduri sordide de tragicomedie. Deci de ce-am citi la școală dacă ceea ce rămâne după ce uităm totul este o amnezie fără recurs? Nu am încă un răspuns, fiindcă natura umană e dincolo de cât poate să răzbată mintea mea mioapă, dar atât pot să spun
„Și eu am trăit în comunism”. Cel mai mare noroc al vieții mele e că am primit în dar, nemeritat, libertatea by https://republica.ro/zc-i-eu-am-trait-in-comunism-cel-mai-mare-noroc-al-viec-ii-mele-e-ca-am-primit-in-dar-nemeritat-libertatea [Corola-blog/BlogPost/337948_a_339277]
-
al doilea film a revenit lui Attila Till (Ungaria) pentru Kills of Wheels, câștigătorul de la Salonic, despre care am scris în corespondența trecută. A urcat pe scenă pentru a-l primi Zoltan Fenyvesi, unul dintre cei trei interpeți ai acestei tragicomedii cu accente tarantiniene despre loviturile unor insoliți gangmen, toți în scaune cu rotile. Am avut prilejul să schimb câteva cuvinte cu tânărul actor care, spunea el, " Nu a avut niciodată de gând să facă această meserie. Doar când regizorul a
Festivalul filmului de la Cairo: Întâlniri la umbra piramidelor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105937_a_107229]
-
spitale, fără să primească îngrijiri medicale la timp. Este inspirat din cazul real al unui pacient din Dolj, Florin Nica, care în 2001 a fost refuzat de trei ori la internare și care a murit. Filmul a fost clasificat ca tragicomedie și comedie neagră, fiind promovat în Statele Unite ale Americii drept comedie. A fost premiat multiplu, cea mai importantă distincție fiind Premiul „Un certain Regard” la Festivalul de la Cannes (2006). Într-o seară, la București, bătrânul domn Dante Remus Lăzărescu, de
Moartea domnului Lăzărescu () [Corola-website/Science/303888_a_305217]
-
(în ) este o piesă de teatru a autorului francez Victor Haïm. A fost scrisă în 1986, fiind distinsă în același an cu premiul Jacques Audiberti. Piesa este o tragicomedie cu accente suprarealiste, o înfruntare dintre o tânără fată (ce are un accident fulgerător, ajungând la răscrucea dintre lumi) și un înger atipic, ce o supune unui joc aparent nevinovat, dar în urma căruia este decisă destinația sufletului ei. Temele atinse
Valsul hazardului () [Corola-website/Science/333105_a_334434]
-
mai răspândită specie a genului, fiind mult mai puțin supusă convențiilor și normelor decât tragedia și alternând personajele bine individualizate cu cele tipice. Îmbinarea elementelor tragice cu cele comice a făcut posibilă o altă specie literară, cunoscută sub numele de tragicomedie, în secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie modernă în secolul al XVIII-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller și Goethe. În secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare libertate de
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
politică "Găina Riaba". După cenzurarea peliculei "Povestea Asiei Kliacina", Koncealovski operează o schimbare a orizontului în filmele sale. Următoarele două sunt inspirate din literatura rusă: "Un cuib de nobili" (1969, după romanul lui Ivan Turgheniev) și "Unchiul Vania" (1972, după tragicomedia lui Anton Cehov). În 1974 se lansează filmul cu cel mai mare succes comercial al lui Koncealovski, "Romanță pentru îndrăgostiți", bazat pe un scenariu ce amintește de "Umbrelele din Cherbourg" (1964, film muzical semnat de francezul Jacques Demy). Subiectul aduce
Andrei Koncealovski () [Corola-website/Science/313686_a_315015]
-
Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi, Agepsina Macri, M. Giurgea și Maria Ciucurescu. Piesa nu a avut succes, fiind apreciată doar de Victor Eftimiu și Mihail Dragomirescu. Alături de "Akim" (1914; de Victor Eftimiu) este una dintre primele tragicomedii ale dramaturgiei românești. Piesa are un deznodământ grotesc și dual - cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie; acesta își dă sufletul pe un „maldăr de galbeni”. În ciuda unor elemente preluate din alte opere ce prezintă avari celebri
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
scriitorului este îndreptat în favoarea apariției unei publicații independente lucru concretizat prin apariția, în același an, 1919, a ziarului "Звон" ("Clopotul"), căruia i-a fost redactor-șef. În 1922 îi apare volumul de versuri "Спадчына" ("Moștenirea"). În același an, încheie scrirea tragicomediei "Тутэйшыя" ("Oamenii de aici"), în care este prezentată cu ironie viața urbană din perioada de ocupație din Primul Război Mondial. În 1926, în revista literară "Полымя" ("Flacăra") publică un ciclu de poezii cu caracter protestatar, motiv pentru care au fost
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
râdă împreună cu ei. Deși multe interpretări critice ignoră latura comică a operei kafkiene, pierzându-se în argumente religioase, psihoanalitice sau politice, umorul lui Kafka merită totuși studiat. Walter H. Sokel vorbește de o « ironie tragică » la Kafka, adică de o tragicomedie. În schimb, Milan Kundera consideră că în opera kafkiană cele două entități, comicul și tragicul, nu se contrabalansează sau nuanțează reciproc, ca în cazul lui Shakespeare, ci prima o ucide pe a doua « din fașă », nepermițându-le personajelor să găsească
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
obscură. Deși multe din dramele sale au avut mult succes, abia în anii târzii (marcați de începutul domniei lui James I) a scris cele mai mari piese ale sale: "Hamlet", "Othello", "Regele Lear", "Macbeth", "Antoniu și Cleopatra" și "Furtuna", o tragicomedie care se înscrie în acțiunea sa principală o ceremonie pompoasă la adresa noului rege. Această “piesă în piesă” ia forma unei măști, a unui interludiu cu muzică și dans, colorat de noile efecte speciale are teatrelor de interior recent apărute la
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
desemnează totalitatea operelor scrise în formă dialogata menite a fi reprezentate pe scenă. În limba greacă, unde este utilizat pentru prima dată, termenul “dramă", el însemna “acțiune". Genul dramatic (sau dramaturgia) cuprinde mai multe specii: tragedia, comedia, dramă, vodevilul, melodrama, tragicomedia ș.a. începând cu antichitatea greacă și până în renaștere și clasicism unde cele două specii pure ale dramaturgiei au fost tragedia și comedia. Aristotel împarte toate scenele tragediei în trei grupe: Sunt scenele succeselor și insucceselor, biruințelor și înfrângerilor, unde se
Structura textului dramatic () [Corola-website/Science/322438_a_323767]
-
și-a creat în epoca să clasică o estetică și genuri literare specifice, care au influențat apoi evoluția literaturii universale. În ceea ce privește estetică, s-a dezvoltat una realistă, critică la adresa idealismului cavaleresc tipic Renașterii: s-au creat specii naturaliste precum „"celestinescul"” („"Tragicomedia lui Calisto și Melibea"” de Fernando de Rojas, „"A doua Celestina"” de Feliciano de Silva, etc.), nuvelă picaresca („"Lazariilo de Tormes"”, anonim, Guzmán de Alfarache de Mateo Alemán, etc.) sau tipul proteic al nuvelei polifonice moderne („"Don Quijote de la Mancha"”), pe
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
într-o scriere ironică a sa din 1609 intitulată " El arte nuevo de hacer comedias en este tiempo". Vega nu prea făcea distincție clară între genurile literare, el fiind aproape modern în acest sens, el fiind un reprezentant timpuriu al tragicomediei: comediile lui nu erau neapărat comice și nu aveau totdeauna un sfârșit fericit. El lăuda casa regală, dar în același timp se considera vocea poporului. În Italia, Gian Giorgio Trissino (1478-1550) a reînnoit idealul european al tragediei, lucru continuat în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
o ediție târzie, probabil, în onoarea nunții prințesei Elisabeta de Boemia și V Frederick, Elector Palatine, în 1613. Piesă a fost publicată prima dată în First Folio al lui 1623. Povestea atrage tradiția genului romantism, si a fost influențată de tragicomedie și probabil de mască de curte a Commedia dell'arte. Se diferențiază de alte piese de observare a lui Shakespeare, pentru că are un stil neoclasic mai strict și mai organizat. Criticii vedeau "Furtuna"ca în mod explicit în cauză cu
Furtuna (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/319161_a_320490]
-
francez. Printre cele mai importante opere ale sale se numără ,,Viața lui Guzman d'Alfarache", în 1623 scrisoarea sau discursul lui Chapelain către Favereau privind opinia sa asupra poemului ,,Adonis a cavalerului Marino". În anul 1638 sentimentele Academiei franceze cu privire la tragicomedia ,,Cidului" au fost scrise de către criticul lierar Jean Chapelain. Iar în anul 1656 acesta a scris ,,Fecioara" sau ,,Franța eliberată". A decedat la 78 de ani, la 22 februarie 1674 în Paris.
Personalitatea zilei: Jean Chapelain by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80622_a_81947]
-
adevăr om politic, el răspunde asemenea numai unui om politic, nu poetului, care atare se bucură pe scara omenirii de un rang înnăscut atât de mare încît pe lângă dânsul mulți dintre principii cei reali sânt numai niște bieți comedianți și tragicomedia mizeriei, înjosirei și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvânt. [2 martie 1878] BASARABIA I. NUMELE ȘI ÎNTIDEREA EI În toate întîmpinările de până acum, în scrisoarea d-lui X, din "Le
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și decăderea îi aparțin unui simpatic șobolan împătimit de...literatură. Discursul îndrăgostit al acestui șobolan antropomorfizat se citește cu plăcere și cu zâmbetul pe buze, cartea fiind scrisă într-un ritm dinamic și într-o manieră ludică, iar accentele de tragicomedie bovarystă îl fac simpatic pe fragilul, dar cinicul șobolan aflat deasupra semenilor săi (celebri sau nu!), înflăcărat fiind de lumea imaginară a poveștilor în care viețile au mereu direcție și semnificație. Aspirațiile, bineînțeles, sunt pe măsura fanteziei și îl transformă
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
promitea "fapte, nu vorbe". Pe fundal se vedea un alt panou strâmb pe care era desenată o săgeată, urmată de inscripția "Spre groapa de gunoi". Acesta din urmă scăpase neatins de furia electorală. Văzută de departe, imaginea are gustul unei tragicomedii balcanice: veselă la început, amar în final, derizorie per total. 1 Decembrie 2004 Sărbătoare națională! Astăzi am avut parte de o adevărată călătorie în timp, arheologie universitară și experiență pedagogică de neuitat. Într-o cameră mare din subsolul Universității Laval
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
duce până în pânzele albe lucrurile, când se știa îndreptățit. Și asta era tot personalitatea lui. Cred că partea umoristică din film este extrem de eficientă, te face să-ți lași garda jos, și atunci ești lovit în plin. Sunt apropiată de tragicomedie, cred în complexitate. Nu poți să faci tragedie fără să pui și râs. Viața apare distorsionată dacă spui doar că tragedia e tragedie, viața e mai complexă, e un amestec. Umorul face bine la sănătatea noastră mentală și este una
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
într-o sală a Universității. Dintre operatele și criticile cetite amintim: "Cid ", poem tradus din Herder, de d. B. Mih. Lazar, "Naționalitatea ca element de cultură", de d. Petru Misiru. Critica asupra temei acesteia, de d. B. M. Lazar. "Despre Tragicomedia ", de d. M. Lazar. "Un tractat general despre agronomie ", de d. M. Șuțu. "Studie critice despre artă",. de d. B. M. Lazar. Mica societate de ceva preste 50 membri cuprinde tineri din foate unghiurile țărilor române, ea este o "Dacie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau să le numească expresii ale fericirii colective), oamenii mai păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
puncte ale criticii care vizau încălcarea regulii celor trei unități, impuritatea încadrării, Corneille, numindu-și piesa o tragi-comedie, precum și încărcarea acesteia cu prea multe episoade inutile. "...Academia trebuia să-și demonstreze rolul său de arbitru și să impună tragedia nu tragicomedia. Sentimentele... traducea opinia docților (subl. aut.), imparțială, moderată, capabilă să descopere slăbiciuni unei opere de geniu, incapabilă să simtă geniul însuși"30 afirma Antoine Adam dând o explicație manierei în care s-a raportat Academia la opera lui Corneille. Acuzele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
comun: "...lipsa coordonării într-o piesă prezintă la fel de multe primejdii și posibilități de abatere de la natură ca și într-un stat. Pe de altă parte, [...] varietatea noastră, dacă e bine rânduită va oferi publicului mai multă bucurie." Susținerea acestor aspecte tragicomedia sau diversificarea intrigii contravin doctrinei clasice, fiind rodul acelei libertăți la care spiritul englez nu a putut renunța niciodată. Ion Constantinescu vedea această atitudine drept o "evadare din clasicism"144, permițându-i lui Dryden să-l aprecieze pe Shakespeare a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Teatrul, 218-221; Brădățeanu, Istoria, III, 243-246; Diaconescu, Dramaturgi, 190-194; Ghițulescu, O panoramă, 79-82; Regman, De la imperfect, 41-52; Tuchilă, Privirea, 238-243; Regman, Nu numai, 280-283; Z. Ornea, [Ion D. Sîrbu], RL, 1994, 42, 1996, 44, 1997, 18; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Negoițescu, Scriitori contemporani, 386-394; Simuț, Incursiuni, 111-117; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 250-254; Dan C. Mihăilescu, Singurătatea histrionului, „22”, 1995, 8, 9; Octavian Soviany, Măștile care dezvăluie, APF, 1995, 1-2; Roxana Sorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]