987 matches
-
care s-au pronunțat, au încredere în rezistență acestei profesii și a slujitorilor săi, iar 46 % cred că tot mai greu va fi pentru această breaslă să se mențină. Ceilalți, din totalul de respondenți ( 7 % ), nu au avut un răspuns tranșant. Rămâne, deci, ca viața să facă demonstrația cea mai corectă. Interesați de modul în care văd oamenii viitorul presei scrise , am avut postată întrebarea : „ Moare presa scrisă ? ”. Aici am sesizat că lumea s-ar desprinde greu de ziarul sau revista
PRESA, în atenţia opiniei publice [Corola-blog/BlogPost/94364_a_95656]
-
fi logic, dar oare putem noi admite că pisicile noastre să fie strivite sub ochii noștri de niște rinoceri cu un corn sau cu două, fie ei asiatici sau africani?... Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“ Imediat după această poziție tranșantă exprimată de Băcan (,,Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“), textul lui Eugen Ionescu are, în finalul primul act, tânguirea lui Berenger: N-ar fi trebuit să mă cert cu Jean! N-ar fi trebuit să-mi ies din fire!“, încheiată
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
comune se poate dezbate aici pe două direcții esențiale, în principiu autonome, dar, în fapt, inseparabile: în materie de “voce” publică și “ecou” textual. Din nefericire, alăturarea lor tinde, încă o dată, să descurajeze orice inițiativă taxonomică și orice diagnostic critic tranșant. Combinația permanentă de primitivism (al exprimării individuale -specifice “vocii” publice) și rafinament (al efectului de rezonanță -specific, pentru a cita sintagma întrebuințată de Mircea Nedelciu, “ecoului controlat” al textului) relativizează deopotrivă teoria neutralității “înregistrării” (directe, “autentice”, neprelucrate) și pe cea
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
SUA au greșit. Fostul partener în „echilibrul terorii”, Rusia, nu a fost definitiv dezmembrat, deși premisele au existat, revenind acum în forță pe scena mondială. Cu China, alternanța de fermitate și relaxare nu a generat o relație definită, o interdependență tranșantă. Iar pilonii politicii mondiale americane, Japonia și Germania (reconstruite de SUA după ultimul război mondial) manifestă tendințe centrifuge ce pot fi oricând concretizate în manifestări contestatoare. Plasarea Germaniei în centrul unei Europe Unite și tentativele acesteia de apropiere de Rusia
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
bine decît Augustin Buzura sau Marin Preda, de pildă. Chiar dacă noi am resimți această «reevaluare» ca pe o ingratitudine față de ecoul cărților acestora în anii cînd ele au apărut.” Oare veritabilele revizuiri n-au nevoie și de astfel de ipoteze tranșante, de propoziții energic novatoare, care să alimenteze discuția? În absența lor, nu batem oare pasul pe loc? Cînd există un joc normal al bursei valorilor, nu e firesc ca iconodulia să fie corectată un pic de... iconoclastie? Cu atît mai
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
Sîrbu și Mihai Călin duc mai departe experiența de atunci, modul de lucru și rostirea limpede, vibrația textului investigat la virgulă, la spațiile albe dintre cuvinte. Acest exercițiu practicat cu Massaci își dezvoltă și acum anumite reverberații. Maniera de abordare tranșantă, directă de acum își are, cred, surse și în momentul Bash. Care i-a fixat în conștiința mea. Deși îi știu și i-am urmărit de la absolvență, deși au tot jucat, nu la fel de mult amîndoi, deși Mihai Călin a făcut
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
în spaimele, urile și în memoria lui pentru suferințele alor lui - ca pe un frate al meu. E oare atît de mult să pretind un tratament simetric"? Am avut impresia, citind aceste ultime rînduri, că Liiceanu, profund lezat de modul tranșant și exclusivist în care a fost interpretat de către unii intelectuali evrei textul lui anterior, "Sebastian, fratele meu", pe marginea Jurnalului acestuia din urmă, (text în care-și afirma solidaritatea cu suferințele evreilor prin analogie cu propriile-i traume, umilințe și
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
plăcea să fie chiar Leo Șerban cel care pune întrebările, căci și noi băgăm mîna-n foc că n-ar plictisi. l În ZIUA LITERAR| nr. 135, 18-24 dec. 2004, un interviu luat lui Andrei Pleșu de Iolanda Malamen, cu răspunsuri tranșante, cu opinii convingătoare și cu formule memorabile al căror secret de fabricație îl deține intervievatul. Cîteva exemple. Despre presă: "Mă irită schizofrenia multor gazetari care trec prea ușor de la principialitate la compromis, dar lucrul care mă irită mai mult decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
și un electorat menținut într-o stare de spirit și mentalitate socialistă. Dar, România are nevoie de cu totul altceva. e scena politică a apărut aproape pe neașteptate o nouă personalitate: Traian Băsescu. Cunoscut ca un ministru eficace, un om tranșant care n-a ezitat să demisioneze din parlament pentru a se putea pune la dispoziția justiției, fostul primar general al capitalei și-a dovedit din plin anvergura în timpul campaniilor electorale din anul 2004. El s-a manifestat ca un adversar
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Pavel Șușară Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol și unul dintre sculptorii cei mai importanți din întreaga istorie românească a genului, și nici o exagerare nu se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, aproape absent, în ultimii douăzeci de ani, din orizontul culturii noastre, ar fi împlinit, în ziua de 20 decembrie, 70 de ani. Mort prematur la Paris, unde s-a exilat din disperare, după ce climatul din România anilor '80 devenise de
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
nemaleabil, rudimentar, didactic - ecou onest al limbii de lemn" (p. 947). Dar despre Facerea lumii nu am mai putea încheia astăzi atât de binevoitor. Ar fi fost de dorit ca unele descrieri să nu se încheie totuși cu judecăți critice tranșante, fie negative, fie pozitive. Înțelegem însă că sunt în ele și urmele unei prime redactări a dicționarului, oprit în prima formă la 1980 și propus spre editare în 1986, când a fost restituit instituției cu recomandarea de a face modificările
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
cufundă în vizionarea show-ului ŤCiao Darwinť, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu". Luările de poziție ale lui Cristian Tudor Popescu sînt uneori (de multe ori) corecte, alteori discutabile sau excentrice, dar de fiecare dată foarte tranșante. Scrisul său cunoaște doar două nuanțe: alb și negru. De aici și pasiunile care se nasc în jurul său la nivelul societății românești. Cei care pică pe alb îl consideră pe autor un mare gazetar și un spirit incoruptibil (chiar au
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
a avea permanent sub ochi imaginea bătrînei la fel de puternice la 94 de ani, e esența subtilă și concentrată a Bucureștiului neclintit sub bombardament de zeppeline și a acelei Românii care-a făcut Unirea, România castelor, dar și a valorilor morale tranșante, a spiritului de sacrificiu și trădărilor răzbunate, o Românie din care n-au mai rămas, din păcate, decît memorii și amintiri indirecte.
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
intemperanța pamfletului, după cum investigația minuțioasă ce le distinge nu posedă un substrat malițios. Exegetul se vrea și reușește a fi un meșteșugar de performanță al domeniului său, aidoma unui ceasornicar pasionat a regla mașinăriile ce indică pulsul valorii. Dar franchețea tranșantă a stilului său comportamental a surprins dezagreabil într-un mediu în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
de azi al culturii române, rostul și calitatea traducerilor, consumism vs. subcultură, "omul recent" și sistemul său de valori, tipurile de prostie și comportamentul prostului pus în fața libertății de opțiune. Ideile lui Cristian Bădiliță sînt, de fiecare dată, clare și tranșante, dar spiritul său este departe de a fi unul iacobin. Deși pune degetul pe rănile spirituale ale timpului nostru, eseistul manifestă, de fiecare dată o infinită înțelegere pentru oameni. După căderea comunismului au apărut mulți viteji însetați de sînge, gata
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
ș...ț Muzica pe care romii-muzicanți profesioniști o cântă pentru ei înșiși?" sau pentru alții?" etc. Să nu ne așteptăm să găsim în paginile cărții " atât în suita de "taifasuri" cât și în interesanta expunere teoretică ce le premerge " răspunsuri tranșante (adeseori nici chiar răspunsuri pur și simplu) la întrebările pe care tocmai le-am înșiruit. Ezitări, contradicții, răspunsuri vagi, clișee, termeni sau noțiuni înțelese sau explicate variabil de unul sau altul dintre cei interogați întrețes aproape toate convorbirile. Astfel că
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît o ideologie, cît o atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Reperele acestei situări atît de tranșante față de sensul creației artistice, față de nevoia imperativă de schimbare a perspectivei, dar și aspirația către stabilitatea formei, chiar și cu prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
sluji valorile care se sufocă într-un spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de ,paznicii templului". Opinia lui Ion Bogdan Lefter este, spre onoarea d-sale, tranșantă: , Fie că își dau ori nu seama, cei care se revoltă astăzi împotriva dezbaterilor asupra lui G. Călinescu - sau asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
revoltele spiritului, manifestările libertății sociale, nu sunt decât o răsfrângere a tendințelor de clasă" (L'écrivain..., p. 76) și, cum spune mai departe, faptul că "Marx îi refuză spiritului, ideii, culturii, orice autonomie" (Op. cit., p. 99). Pusă în acești termeni tranșanți, chestiunea evidențiată de Fondane își ia, la rândul ei, riscul unei anumite simplificări și schematizări. Îl remarcă, de exemplu, și prefațatorul primei ediții a "discursului" fondanian, Louis Janover, care insistă asupra relativizării raportului de determinare dintre economic și spiritual de către
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
sluji valorile care se sufocă într-un spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de "paznicii templului". Opinia lui Ion Bogdan Lefter este, spre onoarea d-sale, tranșantă: " Fie că își dau ori nu seama, cei care se revoltă astăzi împotriva dezbaterilor asupra lui G. Călinescu - sau asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
făcut tot posibilul să-și alieneze câțiva suporteri de marcă. O sintagmă preluată de la Mircea Cărtărescu, cea referitoare la "maioneza tăiată" a culturii române, folosită cu dezinvoltură, i-a deranjat pe destui oameni de calitate, care-au văzut în afirmația tranșantă un atac inelegant la persoană. Evident că H.-R. P. nu se gândea la ei, dar specia creatorului e iritabilă prin excelență. Fără un dram de provocare, fără ambiția de a fi un "descălecător", de ce te-ai mai înhăma însă
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
culturii de masă"? Cum să salvezi o cultură care n-a dat filozofi, dar produce pe bandă rulantă gazetari? Cum să creezi un Karl Popper acolo unde nu există decât fii, nepoți, verișori și cumnați ai lui Caracudi? Răspunsul vine tranșant și spectaculos totodată: soluția constă în înlocuirea modelului culturii stratificate, adică al specialităților care nu comunică între ele, cu modelul roții: "Culturile speciale se desprind din cultura comună așa cum se desprind spițele din butucul roții. Culturile speciale comunică între ele
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
orice argument contrariu. Așadar: ,, Această carte prezintă bazele artei noi. Ea surprinde trecerea de la arta pasivă la cea activă. Forma artistică labilă se transformă în formă artistică stabilă. Arta Reprezentarea plastică a participării la viață." Reperele acestei situări atît de tranșante față de sensul creației artistice, față de nevoia imperativă de schimbare a perspectivei, dar și aspirația către stabilitatea formei, chiar și cu prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Cristian Juncu, pus în scenă de Vlad Massaci cu următoarea distribuție: Mihaela Sîrbu, Mihai Călin, Ioana Flora, Vlad Zamfirescu, în scenografia lui Andu Dumitrescu. M-a tulburat descoperirea unei piese cu o scriitură fermă, cu un tip de adresare directă, tranșantă, nu neapărat devoalat americană. Mi s-a părut, de asemenea, o izbîndă intrarea în contact cu acest scriitor vînat de Hollywood, de pildă, și obținerea drepturilor de autor astfel încît nimeni să nu trebuiască să-și amaneteze proprietăți sau chiar
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun, "a pierdut sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul grafic, bunăoară, în care compozitorul își afirmă ideea prin intermediul unui graf, a avut tentația unor forme libere, aleatoare, care să exprime ambiguitatea și nebulozitatea conținutului sonor. De aici și pînă
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]