1,422 matches
-
Paradisului.... XIX. P.S.: NU MAI SUNT ADAM!, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012. Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de ... Citește mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce mi-e dor de goliciunea trupului tăuCe doar visul mi-l schițează frântNoapte de noapte, ca o pedeapsă dulcePentru neascultare? Unde este joculPrivirilor de duminică-searaCând puneam
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
multe segmente ale frontului de Vest, în timpul Primului Război Mondial. Era ajunul Crăciunului, în anul 1914. Trecuseră doar cinci luni de lupte și atacuri zădarnice de la declanșarea războiului și se pierduseră aproape un milion de vieți omenești. Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și vor putea face Crăciunul împreună cu familia, a fost înlocuită treptat cu deznădejdea. Traiul deosebit de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care colcăiau răspândind
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
și se pierduseră aproape un milion de vieți omenești. Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și vor putea face Crăciunul împreună cu familia, a fost înlocuită treptat cu deznădejdea. Traiul deosebit de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care colcăiau răspândind boli infestând mâncarea, febra tifoida, holera și dizenteria făceau ravagii, iar vremea rece, ploioasa, frigul și umezeală care îi pătrundeau până în măduva oaselor erau tot atât de necruțători
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care colcăiau răspândind boli infestând mâncarea, febra tifoida, holera și dizenteria făceau ravagii, iar vremea rece, ploioasa, frigul și umezeală care îi pătrundeau până în măduva oaselor erau tot atât de necruțători inamici că cei din tranșeele de vizavi. Pentru ridicarea moralului soldaților, li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... În ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
moralului soldaților, li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... În ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate față în față în tranșee apropiate, aproximativ la două-trei sute de metri. Își auzeau chiar vocile. În ajunul Crăciunului, germanii au pus brazii împodobiți pe deasupra tranșeelor lor. Privind la ei, s-au văzut parcă dintr-o dată cuprinși de febră Sărbătorii Păcii și au început să
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
împodobiți în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate față în față în tranșee apropiate, aproximativ la două-trei sute de metri. Își auzeau chiar vocile. În ajunul Crăciunului, germanii au pus brazii împodobiți pe deasupra tranșeelor lor. Privind la ei, s-au văzut parcă dintr-o dată cuprinși de febră Sărbătorii Păcii și au început să cânte „Stille Nacht, Heilige Nacht”, „O Tannenbaum” și altele. Uneori se deslușea câte o voce mai vajnica transmițând urârea de sărbători
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
au început să cânte „Stille Nacht, Heilige Nacht”, „O Tannenbaum” și altele. Uneori se deslușea câte o voce mai vajnica transmițând urârea de sărbători fericite părții adverse. Starea această de bucurie a Sărbătorii Nașterii Domnului s-a transmis și în tranșeele britano-franceze și au început la rândul lor să intoneze aceleași cântece, în limbi diferite. A urmat un moment absolut răvășitor. Câțiva soldați germani au ieșit neînarmați și s-au îndreptat spre pozițiile inamice cântând și ducând cu ei brăduți sau
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
de acest Armistițiu tacit au rămas încremeniți. Generalii au fost nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea executării oamenilor pentru trădare. Inevitabil, în următoarele zile, ambele părți au fost obligate să se întoarcă în tranșee. Dar cu ce inima mai puteau să tragă în cei pe care cu puțin timp înainte îi îmbrățișase că pe buni prieteni? „La 8:30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria pe parapet
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
îmbrățișase că pe buni prieteni? „La 8:30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria . Ne-am salutat și ne-am întors în tranșee. El a tras două gloanțe în aer și războiul începuse din nou", isi amintea căpitanul britanic Charles "Buffalo Bill" Stockwell. Superiorii au ținut ascuns această întâmplare pentru a nu tulbură opinia publică, dar scrisorile și fragmente de jurnal ale soldaților
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
memorialistica. Titluri din opera să: La Nord de Tahiti ( română, germană și engleză), Aprilie în Auckland, Între indieni și Trapperi, Între Bisturiu și Stetoscop, Indienii - o antologie, Omule alb, ascultă-mă” ( antologie de proza și poezie indiană), Ultimul cartuș din tranșee, Între dragoste și datorie, Dincolo de orizonturi, Călătorii pe două continente (cu Ines Coroianu), Ultimele cuvinte ale unor oameni iluștri,Lexicon, Ena (roman-saga), Lungul drum spre Laguna Hills, Jandarm la împărata, Simboluri și mesaje indiene pe stâncă în America de Nord. Cu o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
memorialistica. Titluri din opera să: La Nord de Tahiti ( română, germană și engleză), Aprilie în Auckland, Între indieni și Trapperi, Între Bisturiu și Stetoscop, Indienii - o antologie, Omule alb, ascultă-mă” ( antologie de proza și poezie indiană), Ultimul cartuș din tranșee, Între dragoste și datorie, Dincolo de orizonturi, Călătorii pe două continente (cu Ines Coroianu), Ultimele cuvinte ale unor oameni iluștri,Lexicon, Ena (roman-saga), Lungul drum spre Laguna Hills, Jandarm la împărata, Simboluri și mesaje indiene pe stâncă în America de Nord. Cu o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
adânci. Pășea desculț și moale, peste peria aspră a miriștii - și nu știu de ce am vrut să-i văd tălpile. Am rămas puțin în urmă și l-am cercetat cu luare aminte. În tălpile lui, pline de brazde și de tranșee, încolțiseră boabe de grâu, scoțând în afară o perniță de frunzulițe verzi, care-i ocro teau mersul prin țepii miriștii. Un sfânt. ...Abia când am ajuns acasă, după ce mă inițiase astfel în taina grâului, mi-a arătat sticluța și busuiocul
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
altceva decât o suprafață de lemn pe care serii de câte 12 puncte mai pronunțate erau combinate, reprezentând diferite sunete. Sistemul fusese destinat inițial armatei, cu scopul de a le permite militarilor să-și transmită noaptea informațiile de-a lungul tranșeelor fără a-și divulga poziția. Considerat însă prea complicat, acesta fusese refuzat. Utilitatea sistemului avea să fie repede înțeleasă de un copil de numai 12 ani, elev al Școlii de orbi, care avea să preia ideea și s-o perfecționeze
Agenda2004-7-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282060_a_283389]
-
dintre cojile proiectilelor descărcate de-a lungul pe jos. Deasupra lor puseseră mai multe proiectile nedescărcate îndreptate spre mare și acoperite cu explozivul scos din cele peste o sută de proiectile. Le-au dat foc și au fugit într-o tranșee de unde aveau de gând să vadă unde vor ateriza proiectilele în mare. După ce au așteptat un timp, constatând că nu explodează, o parte dintre băieți s-au dus să cerceteze ce se întâmplă cu dispozitivul lor, de nu funcționează. Momentul
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
rupt în bucăți pe trei dintre ei, aflați mai aproape. Unul era Munteanu Gică, al doilea era Stroe Niculae. Numele celui de-al treilea, nu mi-l mai amintesc. Alții trei au fost foarte grav răniți, iar cei rămași în tranșee au fost șocați de ce putuseră vedea. Cu o zi înainte și eu fusesem acolo. Luam câte un proiectil, îl loveam pe marginea unui tun, având grijă să nu lovesc capul proiectilului, ca să nu explodeze. Cum îl slăbeam din coaja lui
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
căi de legătură între Țara Românească, respectiv drumul neamțului sau drumul lui Mihai Viteazul. Aceasta începe de la schela Gorjeana și ajunge până în creasta meridionalilor, de unde coboară în Țara Hațegului. În zona de creastă se disting granița austro-ungară, precum și urmele de tranșee de la războiul de întregire. Aici se află un monument ridicat în memoria soldaților căzuți pentru patrie, mai exact o cruce de aproximativ 20 de metri, precum și un lăcaș de cult ortodox ridicat la altitudinea de 1355 m, deosebit prin amplasare
Agenda2004-51-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283192_a_284521]
-
mai largi (o fină aluzie la caracterul, totuși închis, al spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide/ din pînzele lui Dali"(Dali și orologiile lichide). Prin
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
cei din camerele de gazare ori din fața plutonului de execuție nu aveau chip. Teoria lui mi-a amintit o nuvelă tulburătoare, a lui John Barth, în care doi soldați din tabere adverse se trezesc împreună, față în față, în aceeași tranșee. Privindu-se unul pe celălalt în ochi, ei înțeleg că nu se pot ucide, pentru că fiecare descoperă în celălalt exact ceea ce Lévinas numește conștiința de sine, care este o relație fundamental morală cu alteritatea. Cei doi soldați trăiesc împreună cîteva
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
ochi, ei înțeleg că nu se pot ucide, pentru că fiecare descoperă în celălalt exact ceea ce Lévinas numește conștiința de sine, care este o relație fundamental morală cu alteritatea. Cei doi soldați trăiesc împreună cîteva zile de beatitudine în amărîta de tranșee, într-un fel de fericire adamica, a uniunii perfecte cu lumea și toate celelalte fapturi din ea, pînă cînd, într-o dimineață, unul dintre ei, trezindu-se din somn primul, îl împușca pe celălalt. Chipul cu ochii închiși, și fără
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
seama că a spus ceea ce ar fi fost bine să tacă. Talk-show-ul clasic nu limpezește mai niciodată o situație în evoluție, ci o complică și mai rău. Un conflict de replici poate deveni astfel unul de principii, cu săpare de tranșee și mobilizări generale, daca invitatul sau invitații se lasă zgîndăriți de moderator. Acesta din urmă, lipsit mai totdeauna de posibilitatea de a conduce o discuție altfel decît în termeni de tipul conflictelor care pe care, se simte cu misia împlinită
Un altfel de talk-show by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17618_a_18943]
-
genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în turlă clopotul se frânge, pe nervii toamnei picură diezii, Miros a tine noapte limbută, cu luna agățată în emoției ce plânge. șold. Miros a tine noapte
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mai am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
sa. Singurul punct asupra căruia cei doi filosofi cad de acord e că evoluția speciilor nu e incompatibilă cu viziunea creștină, dar în rest deosebirea se adîncește pe măsură ce fiecare caută să-și nuanțeze opinia. E ca într-un război de tranșee în care stăruința de a-l convinge pe celălalt duce la sporirea încăpățînării vrăjmașului. Ruptura dintre Plantinga și Dennett se lărgește tocmai pentru că fiecare nouă replică le pune în lumină premisele asumate tacit. La Plantinga, știința riguroasă e un demers
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
îi va modela odată pentru totdeauna viața interioară și comportamentul. Cu sau fără intenție, Cărtărescu demonstrează că universul primei vârste nu are neapărat nevoie de păduri virgine sau de insule pustii pentru a-și fabrica fantasmele și revelațiile. Strada, cu tranșee proaspăt săpate pentru instalarea conductelor, molozul din jurul blocurilor neterminate, hăul care se cască în cușca ascensorului, dedalul țevilor întrezărit pe gaura cheii din misterioasa sală a caloriferelor sunt tot atâtea locuri mitice, prin care descoperă lumea "Mircică", fiul tehnicianului Costel
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]