73 matches
-
ne-am multiplicat numărul de dușmani”". Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roșie a cărui nucleul era constituit de trupele „Dașnakțutiun” au realizat alte masacre în orașele Quba, Șamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul țării. Speranța azerilor, Sejm-ul Transcaucazian, din cauza situației instabile de pe frontul turc și înaintarea trupelor Puterilor Centrale, nu reacționa la noutățile sosite din regiune. Mai târziu, Sejm-ul și-a dat seama anormalitatea situației sale și la 22 aprilie 1918, s-a transformat în Republică Federativă Transcaucazia
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
acest an, 80 000 de azeri din gubernia Erivan au devenit refugiați. Nici relațiile dintre georgieni și armeni în sudul guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de independența a Georgiei. Peste două zile Armenia și Azerbaidjan și-au proclamat independența. Deputații azeri au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
a inițiat un plan bazat pe cunoștințele adunate din călătoriile sale în ultimii ani, si pe care l-a descris într-o broșură publicată în anul 1855:„The Trans-Caucasian Provinces the proper Field of Operation for a Christian Army" (Provinciile Transcaucaziene, câmpul de operații pentru o armată creștină). Își dorea foarte mult să fie trimis în misiune la imamul Șamil, conducătorul rezistenței antiruse a popoarelor musulmane din Caucaz în cadrul eforturilor militare și diplomatice ale Mării Britanii împotriva Imperiului Rus. A avut
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
că armenii trebuie să lupte cu loialitate pentru statul din care fac parte. La 1 noiembrie 1914, la cererea Germaniei, Imperiul Otoman a intrat în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale. Tensiunea a crescut din toamna anului 1914, când secțiunea transcaucaziană a FRA a participat la formarea unităților de pentru armata rusă, încălcând concluziile celui de al optulea congres. La fel, în octombrie 1914, FRA a pus la punct o rețea de contrabandă cu Rusia pentru înarmarea populației armene din Van
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și Karabakh din Persia) a fost temporar încoroporată în Imperiul Rus. După scurta sa existență ca o republică independentă după Revoluția rusă, Armenia a fost anexată de către URSS. Între 1922 și 1936 ea a existat ca Republica Sovietică Socialistă Federală Transcaucaziană (împreună cu Georgia și Azerbaidjan), și din 1936 până în 1991 ca RSS Armeană. În ultimii ani ai Imperiului Otoman (1915-1922), un număr mare de armeni din Anatolia au murit în Genocidul armean. Mulți au fost forțați să își părăsească casele și
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
Junilor Turci considerați responsabili pentru crime împotriva armenilor au fost asasinați de către FRA în timpul Operațiunii Nemesis . După colapsului Imperiului Rus în 1917, liderii Armeniei, Georgiei și cei musulmani din Caucaz s-au hotărât să creeze în iarna anului 1918 Federația Transcaucaziană. Tratatul de la Brest-Litovsk a avut implicații grave în ceea ce îi privește pe armeni: forțele turce au reocupat Armenia Occidentală. Federația a rezistat doar trei luni, după care s-a dezintegrat, lăsând locul a trei republici independente - RD Armeană, RD Georgiană
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
armeni: forțele turce au reocupat Armenia Occidentală. Federația a rezistat doar trei luni, după care s-a dezintegrat, lăsând locul a trei republici independente - RD Armeană, RD Georgiană și RD Azeră. Negociatorii armeni au fost membri FRA. După dispariția RFD Transcaucaziene, armenii au rămas să facă față de unii singuri amenințării turcilor, care înaintau spre capitala Erevan. La început, temându-se de o înfrângere militară dezastruoasă și de masacrarea civililor, dashnakii au sugerat evacuarea Erevanului. Consiliul militar condus de colonelul Pirumian a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Grupului Forțelor de la Marea Neagră (17 decembrie 1942 - martie 1943). Este avansat la gradele de maior (1942) și apoi la cel de colonel (14 februarie 1943). Este trecut apoi ca ofițer și director-adjunct al Departamentului sovietic de Contraspionaj (SMERSH) de pe Frontul Transcaucazian (aprilie 1943 - 21 februarie 1944) și apoi la cel de pe Frontul 2 Ucrainean (21 februarie - 31 iulie 1944). Aceste unități SMERSH au fost formate în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, având ca sarcină securizare spatelui Armatei Roșii și arestarea "trădătorilor
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
în perioada din 1936 to 1991, timp în care a făcut parte din Uniunea Sovietică. Constituită ca "Republică Sovietică Socialistă" pe 28 aprilie 1920, a fost parte, între 12 martie 1922 și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană împreună cu RSS Armenească și RSS Georgiană. Constituția RSS Azerbaidjene a fost aprobată la Congresul Sovietelor Azere din 14 martie 1937. Pe 19 noiembrie 1990, RSS Azerbaidjană a fost redenumită "Republica Azerbaidjan", rămânând în cadrul URSS-ului încă un an, inainte de
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
de la Erzincan a fost urmat de Tratatul de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din Primul Război Mondial. În perioada martie - aprilie 1918, a avut loc Conferința de pace de la Trabzon, între Imperiul Otoman și Republica Democrată Federală Transcaucaziană. Enver Pașa a prezentat oferta otomană, prin care federația caucaziană urma să-și vadă satisfăcute toate doleanțele în schimbul recunoașterii alipirii provinciilor din Anatolia estică, (care avea să fie o prevedere în tratatul de la Brest-Litovsk). Pe 5 aprilie, șeful delegației transcucaziene
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
Acordul a fost semnat pe 28 mai 1918 de generalul german Otto von Lossow și de premierul Noe Ramishvili și ministrul de externe georgieni Akaki Chkhenkeli în orașul-port la Marea Neagră Poti. Pe 9 martie 1917 a fost înființat Comitetul Special Transcaucazian în frunte cu deputatul Dumei de Stat V. A. Harlamov, care trebuia să îl înlocuiască pe viceregele imperial marele duce Nicolae ca cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de menșevicul georgian Nikoloz Chkheidze. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre ruși și turci
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de menșevicul georgian Nikoloz Chkheidze. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre ruși și turci, care a pus capăt conflictului armat dintre Rusia bolșevică și Imperiul Otoman
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din rândurile forțelor beligerante ale primei conflagrații mondiale. În perioada martie - aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un punct de vedere diferit de cel al delegației transcaucaziene și au anunțat că între Transcaucazia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii noi, atingând granițele antebelice. Liderii de frunte ai Georgiei au ajuns la concluzia că doar o alianță
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
azera (în alfabetul arab) și rusă: "mănat" (منات) și "rublă" (рубль), iar pe bancnotele cu valoarea nominală de 500 mănat, denumirea este exprimată și în limba franceză (roubles). "Primul mănat azer" a înlocuit la valoarea nominală prima versiune a rublei transcaucaziene, la desprinderea Republicii Democratice Azerbaidjan de Republică Federativa Transcaucazia, în 1919. Primul mănat azer nu a avut subdiviziuni și a circulat doar sub formă de bancnote. Acest prim mănat azer a fost înlocuit de cea de-a doua versiune a
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
desprinderea Republicii Democratice Azerbaidjan de Republică Federativa Transcaucazia, în 1919. Primul mănat azer nu a avut subdiviziuni și a circulat doar sub formă de bancnote. Acest prim mănat azer a fost înlocuit de cea de-a doua versiune a rublei transcaucaziene atunci când, în 1923, RSS Azerbaidjana a fost inclusă în Republică Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziana. Al doilea mănat azer a fost introdus la 15 august 1992. Avea codul ISO 4217 AZM și a înlocuit rublă sovietică cu rata de 10 ruble
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
a avut subdiviziuni și a circulat doar sub formă de bancnote. Acest prim mănat azer a fost înlocuit de cea de-a doua versiune a rublei transcaucaziene atunci când, în 1923, RSS Azerbaidjana a fost inclusă în Republică Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziana. Al doilea mănat azer a fost introdus la 15 august 1992. Avea codul ISO 4217 AZM și a înlocuit rublă sovietică cu rata de 10 ruble la 1 mănat azer. Înainte de reformă din 2006, bancnotele în circulație erau următoarele: La
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
mai multe sute de mii de armeni (conform unor surse, până la 1.5 milioane) au fost victime ale masacrelor și deportărilor în masă. După prăbușirea țarismului, Armenia de pe teritoriul rus face parte, alături de Georgia și Azerbaidjan, din efemera Republică Federativa Transcaucaziana (1917-18) proclamata la Tiflis (azi Tbilisi). În împrejurările evenimentelor revoluționare din Rusia (1917), puterea politică în Armenia rusă a fost preluată de partidul Dașnak (membri ai Federației Revoluționare Armene, partidul Dașnakțutiun). La 28 mai 1918, după victoria de la Sardarapat asupra
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
sfârșitul Primului Război Mondial, Armenia a fost din nou atacată, relativ simultan, de Turcia Kemalistă și apoi de Armată Roșie (1920). La 29 noiembrie 1920 Armenia răsăriteana a fost sovietizata și la 12 martie 1922 intra în componență Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene (pe scurt R.S.F.S.R). La 5 decembrie 1936 Armenia a intrat în cadrul U.R.S.S. că R.S.S. Armeana, cu o suprafață substanțial redusă față de teritoriul istoric. Fiind una din cele 11 republici ale URSS, Armenia și-a recăpătat independența de stat
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
foarte puțin timp, de o oarecare independență, după care au fost constrânse, la începutul anului 1929, de către Armata Roșie, să se încorporeze în Uniunea Sovietică. Sub regimul sovietic, Transcaucazia a fost administrată ca o singură entitate - Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană - până în 1936, când a fost împărțită în trei republici unionale: Azerbaidjanul, Armenia și Georgia. Odată cu destrămarea URSS-ului, Azerbaidjanul, Armenia și Georgia au devenit state total independente.
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
a părții de vest a fostei gubernii Erevan. Acest acord a fost urmat în octombrie 1921 de semnarea Tratatul de la Kars dintre forțele kemaliste turce și RSS Armeană, RSS Azerbaidjană și RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Iğdır și Ardahan). Teritoriul cedat Turciei includea orașul antic Ani și Muntele Ararat, leagănul spiritual al Armeniei. Până în zilele noastre, Armenia nu recunoaște Tratatul de la Kars. Din 12 martie 1922 până pe 5 decembrie 1936, Armenia a fost parte a RSFS Transcaucaziene, împreună cu RSS Georgiană și RSS Azerbaidjană. Armenii s-au bucurat de o stabilitate relativă în perioada sovietică. Armenia a primit de la guvernul unional un sprijin substanțial - medicamente, alimente, cărbuni și combustibili lichizi - guvernarea comunistă dovedindu-se incomparabil mai ușor de
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]