72 matches
-
ne-am multiplicat numărul de dușmani”". Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roșie a cărui nucleul era constituit de trupele „Dașnakțutiun” au realizat alte masacre în orașele Quba, Șamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul țării. Speranța azerilor, Sejm-ul Transcaucazian, din cauza situației instabile de pe frontul turc și înaintarea trupelor Puterilor Centrale, nu reacționa la noutățile sosite din regiune. Mai târziu, Sejm-ul și-a dat seama anormalitatea situației sale și la 22 aprilie 1918, s-a transformat în Republică Federativă Transcaucazia
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
acest an, 80 000 de azeri din gubernia Erivan au devenit refugiați. Nici relațiile dintre georgieni și armeni în sudul guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de independența a Georgiei. Peste două zile Armenia și Azerbaidjan și-au proclamat independența. Deputații azeri au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
de creștini". O parte din populația armeană din Persia a fost însă încurajată să se repatrieze în teritoriile armenești istorice de către Rusia, în urma păcii de la Turkmanceai de dupa razboiul ruso-persan din 1826-1828. Majoritatea armeană relativă a fost consolidată decisiv în zona Transcaucaziană de către intervenția Rusiei Țariste, deloc lipsită de interes în guvernarea unei zone în mod definitoriu majoritar creștine. Astfel s-au pus bazele unei inamiciții viitoare între cele două populații diferite ca origini, limbă și credință religioasă. Evoluțiile istorice ulterioare au
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
altă sursă de tensiune. Datorită războaielor ruso-turce din sec. XIX, în sudul Georgiei și în vestul Azerbaidjanului s-au refugiat mase mari de creștini care încercau să scape pârjolului otoman. Aceasta a contribuit la problema granițelor după obținerea independenței statelor Transcaucaziene în 1918. Războiul armeano-azer a început imediat după prăbușirea Imperiului Rus și a continuat cu mici pauze până la instalarea puterii sovietice în Caucaz. În 1921, puterea sovietică din RSS Azerbaidjană, invocând "„frăția socialistă”", a cedat provinciile "Goyce", "Zangezur" și partea
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
că armenii trebuie să lupte cu loialitate pentru statul din care fac parte. La 1 noiembrie 1914, la cererea Germaniei, Imperiul Otoman a intrat în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale. Tensiunea a crescut din toamna anului 1914, când secțiunea transcaucaziană a FRA a participat la formarea unităților de pentru armata rusă, încălcând concluziile celui de al optulea congres. La fel, în octombrie 1914, FRA a pus la punct o rețea de contrabandă cu Rusia pentru înarmarea populației armene din Van
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ne-am multiplicat numărul de dușmani”". Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roșie a cărui nucleul era constituit de trupele „Dașnakțutiun” au realizat alte masacre în orașele Quba, Șamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul țării. Speranța azerilor, Sejm-ul Transcaucazian, care din cauză situației nestabile de pe front turc și înaintarea trupelor Puterilor Centrale, nu reacționa la noutățile sosite din regiune.
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
foarte puțin timp, de o oarecare independență, după care au fost constrânse, la începutul anului 1929, de către Armata Roșie, să se încorporeze în Uniunea Sovietică. Sub regimul sovietic, Transcaucazia a fost administrată ca o singură entitate - Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană - până în 1936, când a fost împărțită în trei republici unionale: Azerbaidjanul, Armenia și Georgia. Odată cu destrămarea URSS-ului, Azerbaidjanul, Armenia și Georgia au devenit state total independente.
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
a bucurat de sprijinul schimbător ale diferitelor triburi nord-caucaziene. Nu era un lucru neobișnuit pentru hanii tribali să schimbe taberele în timpul unui conflict, chiar de mai multe ori într-un an. Mansur a sperat să pună bazele unui stat islamic transcaucazian, având ca lege de bază șaria. El a eșuat în încercarea sa, atât datorită rezistenței Rusiei, cât și datorită opoziției multor ceceni, (anume a acelora care nu se convertiseră până la acea dată la islam). Idealurile sale au fost reînviate de
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
începutul lui 1924, au fost emise primele bancnote în numele URSS, având stema noului stat cu 6 benzi în jurul spicelor de grâu, purtând inscripții în patru limbi ale republicilor constitutive ale Uniunii: "Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă", Republica Sovietică Federativă Socialistă Transcaucaziană (Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană, Republica Sovietică Socialistă Armenească și Republica Sovietică Socialistă Georgiană), Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Belarusă. Bancnotele erau de ruble, de ruble și de ruble. De la 7 martie 1924, o nouă reformă a avut
Rublă sovietică () [Corola-website/Science/303453_a_304782]
-
azera (în alfabetul arab) și rusă: "mănat" (منات) și "rublă" (рубль), iar pe bancnotele cu valoarea nominală de 500 mănat, denumirea este exprimată și în limba franceză (roubles). "Primul mănat azer" a înlocuit la valoarea nominală prima versiune a rublei transcaucaziene, la desprinderea Republicii Democratice Azerbaidjan de Republică Federativa Transcaucazia, în 1919. Primul mănat azer nu a avut subdiviziuni și a circulat doar sub formă de bancnote. Acest prim mănat azer a fost înlocuit de cea de-a doua versiune a
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
desprinderea Republicii Democratice Azerbaidjan de Republică Federativa Transcaucazia, în 1919. Primul mănat azer nu a avut subdiviziuni și a circulat doar sub formă de bancnote. Acest prim mănat azer a fost înlocuit de cea de-a doua versiune a rublei transcaucaziene atunci când, în 1923, RSS Azerbaidjana a fost inclusă în Republică Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziana. Al doilea mănat azer a fost introdus la 15 august 1992. Avea codul ISO 4217 AZM și a înlocuit rublă sovietică cu rata de 10 ruble
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
a avut subdiviziuni și a circulat doar sub formă de bancnote. Acest prim mănat azer a fost înlocuit de cea de-a doua versiune a rublei transcaucaziene atunci când, în 1923, RSS Azerbaidjana a fost inclusă în Republică Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziana. Al doilea mănat azer a fost introdus la 15 august 1992. Avea codul ISO 4217 AZM și a înlocuit rublă sovietică cu rata de 10 ruble la 1 mănat azer. Înainte de reformă din 2006, bancnotele în circulație erau următoarele: La
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
mai multe sute de mii de armeni (conform unor surse, până la 1.5 milioane) au fost victime ale masacrelor și deportărilor în masă. După prăbușirea țarismului, Armenia de pe teritoriul rus face parte, alături de Georgia și Azerbaidjan, din efemera Republică Federativa Transcaucaziana (1917-18) proclamata la Tiflis (azi Tbilisi). În împrejurările evenimentelor revoluționare din Rusia (1917), puterea politică în Armenia rusă a fost preluată de partidul Dașnak (membri ai Federației Revoluționare Armene, partidul Dașnakțutiun). La 28 mai 1918, după victoria de la Sardarapat asupra
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
sfârșitul Primului Război Mondial, Armenia a fost din nou atacată, relativ simultan, de Turcia Kemalistă și apoi de Armată Roșie (1920). La 29 noiembrie 1920 Armenia răsăriteana a fost sovietizata și la 12 martie 1922 intra în componență Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene (pe scurt R.S.F.S.R). La 5 decembrie 1936 Armenia a intrat în cadrul U.R.S.S. că R.S.S. Armeana, cu o suprafață substanțial redusă față de teritoriul istoric. Fiind una din cele 11 republici ale URSS, Armenia și-a recăpătat independența de stat
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
nivelul de educație superioară raportat la populație, iar numărul crescând de studenți, mai ales al celor originari din zonele rurale nelegați de Partidul Comunist și de nomenclatură, formau o pătură în care se răspândeau ușor sentimente antisovietice. Cele trei republici transcaucaziene ale URSS — RSS Gruzină, RSS Armeană și RSS Azerbaidjană — erau singurele republici unionale în care limbile unor „naționalități titulare”, în acest caz cea georgiană, se bucurau de statutul de limbă oficială. La începutul lui 1978, s-a ridicat problema adoptării
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
cea georgiană, se bucurau de statutul de limbă oficială. La începutul lui 1978, s-a ridicat problema adoptării de noi constituții ale republicilor, pe baza Constituției sovietice din 1977 și autoritățile sovietice au încercat să îndepărteze anomalia celor trei republici transcaucaziene, instituind limba rusă ca limbă oficială. Această mișcare a fost foarte nepopulară în toate cele trei republici, dar în Georgia chestiunea era deosebit de sensibilă și era previzibilă o reacție violentă după scandalul cauzat cu coi ani în urmă, în aprilie
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
masă din Georgia, au abandonat amendamente similare la constituțiile Armeniei și Azerbaidjanului și au declarat armeana și azera limbi oficiale la nivel republican, fără să aștepte izbucnirea de manifestații similare în vreuna din cele două republici. Problema limbii în republicile transcaucaziene a scos în evidență sensibilitatea problemei naționalității în regiune. Răspândirea mișcării naționale în Georgia a condus la tensiuni și în rândul minorităților, în deosebi în rândul abhazilor, care au interpretat concesia autorităților sovietice ca pe o retragere din fața naționalismului georgian
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
armeană care luptau în armatele europene să vină pe frontul din Caucaz. Revoluția rusă a lăsat frontul din răsăritul Turciei într-o situație incertă. În decembrie 1917 a fost semnat un armistițiu între reprezentanții Imperiului Otoman și cei ai Comisariatului Transcaucazian. Otomanii au început după semnarea armistițiului să-și întărească trupele Armatei a 3-a de pe frontul de răsărit. Luptele dintre armeni și otomani au început la mijlocul lunii februarie 1918. Armeni au fost supuși atacurilor armatei otomane și a trupelor neregulate
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
neregulate kurde și au fost nevoiți să se retragă din Erzincan la Erzurum, iar mai apoi la Kurs. Ei au părăsit și acest oraș pe 25 aprilie. Comisariatul Transcaucazia a luat unele măsuri de apărare, transformând regiunea în efemera Federație Transcaucaziană. După dezintegrarea acestei federații, armenii au pus bazele Republicii Democrate Armene (30 mai 1918). Tratatul de la Batumi semnat pe 4 iunie 1918 avea să reducă suprafața republicii armene la o suprafață de doar 11.000 km2. Membrii foarte activi ai
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
spre comparație cu aria totală actuală a Georgiei de 69.700 km²), și avea o populație de 2,5 milioane de locuitori. Capitala Georgiei era orașul Tbilisi, iar limba oficială era georgiana. Proclamată la 26 mai 1918, după destrămarea Federației Transcaucaziene, ea a fost condusă de partidul menșevic, de orientare social-democrată. Confruntat cu permanente probleme interne și externe, tânărul stat nu a reușit să reziste invaziei Armatei Roșii din Rusia Sovietică, și s-a prăbușit în februarie și martie 1921, devenind
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
reușit să reziste invaziei Armatei Roșii din Rusia Sovietică, și s-a prăbușit în februarie și martie 1921, devenind republică sovietică. După Revoluția din Februarie 1917 și după prăbușirea administrației țariste în Caucaz, puterea a fost deținută de Comisia Specială Transcaucaziană ("Ozakom", prescurtare de la "Osobîi Zakavkazskii Komitet") al Guvernului Provizoriu. Toate sovietele din Georgia erau controlate ferm de către menșevici, care au urmat exemplul Sovietului Petrograd și au susținut Guvernul Provizoriu. Lovitura de stat din Octombrie a schimbat drastic situația. Sovietele caucaziene
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
refuzat să recunoască regimul lui Lenin. Amenințarea soldaților dezertori bolșevici din fosta armată a Caucazului, din ce în ce mai mulți, conflictele interetnice și anarhia din regiune i-au obligat pe politicienii georgieni, armeni și azeri să înființeze o autoritate regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
au obligat pe politicienii georgieni, armeni și azeri să înființeze o autoritate regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
este documentul care a oficializat creare federației a mai multor republici sovietice în forma URSS-ului. Preambulul acestui tratat a fost "Declarația pentru crearea URSS". Pe 29 decembrie 1922 a fost convocată o conferință a delegațiilor din RSFS Rusă, RSFS Transcaucaziană, RSS Ucraineană și RSS Belarusă, care a aprobat Declarația și Tratatul pentru crearea URSS. Aceste două documente au fost aprobate de Primul Congres al Sovietelor și semnate a doua zi de șefii delegațiilor: Mihail Kalinin, Mihail Țhakaya, Mihail Frunze, Grigori
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
un Parlament permanent, Sovietul Suprem. Cel mai semnificant aspect al noii constituții era afirmarea rolului Partidului Comunist de „forță conducătoare”a maselor muncitoare. Față de textul original al tratatului, Constituția din 1936 a reorganizat forma de organizare a Uniuni Sovietice. RSFS Transcaucaziană a încetat să mai existe, cele trei republici constituente câștigându-și locul de republici fondatoare ale Uniunii. O republică autonomă a Rusiei, Turkestanul, a fost reorganizat și împărțit în două noi republici sovietice cu drepturi depline - RSS Kazahă și RSS
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]