62 matches
-
ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din poezie (Essays), iar argentinianul Borges, adept al "ultraismului" hispanic (antiromantic și antimodernist), sacralizând funcția metaforei, afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu de la cuvinte în sine începe starea de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Benedetto, Breviar de estetică, Estetica in nuce, Editura Științifică, București, 1971. Cuciuc, Constantin, Sociologia Religiilor, ediția a III-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006. Cumont, Franz, Religiile orientale în păgânismul roman, Editura Herald, București, 2008. Cuțitaru, Codrin Liviu, Transcendentalism și ascendentalism. Proiect de fenomenologie culturală a romantismului american, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2001. Daba-Buzoianu, Morfologia imaginii, Editura Institutul European, Iași, 2013. Dancă, Wilhelm, Mircea Eliade: Definitio Sacri, Editura ARS LONGA, Iași, 1998. Danto, Arthur C., After the
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
W. Hawking, op. cit., p. 197. 134 Ibidem, p. 198. 135 Nathaniel Hawthorne, Rappaccinni's Daughter, în vol. The Norton Anthology of American Literature, 6th ed., vol. B, W. W. Norton & Company, Inc., New York, 2003, pp. 1314-1333. 136 Codrin Liviu Cuțitaru, Transcendentalism și ascendentalism. Proiect de fenomenologie culturală a romantismului american, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2001, p. 154. 137 Ibidem, p. 155. 138 Ibidem, p. 157. 139 Întrucât noțiunea de creație artistică deține un număr însemnat de sensuri, trebuie să
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
specifice ale unei anumite culturi. Limbajele și culturile sunt unite în modul cel mai strâns, deoarece diversitatea limbajelor „nu este una a sunetelor și semnelor, ci o diversitate a însăși viziunilor asupra lumii”8. Deși von Humboldt oscilează între un transcendentalism universalist de tip kantian și istorism s-a remarcat că insistența lui asupra deosebirilor profunde dintre limbajele comunităților istorice înclină balanța în favoarea celui din urmă9. Accentul relativizant apare deosebit de clar în reflecția că dacă limbajele conțin viziuni diferite ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În ceea ce privește originea transmodernismului, ar avea precedente în mișcările spirituale esoterice din Renaștere, înălțate azi la nivel de noi religii. Un alt izvor ar fi, în America, gândirea lui Emerson și mișcarea transcendentală de la jumătatea secolului al XIX-lea, continuată de transcendentalismul secolului al XX-lea, de New Age care a prins avânt după 1950, de psihologia umanistă, de curentele psihologice transpersonale, de ecologism și de feminism. Ar mai fi trebuit completat tacâmul cu ofensiva homosexualilor pentru ca să ne trezim din transmodernism în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe o icoană luminoasă de culoare, sens și blândețe, dar aproape acoperită de fum și praf. Ortodoxia e religia noastră ideală fiindcă e mai transcendentalistă decât religiile Apusului și fiindcă e mai umană, mai duioasă, are ceva de livadă... Prin transcendentalismul său, Ortodoxia ne contrazice salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi ceea ce e protestantismul pentru germani. Tot așa, catolicismul e ideal pentru francezi, fiindcă le contrazice individualismul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
G. Rotică, Liviu Marian. Cu proză este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul, Dulgherul, Leul, Fanta ș.a.). Câteva studii de istorie a filosofiei și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar și pentru încadrarea literaturii naționale în spațiul european, cum se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
nu numai unul dintre cei mai importanți naturaliști din istoria filosofiei, ci și, probabil, singurul pe deplin consistent" (Kitcher 1998: 58), iar asta deoarece nu a cedat tendinței (așa cum au făcut majoritatea celorlalți empiriști) de a adopta o formă de transcendentalism (prin transcendentalism, Kitcher înțelege acea concepție conform căreia "o sarcină centrală a filosofiei este aceea de a identifica condițiile fundamentale ale gândirii umane, ale reprezentării, sau experienței, iar această sarcină trebuie întreprinsă cu ajutorul unor metode filosofice speciale care produc cunoaștere
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
unul dintre cei mai importanți naturaliști din istoria filosofiei, ci și, probabil, singurul pe deplin consistent" (Kitcher 1998: 58), iar asta deoarece nu a cedat tendinței (așa cum au făcut majoritatea celorlalți empiriști) de a adopta o formă de transcendentalism (prin transcendentalism, Kitcher înțelege acea concepție conform căreia "o sarcină centrală a filosofiei este aceea de a identifica condițiile fundamentale ale gândirii umane, ale reprezentării, sau experienței, iar această sarcină trebuie întreprinsă cu ajutorul unor metode filosofice speciale care produc cunoaștere independent de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Revoluție le pierise. S.B.: Și-au pus cenușă în cap. I.T.: Trebuia să merg la Academie și rudele din partea tatei făceau parte din "Oastea Domnului", un cult religios care pe vremea aceea era interzis. Atunci a fost o perioadă cu transcendentalismul, bănuiesc că ați auzit. S.B.: Da, știu, scandalul cu meditația transcendentală. I.T.: Și am făcut raport să merg la Academie, gândindu-mă că nu putea fi nicio problemă cu mine, care mergeam o dată pe an la părinți și nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
limba arab) la Țel Aviv”, scrie el, „dar nu a putut fi distribuit În ț)rile arabe”2. „O Încredere exagerat) În puterea rațiunii”? Profesorul ar fi trebuit s)-i spun) mai degrab) credință evreiasc) sau aspirația evreilor sau chiar transcendentalismul evreiesc. Draperiile duble de la fereastr) nu Împiedic) lumină dimineții s) p)trund). M) trezește și m) duc s) umplu ceainicul. De-a lungul coridorului de la Mishkenot Sha’ananim se afl) flori de interior. Fereastră buc)ț)riei d) Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Isaac Bashevis Singer spune, privind cerul Israelului: „Nu, acesta nu este doar un khamsin*, ci o flac)r) din Sinai. Cerul de deasupra nu este doar atmosfer), ci un răi cu Îngeri, cu serafimi, cu Dumnezeu”. Acesta este, de asemenea, transcendentalismul evreiesc, Într-o parte foarte diferit) a minții. La Singer, totul apare ca si cand, În anumite momente ale povestirii, se declanșeaz) brusc fantezia. Eu am tendința s) m) Împotrivesc imaginației când opereaz) În felul acesta. Totuși, si eu simt c) lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat la începutul acestui subcapitol că, pentru a-și asigura obiectivitatea imperativ cardinal pentru clasici -, transcendentalismul kantian păstrează încă tiparele universaliste și imuabile ale raționalismului. Urmărind distincția dintre conceptual și empiric, Kant rămâne atașat de modelul clasic al metafizicii, de tradiția filozofiei analitice, într-o epocă în care încep să se prefigureze marile sisteme speculative "ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe care noi îl atribuim istoriei ca Historik? Răspunsul la această întrebare l-am anticipat deja când am arătat că Droysen pornește de la "cunoașterea obiectului", iar nu de la "obiectul cunoașterii", ceea ce îl plasează pe acest reprezentant al istorismului în apropierea transcendentalismului kantian. (De altfel, către finalul capitolului după ce vom fi luat în dezbatere și alte aspecte, spre a surprinde nuanțele unei asemenea problematici -, vom căuta să răspundem pe larg la întrebarea anterioară.) Pentru Droysen, ideea de continuitate înseamnă "generalul și necesarul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții de posibilitate, ce-i drept, variabile în timp și spațiu, ceea ce 2) îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că aceste "unități din istorie" nu sunt preformate, ci se formează în timp și, mai mult decât atât, se remodelează permanent în funcție de datele experienței. În Das Wesen der Philosophie după ce trece în revistă principalele "eșecuri" ale filozofiilor anterioare, inclusiv al transcendentalismului kantian -, Dilthey deplânge faptul că nici măcar speculația germană postkantiană 73 nu fost capabilă să găsească "puntea care să conducă de la necesitate, ca fapt al conștiinței noastre, la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea o relativizare a transcendentalismului anistoric și static de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pentru a determina din punct de vedere istoric "esența filozofiei", Dilthey pornește de la o serie de "sisteme filozofice care s-au întipărit înaintea tuturor celorlalte în conștiința umanității și au dat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la niște termeni cam inadecvați în contextul viziunii sale, dar despre care bănuim că sunt folosiți în antiteză cu o filozofie hic et nunc). Într-o atare situație ar rezulta o contradicție majoră între "metafizica imanentă" promovată de Dilthey și transcendentalismul unui asemenea concept. Totodată, acest concept ar implica așa cum am mai arătat (vezi I, nota 185, unde am și schițat un posibil răspuns) existența unei supraconștiințe a cărei menire ar fi aceea de a stabili criteriile în funcție de care judecăm numeroasele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vezi II, 2Ba), precizăm că momentele evocate de Riedel îl plasează pe Droysen încă în apropierea lui Kant; în schimb, la Dilthey care nu separă, ci identifică actul și obiectul cunoașterii la nivelul trăirii, suprimând distincția dintre subiect și obiect -, transcendentalismul în sens kantian este relativizat, iar dimensiunea etică nu este determinantă. 40 Apud H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 57. 41 H. Schnädelbach, ibid., p. 58. 42 Apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 359-360. De altfel, începând cu p. 361
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic" (s.n. vezi II, 2Be). Nu am reluat întâmplător ultima remarcă a lui Hufnagel: ea sugerează deja faptul că în cazul lui Dilthey nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian. În capitolul anterior am analizat pe larg motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoric"85. (Pentru a nu ne abate acum de la firul expunerii, vom reveni în subcapitolul următor cu o analiză privitoare la raportul dintre științele naturii și științele spiritului.) Aceasta nu înseamnă, desigur, că Dilthey s-a eliberat complet de tentațiile transcendentalismului în cunoaștere. Am arătat că nici în cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, 2 Bf). La drept vorbind, însăși mișcarea circulară a interpretării hermeneutice ar exclude o deplasare rectilinie de la "stările de fapt" la structurile conceptuale. În același timp însă, aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior, aducem acum în discuție și analiza întreprinsă de Schnädelbach în legătură cu ceea ce noi am numit relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey. În capitolul precedent (II, 1Bd) am văzut că până și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
corelația individuală, există și o corelație teleologică a structurii (vezi și III, 4). Impunând valori și reguli, aceasta din urmă are mai mult un caracter normativ; odată cu ea, survine o altă serie de condiționări care exclud de asemenea ideea unui transcendentalism tradițional al trăirii ca unitate fundamentală a cunoașterii. Tocmai conștiința feluritelor condiționări istorice îl determină pe Dilthey să susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafizică acea reflecție ce are drept premisă niște explicații particulare și care poate deduce determinațiile generale ale oricărei corelații universale precizabile", precizează Dilthey în Einleitung...102 (fapt care ne întărește convingerea că în cazul său nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian). Semnificativă rămâne atunci tocmai asumarea creativității pornind de la ceea ce Blaga numește "rostul demiurgic" al metafizicii, căci după părerea lui, din nou în concordanță cu viziunea lui diltheyeană "orice faptă pronunțat creatoare a unui om, începând de la un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]