5,746 matches
-
Rodica Zafiu Discutam săptămîna trecută despre formele trunchiate cu care apar tot mai des, în vorbirea familiară și în transcrierile ei, unele verbe. La trăsăturile deja amintite ale tendinței ar mai merita să fie adăugate cîteva observații. în primul rînd, exemplele arată că poate, ca formă de indicativ prezent, persoana a III-a, a verbului a putea, are particularitatea de
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
aceste texte colocviale preocuparea de a notă prin grupuri de sunete (în absență diacriticelor) mai ales pronunțiile regionale. (Că și altă dată, am completat, pentru ușurință lecturii, acele diacritice pur și simplu omise din cauza sistemului de comunicare electronică, nemodificînd însă transcrierile lor prin grupuri de litere). Tendința e normală: notarea pronunțiilor regionale riscă cel mai ușor să se confunde sau să nu fie deloc înțeleasă în absența unor mărci suplimentare. Sînt astfel înregistrate trăsături tipice ale graiului moldovenesc: palatalizarea labialelor (bine
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
greoi și excesiv de exotic în grupurile consonantice si cand are mai multe apariții în același cuvînt: multsi, shtitsi, politsishtilor, conshtiincioshi etc. Folosirea literei k în loc de c (iaka, kiar, adikă, keltuie, strashnik) poate fi o influență a alfabetului rus (sau a transcrierilor sale în alfabet latin), dar e de găsit uneori și în texte ne-moldovenești, pentru care explicația este influență engleză. De atribuit influenței transcrierilor din rusă e în schimb notarea lui i prin y: inventynd, byrfele). în privința alegerii între i
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
în loc de c (iaka, kiar, adikă, keltuie, strashnik) poate fi o influență a alfabetului rus (sau a transcrierilor sale în alfabet latin), dar e de găsit uneori și în texte ne-moldovenești, pentru care explicația este influență engleză. De atribuit influenței transcrierilor din rusă e în schimb notarea lui i prin y: inventynd, byrfele). în privința alegerii între i și a, variația e totală. în plus, în ansamblu, mesajele moldovenești par să acorde mai puțină atenție folosirii cratimei. Se observă în aceste texte
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
Allen & Unwin, pentru Marea Britanie și Houghton Mifflin, pentru SUA) nu reușesc să se pună de acord asupra conținutului textual, hărțile, alfabetul și limbile inventate de Tolkien și întrebuințate de narator și personaje ridicînd mari probleme de reproducere tipografică. Practic, obstacolul transcrierii tipografice a termenilor imaginați sau bricolați de autor (la rîndul lui, un corector al propriilor variante, în maniera perfecționistă a lui Urmuz sau Camil Petrescu) se dovedește atît de greu de surmontat, încît, nici pînă în prezent, nu există o
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
este plicticos de decentă) sau intrigi erotice, ci doar percepție în cheia sexualității. Plus parada mitologică, desăvârșită psihanalitic în a treia parte. În lipsa unui epic propriu-zis, naratoarea-Alisa colecționează orice are legătură cu sexul și e constrânsă să revină constant cu transcrierea brută a inscripțiilor și mesajelor sexuale din toalete. Cobra, bărbatul șters care o însoțește în primele două călătorii, este doar o proptea narativă și nici măcar atât, căci nu lui îi dă Alisa replicile. Pentru a mai învia atmosfera, naratoarea dialoghează
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
a termenului englez: „Download-ul se va face prin intermediul unui program numit Audiogalaxy Satellite” (daytona.go.ro); pluralul, previzibil, e în -uri: „secțiunea de download-uri, prin care orice utilizator va putea downloada programe” (gdwd.ase.ro). Evident, cuvîntul apare și în transcrieri fonetice - în stilul glumeț-relaxat și parodic al jargonului juvenil - „Pe de altă parte, parcă aș daunloada și io niscaiva desctopuri mishto” (forum.alpinet.org); „Deocamdată am pus acolo la grămadă poznele făcute la rafting, ca să le poate daunloada iuzerul care
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
Rodica Zafiu Limbajul textelor folclorice e în bună măsură o construcție cultă: operațiile de transcriere și selecție reduc uneori particularitățile dialectale și cenzurează aproape întotdeauna zona populară a vulgarității. Norme variabile în timp au acționat pretutindeni, stabilind ceea ce este sau nu interesant, ceea ce se poate sau nu publica. În cazul particular al culturii române, a
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
consider că această democratizare și facilizare extremă a activități de copiere ( copy and paste) are și un rol pozitiv de conștientizare și culpabilizare: în momenul în care copistului nu i se mai oferă scuza muncii sale singuratice și răbdătoare de transcriere a textului ( cu sau fără schimbări de virgule), aș fi zis că îi dispare și ultima justificare morală. Actul mecanic de preluare a unor pagini întregi din Internet facilitează furtul, dar unifică, poate, criteriile morale: cel care fură devine conștient
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
Ina Ramian, București) * Calculatorul, cu limitele lui, deocamdată, nebătând semnele diacritice, nu e răspunzător de efectele hilare pe care le petrecem la lectura textelor, ci nepăsarea autorilor care își închipuie că redactorul e făcut să ghicească ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
am văzut nicăieri (și eu citesc ori măcar răsfoiesc lunar vreo două duzini de reviste) comentată cartea d-nei Viorica Enăchiuc (știu cîte ceva despre autoare doar de pe clapa copertei volumului, ca și din "referatele" de la finele lui) Rohonczi Codex. Descifrare, transcriere și traducere. Déchiffrement, transcription et traduction, Alcor Edimpex SRL, București 2002. Doar dl Neagu Djuvara, al cărui admirabil interviu l-ați publicat în nr. 17, i-a consacrat una din emisiunile d-sale de pe TVR 1, în care a invitat
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
din ultimul deceniu ( înregistrările Laurenției Dascălu încep din 1993). Ambele au în vedere româna de uz mediu: paradoxal, cea mai neglijată varietate a limbii, tocmai pentru că este nemarcată. Dincolo de unele diferențe în modul de organizare ( tipologia conversațiilor), în sistemul de transcriere și în tipul de texte dominant ( CORV cuprinde mai multe conversații în familie, cu grad mai mare de coerență narativă sau argumentativă, iar Interacțiunea verbală acoperă o mai mare diversitate de situații de comunicare), importante sînt asemănările, explicabile prin formația
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
accelerat) și controlată ( la examen, la judecătorie, la poliție, la medic), cu situații foarte variate: conversația însoțind ghicitul în cărți, povestirea unui vis, dedicațiile muzicale, o pledoarie, o predică, mesaje pe robot, comentariu sportiv, interviu cu președintele etc. Sistemele de transcriere încearcă să furnizeze informații cît mai utile despre intonație, tempo, intensitatea și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
politice. Corneliu Vadim Tudor nici măcar nu face un secret din faptul că i se întâmpla să "bea câte un ceai" cu sinistrul șef al Securității. De curând, "Adevărul literar și artistic" a scos la lumină fragmente din dosare ce conțin transcrierea "dialogurilor colegiale" dintre ofițeri de Securitate și scriitori bine plasați în ierarhiile breslei. Din prima clipă, sare în ochi atitudinea unui scriitor cu inițialele A. B., în mod explicit, un om de încredere al Securității. Aflăm că personajul locuiește la
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
descinde frecvent la București. Aproape invariabil, primul său drum este la ofițerul de Securitate Ilie Merce. "Academia Cațavencu" l-a identificat îndărătul inițialelor pe Augustin Buzura. În ce mă privește, important e, în acest caz, fenomenul, nu personajul. Or, citind transcrierea rapoartelor informative ale colonelului Ilie Merce, regăsim un scenariu identic celui despre care s-a vorbit în cazul Vadim: o perfectă colaborare și un reciproc avantajos schimb de idei - și nu numai de idei. Nu doar de dragul conversațiilor subtile aveau
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
vedete", știind bine că vizibilitatea nu are neapărat legătură cu valoarea și că există la noi personalități mai puțin cunoscute de marele public care au lucruri foarte interesante de spus. Iată, de exemplu, în CULTURA nr. 29, din 6 iulie, transcrierea convorbirii purtate cu pictorul octogenar Ervant Nicogosian. Pe care îl incită să povestească despre cele cinci lagăre sovietice în care a fost silit să trăiască de la 14 la 22 de ani, împreună cu părinții - cetățeni români, ridicați de la Odessa ca "dușmani
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
publicate - acum, în premieră absolută în România, după mai mult de 160 (o sută șaizeci) de ani de la ediția princeps din Italia - în această carte impresionantă sunt însoțite de versiunea originală, în italiană (pe pagina din stânga, iar pe cea din dreapta - transcrierea în română). Volumul imprimat, recent, de Editura Uranus / EU din București se încheie cu Nota bibliografică privind opera lui CARLO TROYA, care cuprinde 18 titluri de lucrări fundamentale, urmată de reproducerea fotografică a Tăbliței 21 de la Sinaia: Fortificațiile dacice din
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
fixă”, cum este subintitulat volumul „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, Iași, 2015), întâlnim, în chiar limitele formulelor consacrate (haiku-uri, sonete, rondeluri, gazeluri, glossă, pantum), invocații poematice rarefiate de imn, elegie, cantilene - cu rezonanțe adânci: „Sunt scribul ciung ce-ncearcă transcrierea poverii Din sufletu-i becisnic și scund, de arlechin Cu mâna stângă numai - duhnind a mirt și vin Căci dreapta-i prăbușită spre stelele puzderii” (Sonet cu mâna stângă) Astfel, sugestiile plastice în viziuni de grații prerafaelite, pot atinge grave
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
că, prin artă lui, nu-l lasă pe om cum l-a găsit...”. Robert Wilson izbutește, la Craiova - unde montează pentru prima oara în România - să-și surclaseze toate barierele regizorului, fie el clasic/ clasicizant, modern/ modernist, postmodern/ postmodernist. În transcrierea scenica a Rinocerilor, Robert Wilson realizează o grandioasă hermeneutica a capodoperei lui Eugen Ionescu din perspectiva unui subtil artist vizual și a unui critic/ istoric al teatrului de autoritate irefragabila, descins dintr-un regizor/ om de cultură ale cărui anvergură
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
fără a imagina un cerc în jurul tăcerii cînd vine arșița se adîncește muntele în jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales un loc de unde se vede sfîrșitul drumului dinspre marele teatru. sens și contrasens acesta e sensul lor de mers toate au o durată chiar lucrurile banale
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur, să se expună... Tonul e liniștit, senin, contrastând nu fără puternic efect cu insolitul mărturisirii - dure. Etiemble, sau vorbirea pe șleau. "Ca toți elevii internatelor..." Întrerup transcrierea, nu pot trece ușor peste cuvântul "toți", da, toți (s. n.), nu o parte din ei, nu doar unii! - și continui: "Ca toți elevii internatelor, am cunoscut homosexualitatea din internate, din licee, deși nu aveam vocația ei, deloc. Eram, ca toți
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
mai departe, tot felu de chestii, mă rog, una-alta, aia... Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și punctuația, pentru a le face mai ușor de urmărit). Găsim mai multe exemple în Antologia de proză populară epică a lui Ovidiu Bîrlea: „pe unde ști el c-a afla orice boieri mari, cu bani șî nu știu ce...!” (înregistrare
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
în puf, à l’eau de rose, a socialismului pare scoasă dintr-o reclamă de prost gust a CENTROCOOP -ului. Metoda “reporterului” este aceeași ca în Caractere: investigația seacă, impersonală (de fals interes profesional); introducerea unor rezumate tip CV înaintea “transcrierii” interviului; folosirea limbajului oficial (în special apelativele “tovarășe” sau “tovarășă”). Dialogurile se înfiripă stupid și scrîșnit, “reporterul” stîrnind mai degrabă teamă în rîndul comunității rurale proaspăt proletarizate. Avînd, probabil, în memorie mai vechile anchete de verificare și demascare socială (de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
într-un mod miraculos din „biblioteca” de manuscrise arestate a Securității, pare o arhivă inepuizabilă. Principalul merit al acestei recuperări ține, fără îndoială, de tenacitatea fiicei intelectualului ostracizat, Nadia Marcu-Pandrea, care, cu o rară perseverență, s-a ocupat și de transcrierea documentelor în vederea publicării. Volumul Călugărul alb, apărut în 2003 la Editura Vremea, este al șaselea dintr-o serie începută în 2000 la Editura Albatros cu Memoriile Mandarinului valah. Insolita moștenire a fost preluată apoi, cu consecvență și devotament, întru totul
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
notează cu scrupulozitate tot ce vede și aude. De aceea, s-ar putea ca acest jurnal să fi apărut prea devreme în viziunea unora. El ar putea declanșa un imens scandal în viața publică românească. Notațiile reprezintă, cel mai adesea, transcrierea unor conversații mai mult sau mai puțin intime, legate de terțe persoane, iar dezvăluirea acestor conversații poate pune în situații foarte inconfortabile persoanele în cauză. O notație de tipul: „aflu de la X că Y a făcut o mare porcărie” are
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]