219 matches
-
Ideea susținută de acești cercetători este aceea că scrierea rongo-rongo nu este inspirată din alfabetul latin sau din oricare alt sistem de scriere. Este vorba, susțin savanții, despre faptul că, printr-un proces cunoscut în antropologie sub numele de difuzie transculturală, populația din Insula Paștelui a fost, mai întâi, contaminată cu conceptul de scriere, ceea ce a dus apoi la inventarea unui sistem de scriere pascuan propriu. Dacă așa stau lucrurile, scrierea rongo-rongo a fost inventată, dezvoltată și pierdută în uitare în
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
ce vor lucra precum și a modului de lucru. Astfel, numărul celor implicați în proiect să fie redus, în jur de 100 de personalități, să nu aibă nevoie de finanțări mari, pentru a-și putea păstra independența; să fie apolitică, dar transculturală și în sfârșit, să fie neoficială, în sensul că nu se dorea să beneficieze de sprijinul vreunui stat sau organizații internaționale. Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a raportului "Limitele Creșterii", de către Dennis
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
Cultural Român de la Kiev în calitate de coordonator-adjunct. Catalizator al "semiosofiei înțeleasă ca „"mișcare pneumatică a textului”, s-a remarcat în special ca personaj renascentist și autor polivalent, fiind totodată promotorul activ al metodei critice integratoare "teo-e-retikon" ce are în vizor valorile transculturale ale așa-zisului "eres arhetipal". Încă de la cartea sa de debut adoptă valențele proteice de EgoBestiar ca și celebrare a alterității heterotopice. Printre alte teme predilecte 5 în creația sa se regăsesc arhetipalul, reversibilitatea și intangibilitatea fenomenelor spirituale, „terrarismul” semantic
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna la mituri. Critica de după ‘89 s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume, a fost de acord că Matei Iliescu este o capodoperă, atât prin viziunea pe care o oferă, cât si prin tehnica
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
etnografie. O secțiune însemnată a operei sale o constituie studiile de mitologie, numărându-se printre cercetătorii care au făcut pasul important de la mitografie la mitologie. afirma că «în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creației majore a tuturor experiențelor transculturale. Nu poți cunoaște capacitatea de creație spirituală a unei comunități etnice sau naționale fără să-i cunoști concepția mitică, istoria particulară a viziunii sale seculare despre destinul omului în cosmos, valențele condiției creatoare în ecosistemul din care face parte, aspirațiile
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat " Nebunie și lumină". Autorul locuia în Iași, România, unde preda la universitate și era secretar al Uniunii Scriitorilor. Este prezent în: Referințe critice se găsesc de asemenea și în Petre Anghel, '', "Comunicare transculturală", București, Editura Cartea Românească, 2003 Interviuri
Mihai Ursachi () [Corola-website/Science/297601_a_298930]
-
austriacă afost influențată și de cele maghiară, cehă boemă, evreiască, italiană, balcanică și franceză, din care s-au împrumutat atât feluri de mâncare, cât și metode de preparare a alimentelor. Bucătăria austriacă este deci una dintre cele mai multiculturale și transculturale din Europa. Printre felurile de mâncare tradiționale austriece se numără șnițelul vienez, Schweinsbraten, Kaiserschmarren, Knödel, Sachertorte și Tafelspitz. Există și Kärntner Kasnudeln, bucăți de aluat umplute cu brânză Topfen, cartofi, ierburi și mentă, fierte și servite cu sos de unt
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
în profunzime, cât și generalizarea rezultatelor, prezentul studiu poate fi extins în primul rând prin includerea tuturor constructelor teoriei echității și prin surprinderea legăturii sistemice dintre acestea. În mod cert însă, rezultatele obținute aduc argumente în favoarea testării și investigării variației transculturale a modelelor teoretice legate de muncă. Aplicarea acestor modele în organizațiile românești, fără a ține cont de valorile și pattern-urile culturale locale, poate scădea eficiența intervenției specialiștilor și poate crea premisele unor unui exercițiu al formei fără fond. Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a coordonat un volum. De asemenea, a coordonat patru proiecte de cercetare și a fost membru în 25 de granturi și contracte de cercetare și educație. Domeniile de interes pentru dezvoltarea activității de cercetare sunt: metodologia de cercetare în context transcultural, atitudini și valori legate de muncă. Horia Moașa este doctor în sociologie și lector la Facultatea de Sociologie și Comunicare de la Universitatea "Transilvania" din Brașov. După absolvirea Masterului în Administrarea Afacerilor Internaționale la Copenhagen Business School și după o bursă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lume, pe de alta, asupra relației dintre acestea și temporalitate. Ipotezei de bază - aceea conform căreia corelația între activitatea de a povesti istorii și caracterul temporal al experienței umane nu este accidentală, reprezentând, după expresia autorului, „o formă de necesitate transculturală”98 - i se subordonează o analiză riguroasă a articulațiilor existente între cele trei momente ale mimesis-ului, pe care Ricoeur le denumește mimesis-prefigurare (sau mimesis I), mimesis-configurare (mimesis II), respectiv mimesis-refigurare (mimesis III). Prima observație care se cere - înainte de a rezuma
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
comunicării discursive și a elaborării sale comune și de a fi arătat astfel că reciprocitatea este o condiție esențială a relației interlocutive. Din perspectiva lucrării de față, problematica sa este foarte prețioasă, deoarece caută să explice comportamentele inovatoare la nivel transcultural. Într-adevăr, și noi credem, Împreună cu autorul citat, „că o reflecție asupra canoanelor dialogului sau asupra gramaticii asentimentului este unul dintre răspunsurile cele mai adecvate În epoca diseminării culturale și a disparității conceptuale a discursurilor” (Jacques, 1985, p. 16). Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ca și mobilitatea inevitabil mai scăzută a femeilor, solicitată de îngrijirea copiilor în primii ani de viață oferă, în acest sens, rațiuni mai importante decât simpla lor incapacitate fizică (Jarvenpa & Brumbach 2006). Această complementaritate<footnote În treacăt fie spus, studiile transculturale sugerează că stabilitatea relațiilor conjugale tinde să se manifeste ca o funcție a complementarității economice: orice modificare a echilibrului contribuției fiecărui sex afectează stabilitatea relației (Marlowe 2005; Quinlan 2008). footnote>, care tinde să se accentueze în zonele temperate și boreale
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
dimpotrivă: ea poate să fi reprezentat unul dintre factorii de presiune selectivă ce au activat și susținut mecanismele pro-sociale (Boehm 1999)<footnote Acțiunea selecției de grup sugerată de Boehm nu reprezintă, însă, singurul mecanism capabil să stabilizeze strategiile pro-sociale. Studiile transculturale sugerează preferința constantă a femeilor către bărbații mai puțin predispuși la violență (Quinlan 2008); chiar și astăzi educația copiilor din societățile vânătorești simple este orientată către descurajarea tendinței de a rezolva conflictele prin mijloace agresive (Chance 1996). Deși incapabile să
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ele erau largi. Toată lumea, absolut toată lumea, persoane cu aer de hipioți, parizieni ori provinciali, funcționari, diplomați, pensionari, elevi de liceu, soldați și bone, rosteau râzând "Marilyn Monroe", în momentul când vedeau sau erau în persoană victima buclucașului fenomen. O complicitate, transculturală, transsocială, reunise vârste, meserii, condiții sociale diferite, solidarizând oameni și făcându-i să se simtă ca aparținând uneia și aceleiași civilizații, culturi. O civilizație al cărei liant sunt imagini comune, cărți citite de toată lumea, figuri recunoscute de toată lumea, ca și cum nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de stagnare, astfel că inovația științifică, tehnologică sau socială devine semnul realizării sinelui și a societății. Acum, se naște categoria intelectualilor, a căror bază socială și culturală devine independentă de instituțiile tradiționale, în special de Biserică. Noile forme ale comunicării transculturale și secularizate sunt facilitate de tipar și mai ales de multiplicarea ziarelor și revistelor. W. Doyle aprecia că, în perioada 1715-1785, numărul ziarelor publicate în Franța a crescut de la 22 la 79, multe dintre ele circulând în întreaga Europă. Intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Sherrill și Neva se ceartă cu amabilitate pe un subiect vag sexual. Farkas și „Patogen“ sînt tăcuți, dar În gardă. Paulee reușește să-i spună lui Wakefield, În felul său sugestiv, că Sherrill este un soi de specialist multidisciplinar și transcultural, foarte apreciat de tehnogînditorii luminați pentru studiile sale În noile mijloace de comunicare În masă. Este, de asemenea, nemăritată și În căutare. — Agenda ei conține numai numerele potențialilor laureați Nobel burlaci, Îl informează Paulee. Învață computerele să Înțeleagă engleză, engleza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o inteligență "lărgită", deschisă complexității lumii și plinătății ființei. Transdisciplinaritatea se vrea o metodologie a dialogului, nu o ideologie; în consecință, conștientizând "fărâmițarea ființei", propune legături (fapte, oameni, culturi, religii, discipline), corectând percepția fragmentaristă prin vizitarea formelor de intersecție, activând transculturalul "între" (vezi interviul cu Basarab Nicolescu, în "Contemporanul. Ideea europeană", nr. 7 (652)/2006, p. 21-22). Imaginarul, ne reamintea savantul, este "motorul ascuns al marilor descoperiri". Penetrând nivelurile de realitate, ajungând la "un dincolo", transdisciplinaritatea vrea să traducă inexplicabilul, actul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
5% dintre cei care nu fuseseră atinși. O explicație oferită de autori ar fi aceea că, în cultura noastră, nu suntem obișnuiți să-i atingem decât pe cei pe care-i cunoaștem foarte bine, atingerea corpului unei persoane fiind semnul transcultural al apropierii față de acea persoană. Este evident că atingerea poate facilita, în aceste condiții, deschiderea spre comunicare. Totuși, ea este delimitată de un set de reguli sociale stricte. Richard Heslin (apud Hybels, Weaver, 1989, p. 125) delimitează cinci categorii distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi folosite deopotrivă de către vorbitor și de ascultător. O mențiune făcută de Paul Ekman la care face referire specialistul român S. Chelcea este aceea că, în comparație cu limbajul verbal, cel al emblemelor este mai lesne de achiziționat, cu specificarea că studiile transculturale efectuate de Ekman nu au identificat o emblemă cu caracter universal; datorită configurației anatomice umane comune, unele embleme sunt identice ori aproximativ identice, în culturi diferite 69. Pe baza celor spuse, se pot formulă următoarele trei caracteristici ale gesturilor emblematice
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
presupoziție pragmatică și cel de situație lingvistică, ce implică ansamblul presupozițiilor făcute de o persoană într-un context anume. Dezambiguizarea unor texte presupune, adesea, nu doar cunoștințe aprofundate de limbă și istoria limbii, ci și o competență culturală sau chiar transculturală, de tip enciclopedic. "Minimaliștii" consideră pragmatica doar o componentă printre altele a lingvisticii, alături de sintaxă și semantică. Cei care văd pragmatica în raport cu ansamblul spațiului lingvistic și propun o regândire a limbajului ca instituție, luând în considerare teze variate, rezultat al
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tolerate - au impresionat dintotdeauna omenirea. La fel s-a întâmplat și cu manifestările comportamentale patologice independente sau racordabile structurii personalității. Bineînțeles că plasarea și descrierea lor în ordine cronologică este imposibilă, datorită atributelor lor dominante și absenței unor metodologii descriptive transculturale. Primele abordări recunoscute ca atare ale domeniului personopatiilor pot fi legate de perioada apariției scrisului ca modalitate de exprimare și comunicare (Perry și Vaillant, 1985Ă. Se consideră că Hipocrate a fost cel care a postulat existența a patru mari umori
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
predominență la diverse vârste. Datele epidemiologice nu sunt însă pregnante și clare. Persoanele cu tulburări de personalitate sunt mai frecvent separate sau divorțate față de cele fără, și mai frecvent necăsătorite. În ceea ce privește tipologia nu sunt date clare. Mai există și variații transculturale. De exemplu, în Norvegia (studiul lui TORGERSENĂ, obiceiul de a trăi împreună fără a fi căsătoriți se răspândește și e în egală măsură prezent și la cei cu tulburări de personalitate și la cei fără. Paranoicii sunt mai des divorțați
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
clustere, ca de exemplu cel al „psihopatiei”, care nu se suprapun decât parțial pe sistematica oficială. Și, de asemenea, există o foarte serioasă tendință de evaluare dimensională a tulburărilor de personalitate care nu poate fi surprinsă prin cercetările epidemiologice; variabile transculturale, în sens larg, incluzând nu numai culturi diferite ci și zone cu tradiții diferite, precum și tendința de metamorfoză rapidă a societății actuale face ca problema tulburării de personalitate să fie una deschisă, ce necesită a fi în permanență rediscutată și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un ansamblu de cauze izvorîte din universalizarea unor probleme sociale, sugerînd vocația preventivă a unei opțiuni de acest gen. Astăzi, fenomene precum traficul de ființe umane, terorismul, șomajul, emigrarea nu mai pot fi izolate în interiorul unor granițe politice; le sînt transculturale și solicită prin amploarea lor un răspuns adecvat, inovator, care depășește limitările conceptelor pur speculative construite la nivel intranațional. în concluzie, cum lumea prezentului a devenit una a diversităților culturale, cum structurile organizaționale au părăsit de mult omogenitățile identitare, apreciem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
spre varietate, iar securitatea nu este considerată importantă. 6.4.1. Relația cultură-valori Folosirea valorilor pentru a descrie și interpreta cultura a valorificat o tradiție de cunoaștere îndelungată. Paradigma hofstediană a condus la identificarea unor tipare atitudinale fundamentale cu semnificații transculturale, corespunzînd celor cinci dimensiuni culturale, universal valabile, iar acestea s-au întemeiat pe valori instrumentale. Descriind patternul relațiilor dintre subordonat și supraordonat în ierarhiile organizaționale, cel al strategiei realizării de sine, al centrării pe sarcină în dauna centrării pe relație
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]