259 matches
-
sau subtipuri de receptori pentru același ligand, precum și mai mulți liganzi pentru aceleași situsuri receptoare. Tipic este atât cazul adrenalinei și noradrenalinei, pentru situsurile noradrenergice, cât și al glutamatului și aspartatului pentru situsurile acizilor aminați excitatori. I.5.1.8. Transducția semnalelor sinaptice Acesta este mecanismul prin care activarea receptorului de către ligand realizează transformarea și transmiterea semnalului în interiorul celulei, în vederea producerii răspunsului biologic. Eficacitatea transmisiei mesajului sinaptic depinde de intensitatea schimburilor ionice și variațiile de potențial ale membranei postsinaptice, așa cum se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activarea receptorului de către ligand realizează transformarea și transmiterea semnalului în interiorul celulei, în vederea producerii răspunsului biologic. Eficacitatea transmisiei mesajului sinaptic depinde de intensitatea schimburilor ionice și variațiile de potențial ale membranei postsinaptice, așa cum se va vedea într-unul din subcapitolele următoare. Transducția poate fi obținută fie prin cuplaj direct între receptor și canalul membranar ionic, fie prin cuplaj indirect prin intermediul ionului de calciu sau al proteinei G. Există și posibilitatea combinării mai multor mecanisme. Cuplajul direct cu canalul ionic are loc în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de tip 3). Cuplajul cu calciu se realizează cu ionii respectivi fie din mediul extern, fie din organitele intracelulare (reticul endoplasmatic, mitocondrii sau vezicule). Mobilizarea calciului este consecința depolarizării canalelor de calciu, voltaj-dependente sau a activării unuia din sistemele de transducție (proteina G via fosfolipaza C). Se știe că variațiile concentrației de calciu liber în celulă sunt fundamentale și că deplasarea acestuia în diferite compartimente controlează activitatea unor enzime prin intermediul proteinelor reglatoare de tipul calmodulinei (Cam) (fig. 40). Aceasta prezintă afinitate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
O singură proteină G activată poate activa mai mulți efectori (cazul noradrenalinei), mai mulți receptori pot interveni asupra aceleiași proteine G (cazul acetilcolinei) sau două proteine G pot acționa asupra aceluiași efector enzimatic (cazul adenilciclazei). De precizat că mecanismul de transducție prin proteine G depășește cadrul limitat al neurotransmiterii sinaptice și se integrează în procesele generale ale fiziologiei celulare. I.5.1.9. Manifestări electrochimice postsinaptice Ca urmare a activării directe sau indirecte a canalelor ionice de Na+, K+ și Cl-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronal din L-arginină în prezența enzimei nitroxid sintetaza calciu-calmodulin-dependentă și a NADPH. Cascada enzimatică formatoare se însoțește de eliberarea concomitentă de citrulină și activarea guanilatciclazei formatoare de ciclic GMP (fig. 57). Cuplul NO-cGMP îndeplinește rol atât de sistem de transducție a semnalelor inter- și intracelulare, realizând funcții atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de modulator sinaptic sau hormon local paracrin și autocrin prevăzut cu proprietăți miorelaxante și vasodilatatoare. La nivel neuronal periferic, NO face oficiul de mediator chimic al fibrelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fosfolipaza C [32]. Au fost puse în evidență acțiuni non-genomice care par a implica un receptor membranar al testosteronului și la nivelul altor tipuri celulare, cum ar fi osteoblastele [32]. De asemenea, au fost observate diferențe semnificative în ceea ce privește modul de transducție a semnalului în funcție de tipul celular. Aceste date sugerează implicarea unui receptor membranar în efectele rapide, non genomice ale testosteronului la nivel vascular, iar identificarea acestuia reprezintă încă un subiect de investigație. Căi de transducție intracelulară ale efectelor non-genomice Receptori cuplați
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
observate diferențe semnificative în ceea ce privește modul de transducție a semnalului în funcție de tipul celular. Aceste date sugerează implicarea unui receptor membranar în efectele rapide, non genomice ale testosteronului la nivel vascular, iar identificarea acestuia reprezintă încă un subiect de investigație. Căi de transducție intracelulară ale efectelor non-genomice Receptori cuplați cu proteine G. Reglarea receptorilor cuplați cu proteine G de către steroizii sexuali este unul din mecanismele non-genomice cel mai bine caracterizat. Receptorii estrogenici se pot cupla cu fosfolipaza C prin interacțiunea cu o proteină
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
musculare netede, aceste mecanisme contribuind la efectele directe ale androgenilor asupra tonusului vascular [36]. Protein kinaze. Printre cascadele intracelulare activate de hormonii sexuali se numără MAPK (mitogen activated protein kinases), tirozin kinaze și lipid kinaze. Aceste căi reprezintă mecanisme de transducție ubicuitare ale semnalelor provenite de la diverși factori de creștere, iar activarea lor este legată de evenimente celulare importante, cum ar fi expresia genică, proliferarea și supraviețuirea celulară [19]. MAPK sunt organizate în module formate din trei etape, în cadrul cărora o
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
de acțiune a hormonilor sexuali la nivelul aparatului cardiovascular Interacțiunea hormonilor sexuali cu alte sisteme hormonale cu rol cheie în homeostazia cardiovasculară poate reprezenta un mecanism prin care hormonii sexuali își exercită efectul asupra aparatului cardiovascular. De asemenea, căile de transducție intracelulară activate de hormonii sexuali au particularități funcționale la nivel cardiovascular. Acești parametri pot fi evaluați prin metode biochimice sau de biologie moleculară. Metode biochimice. Determinarea concentrației plasmatice atât a hormonilor sexuali, cât și a altor hormoni influențați de aceștia
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
exprimă un anumit receptor (utilă în cazul punerii în evidență a receptorilor hormonilor sexuali în țesuturile cardiovasculare) se folosesc tehnicile de imunohistochimie, care presupun legarea unui anticorp marcat fluorescent la nivelul proteinei de interes, pe secțiunea histologică [91-93]. Mecanismele de transducție intracelulară activate în urma cuplării hormonilor sexuali cu receptorul pot fi studiate în culturi celulare sau la nivelul organelor izolate. Utilizarea culturilor celulare permite observarea atât a efectelor genomice (cu durată lungă - ore, zile), cât și a efectelor imediate, non-genomice. Studiul
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
durată lungă - ore, zile), cât și a efectelor imediate, non-genomice. Studiul efectelor hormonilor sexuali asupra tonusului vascular in vitro a permis, pe de altă parte, punerea funcțională în evidență a mecanismelor non-genomice de acțiune, precum și evaluarea farmacologică a căilor de transducție, prin folosirea de inhibitori specifici. Bibliografie Cardiopatia ischemică Dana POP, Adela SITAR-TĂUT, Dumitru ZDRENGHEA Incidența bolii coronariene este semnificativ mai scăzută la femeile în premenopauză, acest lucru fiind atribuit în parte protecției hormonale, dar mecanismele care intervin în acest sens
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
rozătoare. CD2 are abilitatea de a lega hematiile de oaie cu LT și a forma rozete caracteristice. Interacțiunea cu CD58 induce creșterea aderentei celulelor Th. CD3. Designația colectivă a unui set de proteine care acționează că semnal al moleculelor de transducție a TCR; glicoproteine prezente numai pe celulele Ț. Complexul TcR/ CD este responsabil de transmiterea semnalelor externe spre interiorul celulei (Herold C. și colab., 1995Ă CD4. Receptor specific pentru moleculele CMH clasa II-a. Joacă un rol cheie în recunoașterea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
literali comuni sub semne opuse, rezolvarea automată de probleme și, În general, cunoașterea promovată prin intermediul inteligenței artificiale se Întâlnește cu fiecare din cele patru parcursuri. Nu mai puțin relevantă este Însăși distincția dintre modul empiric de dobândire a cunoștințelor (prin transducție), modul „constructiv“ (prin abstracție, clasificare, inducție și abducție) și modul sintetic (prin simularea În domeniul virtual), moduri care, la limită, contribuie la Însăși edificarea teoriilor din cadrul științelor cogniției . Este posibil ca În sprijinul „criticismului“ profesat de către Hubert L. Dreyfus să
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
la specii aflate pe diferite trepte ale scării filogenetice, de la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și diverse. Ele codifică pentru componente ale sistemului celular de transducție a semnalelor, pentru factori de creștere și receptori pentru factori de creștere, transductori intracelulari și pentru factori nucleari de transcriere (TF). Activarea protooncogenelor se realizează prin mutație genică, amplificare genică și dereglarea expresiei genice a acestora. Schimbările în morfologia și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mobilizarea și invazia celulelor maligne. În condiții normale, fiziologice, aceste proprietăți dispar odată cu dispariția stimulului fiziologic (celulele endoteliale) sau cu inițierea citodiferențierii (trofoblaste), dar celulele neoplazice mențin permanent în stare activată programul de mobilitate și invazie, precum și căile preformate de transducție a semnalelor activatoare ale mobilității și invaziei celulare. În realizarea acestui program intervin proteine cu localizări distincte: • proteine membranare din categoria ectokinazelor și ectofosfatazelor, care asigură recepția semnalelor, interacțiunea cu matricea intercelulară și pierderea aderenței; proteine intracelulare din alcătuirea citoscheletului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulare. În realizarea acestui program intervin proteine cu localizări distincte: • proteine membranare din categoria ectokinazelor și ectofosfatazelor, care asigură recepția semnalelor, interacțiunea cu matricea intercelulară și pierderea aderenței; proteine intracelulare din alcătuirea citoscheletului care se leagă la actină, elemente de transducție a semnalelor și numeroase alte molecule legate de mecanismele locomoției celulare. Celulele metastazante circulă pe cale sanguină sau limfatică, realizând evaziune față de atacul celulelor și moleculelor efectoare ale sistemului imunitar, pentru a ajunge în organe localizate uneori departe de tumora primară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Gena v-src transdusă de VSR este o excepție. Ea se adaugă întregului set de gene virale și virionii transductori nu sunt defectivi pentru ciclul de replicare și de reproducere. Deleția genei v-src nu influențează capacitatea de replicare a VSR. Fenomenul transducției este un eveniment rar. Virusurile transductoare nu pot fi considerate agenți infecțioși naturali ci, mai curând, accidente ale ciclului de replicare, deoarece virionii transductori sunt defectivi. Mecanismul transducției genelor celulare este ipotetic. Se admite că integrarea genomului viral ca provirus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reproducere. Deleția genei v-src nu influențează capacitatea de replicare a VSR. Fenomenul transducției este un eveniment rar. Virusurile transductoare nu pot fi considerate agenți infecțioși naturali ci, mai curând, accidente ale ciclului de replicare, deoarece virionii transductori sunt defectivi. Mecanismul transducției genelor celulare este ipotetic. Se admite că integrarea genomului viral ca provirus are loc în proximitatea unei oncogene celulare, în amonte, în raport cu promotorul ei, în aceiași orientare de transcriere. Transcrierea genomului viral, catalizată de aparatul enzimatic al celulei, se extinde
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mesaje materne cu rol în dezvoltarea embrionară timpurie. Printre ele sunt incluse c-mos (se exprimă în ovocitele multor vertebrate) și un număr de protooncogene care codifică pentru factori de creștere, receptori și alte proteine(RAS și RAF) participante la transducția semnalului intracelular. Protooncogena c-mos, codificatoare pentru o protein-serin/treonin kinază, este activă în faza timpurie a dezvoltării și anume în maturarea meiotică a ovocitului. Această protooncogenă este unică, prin aceea că transcrierea sa majoră are loc în celulele germinale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
eliberat din celulă se leagă la receptorul unei celule adiacente și aceasta este stimulată să elibereze factorul paracrin, eliberat de prima celulă, astfel că are loc o stimulare reciprocă a sintezei și eliberării factorilor de creștere. Componentele sistemului celular de transducție a semnalelor sunt codificate de protooncogene. 19.1. PROTOONCOGENE ȘI ONCOGENE CELULARE În anul 1989, Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină a fost acordat lui J. Michael Bishop și lui Harold E. Varmus pentru descoperirea originii celulare a oncogenelor retrovirale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care apoi este transmis în nucleul celulelor țintă, conducând finalmente la declanșarea evenimentelor diviziunii celulare. Proliferarea celor mai multe celule normale este controlată de factori de creștere extracelulari, care se leagă la receptori membranari specifici. În familia protooncogenelor care acționează în procesul transducției semnalelor intracelulare sunt încadrate cele care codifică pentru protein-kinaze, proteine situate pe fața internă a membranei celulare. Dintre acestea fac parte c-src care a fost prima protooncogenă identificată, c-abl, din cromozomul Philadelphia și c-lck, codificatoare pentru o proteinkinază asociată cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reprezentat de legarea factorului de creștere la suprafața celulei trebuie să fie transmis prin citoplasmă, în nucleu, având ca rezultat o angajare de lungă durată a celulei în procesul proliferării. Prima dovadă a implicării diferitelor protooncogene în calea fiziologică a transducției semnalului mitogenic a fost adusă în anul 1983, de către Charles Stiles, Phil Leder și colaboratorii lor. Ei au observat că transcrierea cu o rată crescută a protooncogenei c-myc a reprezentat evenimentul timpuriu al răspunsului limfocitelor și al fibroblastelor, la stimularea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Astfel, un semnal mitogenic inițiat la suprafața fibroblastelor, prin produsul unei protooncogene (PDGF/sis), este transmis la nucleu și induce creșterea expresiei unei alte protooncogene (myc). Astfel, s-a dedus că produșii diferitelor protooncogene pot constitui verigi ale căilor de transducție a semnalelor, legând evenimentele de la suprafața celulei cu modificările expresiei genice din nucleu, conducând, în cele din urmă la proliferare celulară. Evenimentele inițiale ale transducției semnalului mitogenic sunt legate de interacția factorilor extracelulari de creștere, cu receptorii lor membranari. Prototipul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
myc). Astfel, s-a dedus că produșii diferitelor protooncogene pot constitui verigi ale căilor de transducție a semnalelor, legând evenimentele de la suprafața celulei cu modificările expresiei genice din nucleu, conducând, în cele din urmă la proliferare celulară. Evenimentele inițiale ale transducției semnalului mitogenic sunt legate de interacția factorilor extracelulari de creștere, cu receptorii lor membranari. Prototipul de oncogene care codifică pentru factori de creștere extracelulari și receptori pentru factorii de creștere este reprezentat de sistemele PDGF și EGF. Factorul plachetar de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de amplificare genică, remanieri cromozomale și mutație genică, induce la om sarcoame și eritroleucemii. Receptorii pentru PDGF și pentru EGF, ca și numeroși alți receptori de suprafață celulară sunt protein-tirozinkinaze. Legarea factorului de creștere stimulează activitatea tirozinkinazică, implicând-o în transducția semnalului. Mutațiile în genele acestor receptori, devenind defective în tirozinkinază, eșuează în inducerea proliferării celulare, după stimularea cu factor de creștere, ceea ce denotă că activitatea protein-tirozinkinazică este necesară pentru funcția receptoare. EGF a fost identificat și izolat în anul 1962
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]