81 matches
-
de transeptul vestic. Proiectarea catedralei s-a realizat potrivit arhitecturii romanice din Sfântul Imperiu Roman, vizibilă mai ales la biserica abației din Hildesheim și la domul din Speyer. Absida sudică a rotondei a fost încorporată în partea de est a transeptului noii biserici pentru că a adăpostit mormântul Sfântului Venceslau, care a devenit patronul spiritual al prinților cehi. O reședință episcopală a fost construită, de asemenea, la sud de biserica nouă și a fost lărgită considerabil și extinsă la mijlocul secolului al XII
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
loc de odihnă al sfântului Venceslau. Primul meșter constructor a fost francezul Matthias din Arras, desemnat de la palatul papal din Avignon. Matthias a proiectat structura de ansamblu a clădirii în stil gotic francez: o bazilică cu trei nave, cu un transept scurt, o absidă în formă de decagon cu ambulatoriu și capele dispuse în formă de raze. Cu toate acestea, el a construit doar partea estică a corului: arcadele și ambulatoriul. Structura verticală în stil gotic francez târziu se observă și
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
a însărcinat pe Parler și cu multe alte proiecte, cum ar fi construcția noului Pod Carol din Praga și a mai multor biserici din Boemia. Prin 1397, când Peter Parler a murit, erau finalizate doar corul și unele părți ale transeptului. După moartea lui Peter Parler în 1399, fiii lui, Wenzel Parler și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Peter Parler în 1399, fiii lui, Wenzel Parler și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită mozaicului auriu cu Judecata de Apoi) intrau regii în catedrală pentru ceremoniile de încoronare. Întregul proces de
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită mozaicului auriu cu Judecata de Apoi) intrau regii în catedrală pentru ceremoniile de încoronare. Întregul proces de construcție a intrat într-un impas odată cu începerea Războaielor Husite în prima jumătate
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
capelei, duce către Camera Coroanei unde se află Bijuteriile Coroanei Cehe, care sunt pezentate publicului doar o dată la fiecare (circa) opt ani. În următoarele secole catedrala a rămas doar pe jumătate terminată. Ea era construită până la turnul mare și un transept, care a fost închis de un perete provizoriu. În locul navei cu trei abside care urma a fi construită se afla o clădire cu acoperiș din lemn, iar slujbele religioase aveau loc acolo. Mai multe încercări de a continua lucrările la
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
scurtă vreme după începere din cauza lipsei de fonduri. Încercările ulterioare de a termina catedrala au adus doar unele elemente renascentiste și baroce în clădirea gotică, mai ales spira barocă a turnului sudic și orga mare din aripa de nord a transeptului. În 1844 Vácslav Pešina, un canonic energic al Catedralei Sf. Vitus, împreună cu arhitectul neogotic Josef Kranner a prezentat un program pentru renovarea și completarea catedralei unui colectiv de arhitecți germani din Praga. În același an s-a înființat o societate
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
spre est cu o absidă poligonală. La vest, înspre intrare, era prevăzută cu un turn clopotniță. Nava, de dimensiuni mari (8,60x26,30 m - la interior), acoperită probabil cu bolți ogivale, se lărgea cu două încăperi ieșite în chip de transept. Arhitectul Virgil Polizu consideră că biserica de la Baia ""a reprezentat în momentul edificării sale, la acea epocă de debut a tânărului stat moldav, un indiscutabil gest de curtuazie politică a înțeleptului domn față de puternicii și agresivii săi vecini poloni"". Prin
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
două clopote datate în secolul al XV-lea, dintre care clopotul mare poartă inscripția ""O rex glorie Jesu Christi veni cum pace"". Pe șantierul bisericii din Ațel a lucrat și meșterul pietrar și constructorul medieval Andreas Lapicida din Sibiu. Sacristia, transeptul și rezalitul au fost ridicate în anul 1429. Renumit pentru lucrările sale din Valea Târnavei, Andrei Pietrarul a refăcut bolta la sfârșitul secolului al XV-lea. Tot în aceeași perioadă a mai fost ridicat un etaj de apărare al corului
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
în memoria sa. S-a renunțat, însă, la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său, Cardinalul Francesco Barberini, au protestat. El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie. El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. Interdicția Inchiziției asupra retipăririi lucrărilor lui Galileo a fost ridicată în 1718 când s-a acordat
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
aduse de la vechea catedrala ce a fost demolată, iar lucrările au fost finanțate din banii episcopului și din donațiile oamenilor. Datorită altitudinii joase a zonei, fundația catedralei a fost construită la numai 1,3 m de sol. Continuând construcția, nava, transeptul și corul au fost terminate abia în 1258. Aripa vestică a fost gata în anul 1265, fiind complet terminată abia în jurul anului 1280. Datorită timpului scurt în care a fost construită, catedrala este construită într-un singur stil: stil gotic
Catedrala din Salisbury () [Corola-website/Science/306729_a_308058]
-
al sfintelor liturghii. Fațada de vest, corul, capelele Sf. Barbara și Sf. Ana au fost construite între anii 1703 și 1711. Noile planuri ale lui Dientzenhofer au implicat un sistem geometric complicat de cilindri interconectați cu o cupolă centrală deasupra transeptului. Naosul masiv cu capele laterale și o boltă ondulată sprijinită pe un sistem de elipsoide intersectate a fost construit de Christoph Dientzenhofer. Stâlpii aflați între deschiderile largi ale arcadei ce sprijineau triforiul au avut rolul de a maximiza efectul dinamic
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
occidentală. Este o structură suspendată situată de obicei deasupra intrării, în pronaos, destinată ansamblului coral. Corul este un element care se regăsește în bisericile mai mari și cu un rang înalt. Este spațiul care unește aula (sau navele) de prezbiteriu. Transeptul este un element arhitectural specific bisericilor catolice și constituie, în plan orizontal, brațul transversal al crucii creștine. Este spațiul destinat altarului. În prezbiteriu se poate afla și corul. Prezbiteriu este un alt element specific bisericilor catolice. Este un spațiu subteran
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
orgă din sud-estul Europei, iar în 1997 a fost complet renovată. Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală și cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave. Biserica parohială evanghelică "Sf. Maria" din Sibiu a fost inclusă pe
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
C.A., clădiri aflate în vecinătate, sunt și ele incluse în aceeași listă. Partea cea mai veche a edificiului, așa cum reiese și dintr-un document din 1371, era corul, dar foarte probabil se definitivase și planul bazilical al bisericii, inclusiv transeptul. Tot atunci începuse construcția turnului, ridicat doar până la înălțimea etajelor inferioare. În acel moment, biserica cu hramul Sf. Maria se prezenta ca o bazilică cu transept și sacristie, navele laterale având doar jumătate din lățimea navei principale. După câteva decenii
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
1371, era corul, dar foarte probabil se definitivase și planul bazilical al bisericii, inclusiv transeptul. Tot atunci începuse construcția turnului, ridicat doar până la înălțimea etajelor inferioare. În acel moment, biserica cu hramul Sf. Maria se prezenta ca o bazilică cu transept și sacristie, navele laterale având doar jumătate din lățimea navei principale. După câteva decenii în care, din motive mai puțin cunoscute, activitatea de pe șantierul bisericii fusese întreruptă, după 1424 au fost reluate lucrările. În această etapă au fost înălțați pereții
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălțat astfel peretele exterior sudic, iar în interior, prin transformarea structurii zidului, s-a format o tribună laterală prevăzută cu boltă stelată. Tribuna a fost prelungită și deasupra navei sudice a ferulei, precum și deasupra transeptului, dar aici a fost apoi înlăturată. În 1494 a fost terminat turnul bisericii, supraînălțat cu încă două etaje. Alte lucrări mai puțin ample au constat din construirea celor două pridvoare situate pe laturile de sud și nord, ambele adăpostind câte
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
mai purtat și numele de Hala Grivița, Hala Piața Haralambie Botescu și Hala Ilie Pintilie. În noiembrie 2011, o inspecție a Dr. ing. Gheorghe Ionica, din partea asociației Pro Do Mo, a constatat că stâlpii structurii de metal a acoperișului halei, aflați la intersecția transeptului cu nava principală a halei au fost sparți de către recuperatorii de materiale, pătrunși prin efracție în interiorul halei. Hala se află în pericol de prăbușire. Mai târziu, a fost emisă și o analiză detaliată a distrugerilor halei, cu fotografii, de către prof.
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
salvare a stilului. Goticul transilvănean s-a impus în secolul al XIII-lea, cu caracteristici conservatoare, dominate de tradițiile romanice. În secolele XIV-XV formele goticului transilvănean au evoluat spre maturitate. Planimetric a fost depășită varianta bisericilor de tip bazilical cu transept (în formă de cruce), precum Biserica Sfânta Maria din Sibiu, în favoarea construcției unor biserici-hală de mari dimensiuni, precum Biserica Neagră din Brașov, Biserica Sfântul Mihail din Cluj, Biserica Reformată din Târgu Mureș etc. În Țara Românească goticul a pătruns la
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
de zarzavaturi. E puștiul ăla de la templu. A adunat băieții din sat și iarăși se joacă de-a războiul. Trei-patru oameni urcară dealul și se opriră în fața sălii principale a templului. Ușile stăteau larg deschise, iar înăuntru era așternută cenușă. Transeptul și sanctuarul erau vraiște. Arzătorul de tămâie se spărsese. Se părea că praporele fuseseră folosite într-un scop dubios, draperia de brocart auriu, smulsă, zăcea aruncată în lături, iar pielea de pe tobă era ruptă. — Shobo! Yosaku! începură să strige părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dăruit de domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1583-1591). În actul de danie se precizează că pe acel loc nu se afla nicio biserică mai veche (ortodoxă sau armenească), ci câteva case construite de domnitor. În prezent, într-o nișă din transeptul bisericii armenești din Iași se află o placă de piatră cu următoarea inscripție în limba armeană: "Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfânta Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
numit "La Bisericuță", se află ruinele unei mănăstiri romanice, atestată documentar în secolul al XIII-lea cu numele "Bizere". Din această mănăstire benedictină veche se mai păstrează doar ruinele bisericii, care a fost o bazilică romanică mare, cu trei nave, transept (naos transversal), cor ("presbyterium") cu deambulatoriu și două turnuri în partea vestică. În 1756 a fost construită la Glogovăț prima capelă, iar în 1765 a fost constituită prima parohie, localitatea având primul preot în 1766. Prima biserică a fost zidită
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
niște lumini, mișcătoare și slabe. Auzeam zgomote de pași, obiecte mutate din loc sau târâte. Am stins lanterna. Mai aveam oare timp să ajung la gheretă? Mă furișam pe lângă vitrinele cu trenuri și am ajuns aproape de statuia lui Gramme, În transept. Pe un postament de lemn de formă cubică (piatra cubică a lui Esod!), el se ridica parcă privind intrarea În cor. Îmi aminteam că statuia Libertății a mea era, mai mult sau mai puțin, situată În spatele lui. Fața anterioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de boltă, În centrul corului. Sfera era mai mare, firul mai solid, după toate aparențele o frânghie de cânepă sau un cablu de metal răsucit. Pendulul era acum uriaș, așa cum apărea probabil la Pantheon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acolo, Înainte de a ridica Tour Eiffel. Există zone privilegiate. Și nimeni nu-și dă seama. Mă Întorc către Saint-Merri. Alte râsete de fete. Nu vreau să văd pe nimeni, dau ocol bisericii prin rue du Cloître Saint-Merri - o ușă a transeptului, veche, de lemn cenușiu. La stânga se deschide o piață, marginea cea mai depărtată a Beaubourg-ului, luminată ca ziua. Pe platou sunt expuse „mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții multicolore care plutesc pe apa unei piscine sau a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]