79 matches
-
mai dezbrace veștmântul cernit! Și totuși, așa cum arătam, ea triumfă, depășind, în cele din urmă, vicisitudinile vieții. Marea iubire, singura pe care a trăit-o, nu se mai dovedește în final a fi o experiență eșuată, ci un câștig. Este transfigurată artistic, convertită în literatură, înzestrată cu valoare estetică. Fostului iubit îi este recunoscătoare că i s-a oferit ca model literar: „Citindu-mă, te vezi, te recunoști ca într-o oglindă. Cred că niciodată n-ai arătat mai bine. Niciodată
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
pâalpâia prin teacurile de amintiri. - Domnișoara trezește-te ! îi spuse un necunoscut pe strada ce nici macar nu se deranja să se oprească după cele zise. Cum adică își permite să îmi spună ... ce ? După doi pasi se opri se întoarse transfigurata și spuse: Citește mai mult Tablaîși pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te poticnești de o piatră. Era tipul de om ce irită din prima clipă
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
pâalpâia prin teacurile de amintiri.- Domnișoara trezește-te ! îi spuse un necunoscut pe strada ce nici macar nu se deranja să se oprească după cele zise.Cum adică își permite să îmi spună ... ce ? După doi pasi se opri se întoarse transfigurata și spuse:... XI. MÂNTUIREA I, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Piesele - Vin-o și pune odată mâna pe ea, îi spuse pe un ton autoritar. De câteva ore bune se străduia să o
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
dans, dansez în fiecare vis,dansez, iar clipele se rostogolesc pe note, clipe de parcă sunt ispite. Mă opresc și scriu în dansul unui vis de viu ca o părere sau ca o obsesie în care, tu reală, în brațele mele transfigurată în fericire. Doar așa devenim unul o perfectă identitate, absorbiți de iluzoriul vis al dansului din paradis. Iluminat de starea de extaz sunt treaz. Orchestra se strecoară prin întunericul de-afară. Referință Bibliografică: Un dans / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN
UN DANS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353882_a_355211]
-
pentru trupul omenesc, fiind transformată oarecum în însăși ființa omului, tot așa pâinii și vinului euharistic i se dă o finalitate și un sens nou prin prefacerea de către Sfântul Duh, devenind tip al umanității viitoare, unite deplin cu Hristos și transfigurate, Taină în care umanitatea îndumnezeită a lui Hristos devine a noastră ... „Sfântul Chiril al Alexandriei va arăta cu totul altfel realitatea euharistică și implicit adevărul hristologic. Pornind de la Sfânta Sriptură, el a arătat că trupul euharistic nu este un trup
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
cu actorii Timpul, Frumusețea, Viața și Moartea”. Figură exotică, misterioasă și mereu inspirată, Radu Stanca admiră în orașul-burg clădirile cu “ochii” obsedanți ai acoperișurilor, stradelele și turnurile medievale. Clopotele bisericilor, aerul misterios al piațetelor, prin care sufletul său rătăcește, apar transfigurate artistic în imaginile trubadurului, ale cavalerului galant și tragic totodată. Autoarea însăși îl identifică pe poetul care trecea “pe sub castanii cetății” cu imaginea eului liric din versurile de mai târziu ale lui Radu Stanca. “Intru-n Sibiu cum intră-n
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
Vișan Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Pe un nor Adorm în roua florilor pe-al doului ogor nor de veșnicie visând cu nostalgie iubiri ce se aprind în fiorul de căintă ce ard transfigurate eterna credintă. Ploaia de stele din interior mă întoarce în uitare luminând făclii de dor drumul spre însingurare pasul de rătăcitor al unei lumi imaginare mă poartă pe un nor unde cuvântul nu doare Să fac din suflet strană Nu
PE UN NOR SA FAC DIN SUFLET STRANĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379495_a_380824]
-
în mass-media: Așa cum se proiectează în noapte, clădirea impetuoasa a Ateneului Român, pare de un alb de ivoriu, iluminat feeric. În interior, acordurile fermecate ale Simfoniei a V-a, în Mi Minor, op. 64. Și față maestrului Cristian Mandeal pare transfigurata, când de o fericire fără seamăn, când de încordarea și de maiestatea părții a doua a Simfoniei. Irealitatea pune stăpânire și pe auditoriu care stă neclintit, în pofida căldurii de afară. Abia dacă-și mai țin respirațiile. E o seară magică
CELIBIDACHE. CEZARINA ADAMESCU: ATENEUL ROMÂN ŞI GRĂDINA DE BUZUNAR A LUI CELI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345790_a_347119]
-
care se vor putea auzi: Wolfgang Amadeus Mozart, Felix Mendelssohn Bartholdy - Quartet op. 80 în fă minor; Ernest Chausson - “Poeme op. 25 pentru vioară și pian” și Franz Schubert “Trout Quintet”. Altă seară va fi dedicată lui Arnold Schonberg “Noapte transfigurata” op. 4; Anton Bruckner “Adagio”; Nicolai Rimski-Korsakov “Sheherazade” op. 35 - cu Filarmonica de Stat “Moldova” Iași. Publicul se va delecta și cu un Recital de vioară - din compozitorii; Robert Schumann; George Enescu și Bela Bartok - “Dansuri românești”. Uvertura “Forță destinului
CELIBIDACHE. CEZARINA ADAMESCU: ATENEUL ROMÂN ŞI GRĂDINA DE BUZUNAR A LUI CELI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345790_a_347119]
-
ieși. Dar postul trebuie întotdeauna însoțit de rugăciunea curată, încrezătoare, fiindcă altfel putem ajunge atleți în virtute, cu o dietă corectă, cu o viață ordonată, dar nu cu un pas înainte adică să devenim persoane induhovnicite, cu o viață nouă, transfigurata spiritual. • Cineva au spus că postul este rugăciunea trupului. Și avea dreptate. Dar a trupul fără de cap nu are viața, direcție, sens. Și trupul și mintea trebuiesc induhvnicite fiindcă numai astfel pot intra în pacea și armonia divină. Pentru cei
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
îmi oferă o priveliște încântătoare. Îmi folosesc mâinile destul de empiric, insistând și pe alte segmente. La un moment dat se întoarce, lăsând rochia în urmă. Mă apucă cu mâinile după gât și mă trage spre dânsa. - Ia-mă ! îmi șoptește transfigurată. Nu stau mult pe gânduri, fiind și așa încordat la maximum. Mai încolo caii pasc liniștiți iarbă. Altfel îmi imaginasem momentul acesta, lucrurile ieșiseră însă altfel, mai prozaic, dar asta nu-mi afectează sentimentul de satisfacție pe care-l încerc
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
prea târzie,se clatină bătrânul lăutar. Ce noaptea chinuia vioară iar ziua la depou muncea, acar . De nicăieri și de oriunde în haine simple dar curate , A apărut un chip angelic cu păr că focul,revărsat pe spate. Dansând tangou transfigurata ,îngânând sunet de vioară, Desi obscur și insalubru s-a luminat deodata-n sală. Un pictor, ce venea ades, numai s-o vadă pe copilă, Îndrăgostit de vremi trecute din perioada juvenila , Într-un colț dosnic al tavernei pictă preocupat
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
ea este totuși un mic rezervor ascuns în inima omului, al cărui combustibil otrăvit mai poate alimenta totuși cu destul succes focul unei iubiri aflate pe punctul de a se stinge”. Și nu se putea ca Știința să nu fie transfigurată filozofic: “Știința este ca un balon dirijabil: cu cât a fost umflat mai mult, cu atât s-a putut înălța mai sus, spre sferele cunoașterii. Tehnica ar fi nacela balonului care, stând atât de strâns legată de știință, o urmează
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
din noi evoluăm de la viața spre moarte, aceasta nu pare a fi un progres ci mai degrabă poate fi o formă de regres, de „involuție”, de ratare ontologica. Dacă însă prin înviere trecem din această viață spre o viața nouă, transfigurată spiritual, atunci procesul trecerii reprezintă întradevăr evoluție, salt calitativ, îndumnezeire. • Atât de reducționistă este ideologia materialist-deterministă că o anumită elită intelectuală reprezentantă a noului ateism nu poate accepta nici macar ideea, ipoteza că „mutatis mutandis” conștiința omenească ar putea fi o
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
ia telefonul de la ureche și să verifice dacă nu cumva femeia care sunase greșise numărul de telefon și doar nimerise la el. Nu, era numărul de telefon al iubitei lui, cu chiu cu vai îi recunoștea și vocea, atât de transfigurată încât se gândi c-ar putea face un accident vascular de atâta fericire. - Ana, liniștește-te odată! urlă, într-un final, nervos (mai mult închipuit) cât s-o tempereze pe nebună. De unde și până unde, însărcinată?! - Mi-au adus ăștia
VI de LIA BEJAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374122_a_375451]
-
ideologică Cărticica lui George Voicu consacrată «mitului Nae Ionescu» este un excelent studiu de caz privind contribuția elitei intelectuale românești, după 1989, la această «sub-cultură a conspirației». Acest filosof și publicist, considerat tatăl spiritual al «tinerei generații» din anii ’30, transfigurata astăzi În elită intelectuală a națiunii, a fost celebrat În mod aproape consensual Încă de la Începutul anilor ’90. Sistematic cenzurat până În 1989 datorită apologiei nazismului și fascismului național al «Gărzii de Fier», precum și responsabilității sale În orientarea unui număr Însemnat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
vrea să epateze, ci este firească, ivindu-se din natura de care poetul s-a simțit mereu aproape. Atâta „risipă” de imagini nu se mai întâlnise - s-a spus - decât la V. Voiculescu. Poetul nu evocă țara fizică, ci una transfigurată într-o „țară a ochilor”. A doua plachetă, Murmură tăcerile (1940), continuă cu aceeași simplitate să dezvăluie o sensibilitate netrucată, însă are o tematică mai diversă. Pe lângă pasteluri se întâlnesc poeme puternic impregnate de sentimentul religios (Scrisoare lui Iisus) sau
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
rănită a omului imploră ajutorul. Înstrăinarea nu mai are nici o determinare psihologică, cum ar crede mizantropii. Solitudinea este aici teologică: „eu singur cu Dumnezeu singur”; un lucru deloc simplu, de vreme ce „am învățat să trăim cu simțiri trupești” care se cer transfigurate (nu suprimate) printr-o asceză „în orice caz și orice chip”. Urmând învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, pentru care lanțul plăcerilor sensibile înrădăcinate în iubirea de sine (philautia) trebuie rupt cu tăișul nevoinței liber asumate (philoponia), arhimandritul Emilianos lămurește sensul ascezei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rilor, s-a topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și [trupul] înge rilor, sa topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când sa ivit din nimic, ai fi știut și când sa reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat sa spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândi la ea. Ochii, mâinile, părul... Glasul ei... Umilința ei de suverană a tainicei lumi a cunoașterii și profeției. Duse mâna la amuleta pe care o purta la gât, o strânse în pumn și o revăzu pe Velunda în fața focului, transfigurată, îi auzi glasul care îi prezicea lui Julius Civilis pericolul reprezentat de romani și, mai ales, de Nero. Oare clarviziunea nu era tot extaz? — În timpul luptei cu quazii păreai nebun. M-ai speriat. Antonius își plecă privirea. — Odată, la puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Le cunosc pe toate, e un farmec care le cuprinde pe toate și pe mine. Dar cel mai mult îmi place în această cămăruță, aici, adânc, adânc, adânc de tot. Aici mă simt eu însămi." În timp ce vorbea, Gina, de mult transfigurată, devenise pur și simplu alta, o vrăjitoare ciudată, o călugăriță cu mâinile împreunate extatic. Am luat-o în brațe și am culcat-o pe sofa. Am făcut amândoi dragoste prima dată în viața noastră. Nu dintr-o pudoare, care nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]