535 matches
-
băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat, se scutură destinul în sunete și semne, pe față chiar apare o cută și pesemne aducerea aminte, întoarce amintirea în pietre de-nțeles. Astăzi privesc iubirea! Citește mai mult Mă obsedeză timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
văd astăzi un băiatcu pieptul lat și chipul lui bronzat.Se scutură destinul, apoi întors acasăașează amintirea pe un crâmpei de masă,și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frângeîn picături de rouă apoi în roșu sânge.Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat,se scutură destinul în sunete și semne,pe față chiar apare o cută și pesemneaducerea aminte, întoarce amintireaîn pietre de-nțeles.Astăzi privesc iubirea!... X. LACRIMA CE ADOARME DE FRIG, de Petru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Teleastul Benone Neagoe - în centrul imaginii, azi colonel în rezerva Armatei României - și cineastul Gabriel Cobasnian - în dreapta fotografiei -, cu „arma sa de luptă”, camera de filmat, sensibil și transfigurat, chipul soldatului necunoscut opiniei publice din țară, dar care își face datoria departe de patrie, ca un profesionist al armelor prețuit de aliați. M-a bucurat inițiativa colegilor de la cotidianul online „Ziua Veche”, condus de Doru Dragomir, de a posta
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
se sfârșise, începutul ei era la fel de năclăit ca și începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia în aer" (p. 16). În febra delirului se amestecă imagini fantastice, amintirea unor frânturi de conversație, meditații de tot felul, mici revelații intelectuale, chipuri transfigurate ale unor oameni cunoscuți în trecut sau aflați în imediata vecinătate a celui în cauză. Conexiunile și analogiile care se petrec într-o minte rătăcită sunt dintre cele mai bizare și surprinzătoare. Astfel, o meserie cât se poate de terestră
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
narativ însuflețește o pagină inubliabilă. Brabantil, aluzie transparentă la "berbant", se găsește de astă dată într-o sală de concert. Ochii lui - într-o mereu de neliniștită căutare - descoperă deodată o figură care-l fascinează și pe care o înrămează transfigurat: "...îmi abat privirile în stânga - îi scrie lui Tudor Vianu - și văz așa, ceva fără pereche. Ce să-ți spun? O strălucire, o nemișcare și o tensiune. Mai mă uit o dată și văz acumulat deasupra cefii un fel de melc de
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
întîlnirea lui Menuhin cu el la vila Luminiș de la Cumpătu...deodată, am simțit un val de emoție sufocant. Am recunoscut partea a patra, Presto, din "Simfonia nr.7" a lui Beethoven. Doamne Dumnezeule!...Vă amintiți? Genericul "Seratelor muzicale Tv". Chipul transfigurat al lui Karajan dirijînd divin. Presto și Iosif Sava. Una din marile șanse ale vieții mele...
Dincolo de caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8087_a_9412]
-
îl muncește toată viața pe acest autor străin de sclerozare, de instalarea comodă în habitudini, care visa la: „Cuvântul strict, precis dar nu pedant,/ Consorțiul total dansând laolaltă” (Patru cvartete, p. 409). Cuvântul ideal reprezintă și întoarcerea spre o simplitate transfigurată, renăscută din cenușă: „Repede-acum, aici, acum, mereu -/ O condiție de totală simplitate (...) Și totul va fi bine și/ Orice fel de lucru va fi bun/ Când limbile flăcării vor fi-mpletite/ În încoronatul nod de foc/ Și foc și trandafir vor
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
a fost nemulțumit de finalul din Luceafărul și intenționa "să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno". Deci în sensul întrevăzut de ochiul transcendental al filozofului-poet italian. Cu un ochi transcendental a sculptat autorul reginei Nefertiti acea expresie transfigurată, unică în arta tridimensională, care pare a spune: Nimeni nu poate vedea ceea ce văd eu dincolo"; sau Leonardo da Vinci expresia, de asemenea unică, inimitabilă a Giocondei: conștiința omului de a fi o taină lăuntrică în marea taină universală. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vraja sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim "diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers transfigurat, ca răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar și realul uman, exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încremenită "secțiunea de aur" a vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în dans. Este de la sine înțeles că "poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea transfigurată a vieții. Este viața ideală. Cititorul ales, cel cu vocația trăirii poetice, află acest impuls transfigurator la poeți-gânditori și gânditori-poeți precum filozofii presocratici, Pindar, Platon, Khayyam, Shakespeare, Hölderlin, Nietzsche, Eminescu, Tagore și de sigur și la alți creatori din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este o moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte, iar moartea este ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru a da mărturie despre ea, de a o "păstori" mai mult, Ființa se realizează abia în om cu ajutorul Poeziei, incluzând în sfera poeticului toate artele. Pentru Lucian Blaga, sensul cântului este apărarea mistică a tainei, bucuria vieții revenind iubirii transfigurată poetic și mitic. Pentru Eminescu nonsensul suprem este moartea, întrebându-se în Mortua est !: Tu chip zâmbitor trăit-ai anume/ Ca astfel să mori ?" Au sens e în lume ?" Viața este un joc al morții cu ea însăși, un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira Friedrich Nietzsche, cel mai poet dintre filozofi. Repetăm: marea poezie pune în acțiune apriorismul fundamental al spiritului omenesc: voința de eliberare din finitudine, din sistemul limitelor, caracteristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
stăpâni în profunzime toate dosarele, toate problemele? Cine știe?... NOROC, PANDELICĂ! Presupun că sunt la sfârșit. De fapt, nu prea mai am îndoieli. Orice aș face, nu se mai schimbă nimic. Întrevăd finalul justificat de toate teologiile și filosofiile. Justificat, transfigurat, îmblânzit... Să fim și noi blânzi! Blânzi... până la apoteoză! Până la definitiva mutare în satul celor mai blânzi dintre toți. Până... Până atunci să mă așez pe o bancă, aici, în parcul Nastasachi, supranumit Pușkin. Înrudiri, încuscriri sau încumetriri... la porțile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind prin transparen??? ?i lumin?, În care „arhitectură lui Eminescu dep???? te Închipuirea basmului", iar Roșa Del Conte subliniaz? frumuse?ea edenic? a „peisajului cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.-Bu?ulenga descoper? În paginile liricii eminesciene „peisaje exprimând titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsate În crea? ie", sau „peisaje expresioniste" care exprim? tragismul existen?ei umane (că
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care l-a făcut faimos. Pe pereții cabinetului său din elegantul cartier Queens are zeci de diplome care îi atestă competența. Dar nu face numai medicină. Pictează (tablouri-viziuni, misterioase, cu care participă la expoziții), cântă la vioară (absorbit de muzică, transfigurat, uneori singur, alteori în fața unui public cultivat) și mai ales scrie (versuri stranii, "neînțelese, pline de-nțelesuri"). Este un om universal, un om complet, sau măcar încearcă să fie, ca artiștii Renașterii. Dorința sa de cunoaștere este insațiabilă. Citește tratate
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
efemeră și irepetabilă a unei imagini care sălășuiește în mintea celui/celor care îi dau viață. În ansamblul său, spectacolul oral O vară fierbinte pe Iza poartă deci în pântec, ca o Matrioșcă, un discurs sonor oral. Spectacolul este oglindirea transfigurată a frământărilor Omului (femeie sau bărbat: în scenă e destul de greu să-i distingi, fapt ce nu poate fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
acest spațiu al dubiului, în acest presentiment al spectatorului că dincolo de ceea ce vede mai există și altceva. A face ca trupul actorului să-și piardă mult prea evidenta lui consistență carnală, a înscrie în el prezența secretă a unui corp transfigurat, venit dintr-un altundeva, nu înseamnă oare a răspunde "somației" pe care Craig le-o atribuia fantomelor shakespeariene? Regăsim aceeași viziune asupra actorului - cel ce renaște întotdeauna după traversarea unei experiențe asemănătoare morții - și în zilele noastre, la un scriitor
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci creștinismul va triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva“, că urcăm spre un punct de orizont care și-ar dezvălui peisajul transfigurat, plaja lunară cu pagini pe care vântul le răsfoiește pentru inițiați... Nu evoluezi, de fapt, nici nu te „dumirești“. Încet-încet, înveți să îți exprimi despărțirea de viață, de trup - și ți se pare că ai devenit mai înțelept, că ai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să ajuți pe cineva sprijină-l atunci când este la ananghie, nu după ce și-a umplut carul cu saci. Succesiune Trecutul pregătește prezentul și prefațează viitorul. Gânduri Gândurile care preced somnul se învălmășesc haotic în visele ce urmează, generând o realitate transfigurată. Succesiune Trecutul este prezentul de ieri iar viitorul, prezentul de mâine. Cap Cei cu capul pătrat s-au oprit în studiul geometriei la patrulatere. Limbaj În confruntările politice limbajul suburban și violențele verbale sunt mai la îndemână decât argumentele și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu o reflecție normală: „muncești până la epuizare, Îți neglijezi familia, Îți storci creierii zi și noapte, uiți de copii pentru „producție și calitate” iar ei te lasă de izbeliște și iată cu ce te alegi, cu un glonț În cap!” Transfigurat și gândinduse că și el ar fi putut păți la fel, Îl Întrebă: Fany, până la urmă tu ai avut vreo vină, ai greșit sau ți-au Înscenat toate mizeriile acestea? Ștefan Giroveanu se clătină puțin, Își Întoarse gândurile către trecutul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Nu în fiecare zi îți este dat să oprești pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]