98 matches
-
lucizi".920 După cum se exprima și Lucian Boia, "cu greu am putea găsi de-a lungul istoriei o altă concepție despre lume care să-și ilustreze atât de arbitrar și de contradictoriu propozițiile fundamentale. Paradox cât se poate de explicabil: transformismul și voluntarismul inerente mitologiei comuniste i-au devorat fără scrupule propria substanță."921 Trebuie asumate și sentințele intransigente, verdictele robuste care spun ceea ce trebuie spus, căci relativismul nu își are locul pe terenul crimei: "sistemul comunist este cea mai mare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a fost un proiect care a eșuat. Pornind de la această afirmație Gramsci a introdus în spațiul teoretic mai multe concepte cum ar fi: "blocco storico" (blocul istoric), "mâncata rivoluzione agraria" (lipsa revoluției agrare), "questione meridionale" (chestiunea meridionala), "hegemonia" (hegemonia), "trasformismo" (transformism), "rivoluzione passiva" (revoluția pasivă) sau "rivoluzione senza rivoluzione" (revoluție fără revoluție). Concluzia cercetării este că întreaga gândire gramsciană are ca scop demonstrarea cauzelor și a mecanismelor care au condus la eșecul proiectului statului italian modern odată cu "predarea" instituțiilor în manile
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
a fost un proiect care a eșuat. Pornind de la această afirmație Gramsci a introdus în spațiul teoretic mai multe concepte cum ar fi: "blocco storico" (blocul istoric), "mâncata rivoluzione agraria" (lipsa revoluției agrare), "questione meridionale" (chestiunea meridionala), "hegemonia" (hegemonia), "trasformismo" (transformism), "rivoluzione passiva" (revoluția pasivă) sau "rivoluzione senza rivoluzione" (revoluție fără revoluție)5. Gramsci folosește aceste concepte pentru a identifica și analiza elementele constitutive ale proiectului politic impus de liberalii democratici întregii societăți italiene, actorii politici, metodele folosite etc. Autorul sard
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
judiciare""14. b) eșecul proiectului de modernizare impus de liberalii democratici, a condus la apariția fascismului italian. Fază intermediară pe care regimul politic italian l-a cunoscut în perioada risorgimentală ce a favorizat după încheierea Primului Război Mondial apariția fascismului a fost transformismul. Acesta a fost o practică politică care a substituit legitimarea reprezentanților politici ai națiunii de către cetățeni, în baza unui vot acordat în baza unor programe și ideologii politice, cu un sistem bazat pe principiul subordonării de tip clientelar, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
ca scop să explice rezultatul politicii moderaților de a păstra cadrele legitimității în rândul unor cercuri restrânse, prin refuzul acordării dreptului de vot direct și liber exprimat mării mase a populației. Abordarea teoretică pe care Gramsci o folosește atunci cand analizează transformismul este complexă, deoarece folosește argumente ce provin din analiza fenomenului risorgimental. Astfel, conceptele de hegemonie, intelectuali sau revoluție pasivă au fost folosite în studierea transformismului. Pentru Gramsci, transformismul reprezintă absorbirea progresivă din partea blocului moderaților nu numai a grupurilor aliate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
liber exprimat mării mase a populației. Abordarea teoretică pe care Gramsci o folosește atunci cand analizează transformismul este complexă, deoarece folosește argumente ce provin din analiza fenomenului risorgimental. Astfel, conceptele de hegemonie, intelectuali sau revoluție pasivă au fost folosite în studierea transformismului. Pentru Gramsci, transformismul reprezintă absorbirea progresivă din partea blocului moderaților nu numai a grupurilor aliate, ci și a celor adversare. Această politică s-a manifestat în plan parlamentar 15. Astfel, teoreticianul sard a criticat transformismul deoarece acesta împiedicase punerea în practică
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
mase a populației. Abordarea teoretică pe care Gramsci o folosește atunci cand analizează transformismul este complexă, deoarece folosește argumente ce provin din analiza fenomenului risorgimental. Astfel, conceptele de hegemonie, intelectuali sau revoluție pasivă au fost folosite în studierea transformismului. Pentru Gramsci, transformismul reprezintă absorbirea progresivă din partea blocului moderaților nu numai a grupurilor aliate, ci și a celor adversare. Această politică s-a manifestat în plan parlamentar 15. Astfel, teoreticianul sard a criticat transformismul deoarece acesta împiedicase punerea în practică a soluțiilor revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
pasivă au fost folosite în studierea transformismului. Pentru Gramsci, transformismul reprezintă absorbirea progresivă din partea blocului moderaților nu numai a grupurilor aliate, ci și a celor adversare. Această politică s-a manifestat în plan parlamentar 15. Astfel, teoreticianul sard a criticat transformismul deoarece acesta împiedicase punerea în practică a soluțiilor revoluționare pentru rezolvarea oricărei probleme acute cu care națiunea italiană se confruntase 16. Rezultatul acestei "direcții" exercitate de moderați a fost caracterul "pasiv" al revoluției italiene 17. Pe parcursul acesteia, elitele moderate au
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
a rolului Bisericii în Italia și în întreaga lume, că politica urmată de Cavour să fi fost singura posibilă la acel moment istoric. "...se poate spune că întreaga perioadă din istoria statului italian, de la 1848 încoace a fost caracterizată de transformism ... În acest sens, direcția politică a devenit un aspect al funcției de dominare, deoarece absorbirea elitelor grupurilor inamice conduce la decapitarea acestora și anihilarea lor, adesea pentru o perioadă lungă de timp. În politica promovată de moderați apare foarte clar
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
cavourismului, au pătruns în cadrul grupurilor moderate tot mai multe elemente ce activaseră anterior în cadrul Partidului Acțiunii, ceea ce a condus la lichidarea neoguelfismului și la sărăcirea mișcării mazzinienilor. Iar desigur, acest proces a fost momentul zero ce a declanșat ulterior fenomenul transformismului 20. Analizând politică moderaților, se poate observa foarte clar că se poate și în același timp este obligatoriu să existe o activitate cu caracter hegemonic înainte de cucerirea puterii însă, în același timp, trebuie să se ia în considerare că exercitarea
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
de opoziție politică și socială nu s-au putut exercita fără sprijinul tacit sau activ al autorităților locale și centrale ale statului. Criza economică și socială promovată de consecințele desfășurării Primului Război Mondial șubrezise foarte mult plăpândele instituții ale statului italian. Sistemul transformismului și efectul nociv al acestuia reprezentat de clientelismul politic a paralizat la nivel local instituțiile de forță ale statului, deoarece acestea erau obișnuite să aștepte ordinul venit pe linie ierarhică de la nivel central. Lipsa unei atitudini clare, de respingere a
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft, Leipzig, Verlag von Philipp Reclam jun., 1878, p. 99. 46 Vezi I, nota 47. 47 Croce "exclude din istoria în sens propriu <<istoria naturală>>, care este îndreptată spre tipizare, abstracție, static. Introducerea <<evoluției>>, a <<transformismului>> în lumea organică nu salvează <<istoria naturală>>", pentru că istoria "are ca obiect evenimentul uman, procesul de formare a vieții umane". Și pentru Troeltsch, "evoluția este noțiunea istorică centrală", el distingând, ca și Rickert, "evoluția istorică a <<totalității individuale>>, cu sens
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
totuși și merite: semn al vitalității partidului, a cărui unitate era garantată atît de legătura confesională, de presiunea Bisericii care se îngrijea de evitarea sciziunilor, cît și prin deținerea puterii, existența curentelor împiedica divizarea; flexibilitatea lor, capacitatea lor de adaptare, transformismul lor, au favorizat pătrunderea partidului într-o societate ea însăși în mișcare, contribuind, fără îndoială, la longevitatea lui; din 1975 ei au știut, de asemenea, să integreze noile curente, cum ar fi Movimento popolare, provenit din Comuniune și Eliberare, condus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui partid creștin-democrat. Fără să fie un partid al Bisericii, el a beneficiat de sprijinul discret al ierarhiei și chiar, în iunie 1951, de cel al L'Osservatore Romano, al cărui redactor șef, Federico Alessandrini, considerînd RPF-ul drept "vag transformism al dreptei", scotea în față modelul italian de unitate politică a catolicilor. Dar această intervenție nu a avut niciodată vreo influență. Electoratul său era practicant. Un sondaj din 1952 indică că 79% din alegătorii săi vin regulat la slujbele religioase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
răspundem precis la întrebarea formulată de Sartori [1990, 236], amintită puțin mai înainte, dar care merită să fie reluată: "care este sancțiunea cea mai de temut: cea a electoratului, a aparatului de partid sau a unor terțe grupuri de susținere?". Transformismul Înainte de toate, trebuie precizat că, și atunci cînd a fost descoperită sursa sigură a sancțiunii, una este reprezentarea garantată de parlamentari individuali, alta este reprezentarea garantată de parlamente ca instituții complexe. Desigur, se știe că parlamentele contemporane sînt, cu puține
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
reprezentare politică, de servicii sau simbolică, și mai ales cînd votează s-ar comporta autonom, desprins de de partidul său, ar provoca, într-un mod trivial și flagrant, prima dintre degenerările ce se pot produce la nivelul parlamentelor ca instituții: transformismul. Comportîndu-se astfel, parlamentarul ar transforma, de fapt, obligațiile asumate în conformitate cu programul partidului său într-un comportament total discreționar, pierzînd inevitabil contactul și relația stabilită cu electoratul în general. Acest tip de degenerare, clasică în cazul Italiei, unde a și primit
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în funcție de o poziționare politică (mai puțin vagă) se pretează la a fi manevrați de către cei care guvernează, chiar dacă au convingeri politice diferite, pentru a obține în schimb resurse, funcții sau măcar promisiuni pentru o nouă candidatură și ocazia unei realegeri. Transformismul afectează în mod nefast raporturile majorității guvernamentale cu opoziția, slăbind puterea opoziției și făcîndu-i imposibilă exercitarea controlului asupra activității guvernului. Pe lîngă aceasta, numărul mare al căilor ce duc la transformism face dificilă, pentru electorat, aplicarea unei sancțiuni eficiente prin
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
promisiuni pentru o nouă candidatură și ocazia unei realegeri. Transformismul afectează în mod nefast raporturile majorității guvernamentale cu opoziția, slăbind puterea opoziției și făcîndu-i imposibilă exercitarea controlului asupra activității guvernului. Pe lîngă aceasta, numărul mare al căilor ce duc la transformism face dificilă, pentru electorat, aplicarea unei sancțiuni eficiente prin votul său, mai ales dacă reprezentanții transformiști obțin și distribuie resurse folositoare pentru electoratul propriei circumscripții. Practicat de mult timp, transformismul parlamentarilor nu lipsește din parlamentele contemporane. Asistăm de fapt la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Pe lîngă aceasta, numărul mare al căilor ce duc la transformism face dificilă, pentru electorat, aplicarea unei sancțiuni eficiente prin votul său, mai ales dacă reprezentanții transformiști obțin și distribuie resurse folositoare pentru electoratul propriei circumscripții. Practicat de mult timp, transformismul parlamentarilor nu lipsește din parlamentele contemporane. Asistăm de fapt la deplasări motivate prin urmărirea unor funcții, a prestigiului și resurselor, mai ales acolo unde sistemul de partide, confruntat cu o tranziție politico-instituțională anevoioasă și cu necesitatea de a consolida regimul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de fapt la deplasări motivate prin urmărirea unor funcții, a prestigiului și resurselor, mai ales acolo unde sistemul de partide, confruntat cu o tranziție politico-instituțională anevoioasă și cu necesitatea de a consolida regimul democratic, nu este încă stabilizat. Consociativismul Dacă transformismul îi privește doar pe reprezentanți, acțiunea avînd efect asupra parlamentului, a doua degenerare a parlamentelor consociativismul se referă la tipurile de raporturi stabilite între grupuri organizate și, mai ales, între coalițiile de guvernare fragmentate și opoziție. În acest tip de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de Bagehot, cînd la între-barea "este Camera Comunelor capabilă să guverneze?" răspundea negativ, indicînd "guvernarea de partid", programatică și disciplinată, drept "secret" al eficienței nescrisei constituții engleze. "Guvernarea de partid" nu înseamnă numai exact contrariul guvernării parlamen-tului-adunare: este și opusul transformismului. De fapt, guvernarea de partid presupune și implică, așa cum se va vedea în capitolul despre guverne, că partidul sau partidele din guvern cer și obțin disciplina parlamentarilor lor, fără să fie nevoite sau să vrea să facă apel la redistribuiri
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
lacom ca un pelican, ca un rechin, să înghită tot ce întîlnește și să digere ce i se pare bun! Ceva asemănător cu vorba cunoscută a lui Molișre: «Je prends mon bien où je le trouve». O. are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sufletul devine abisal. Caragiale grefează un „citat” al sensibilității romantice cu stilistica aferentă, citat prin care înscrie en abîme figura micului funcționar. Antifraza ironică revelabilă prin jocul intertex- tual este a naratorului care „alege” stilul potrivit redactării unui astfel de transformism afectiv. De fapt, naratorul redă personajul sensibilității care a consacrat în literatură arta marilor dezechilibre, arta dezmărginirii, a lipsei de măsură, a grandorii, adică a sensibilității romantice cu pro- priile mărci stilistice, sensibilitate cu care Caragiale-auto- rul nu are nici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fi un frate al chinezei. Este astfel recunoscută originea naturală comună a speței umane împreună cu limbajul acesteia, ceea ce înseamnă derivarea totală, fizică și psihică, a omului din evoluția naturală pe care înaintașul omului a parcurs-o în prealabil. Dar introducerea transformismului în constituirea limbajului nu a putut duce la rezolvarea științifică a problemei limbii în ansamblul ei. Cauza acestei neîmpliniri o constituie perceperea limbii ca fenomen care evoluează independent de viața și de organizarea colectivităților umane, paralel cu structurile sociale și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În viziunea „instrucționistă“, organismele vii se modifică sub acțiunea modelatoare a ambianței. Potrivit punctului de vedere „selecționist“, noile specii apar datorită accentuării unor variații întâmplătoare, variații ce avantajează indivizii care le posedă în lupta pentru existență. Atât creaționismul, cât și transformismul lamarckian sunt tributare modelului explicativ numit „instrucționist“. Schimbarea ochelarilor gândirii, care a făcut posibilă revoluția darwiniană, va putea fi caracterizată, prin urmare, drept înlocuirea unui vechi model explicativ cu unul nou. Această schimbare, și numai această schimbare, a putut oferi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]