296 matches
-
abilitatea cu care eul poetic „jonglează” cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale -, Mircea Ivănescu dovedindu-se de neegalat atunci când vine vorba de sugerarea (prin discrete procedee) a unei game extrem de variate de transgresări, infiltrări și amestecuri între cele mai diverse „straturi” ale realității și ale memoriei culturale sau - cum ar spune epistemologii - între diversele modele de realitate. Încălcările de granițe se produc nu neapărat în sensul unei transcenderi a planului realității (asumpțiile metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sau legate de situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic. În ceea ce privește, credem că bună parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să ținem minte, În etologie. S-a răspândit În scrierile sociologice și etnologice, desemnând cel mai adesea un tip de fenomene distincte de drept, ca și de morală. Trimite În general la norme care nu sunt obligatorii, dar a căror transgresare este sancționată, uneori chiar foarte dur, de corpul social. Anumiți teoreticieni propun o definiție mai cuprinzătoare a termenului, ca Tocqueville, care include aici și valorile indivizilor. Indiferent dacă alegem o abordare Îngustă sau una mai largă, moravurile prezintă mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
publică” cu ajutorul preceptelor și interdicțiilor definite instituțional), ele iau formă de reguli sau modele, Învățate și Împărtășite de o pluralitate de persoane, legitimate prin valori, organizate În sisteme care funcționează ca niște coduri sau ghiduri și a căror nerespectare sau transgresare este sinonimă cu devianța și susceptibilă să antreneze sancțiuni ori să provoace reacții de dezaprobare sau de ostracizare. Dacă Însușirea lor, așa cum bine a arătat Talcott Parsons, este inseparabilă de procesul de socializare și include nu doar cunoașterea prescripțiilor, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
parte, acțiuni și fapte reale, ca violențele urbane, războaiele, furtunile puternice, iar pe de altă parte, un mod de a fi exprimând ideile de putere și de forță (din latinescul vis, forța vieții, din care provine și cuvântul „viril”) În transgresarea unui ordin normativ: prejudicieri resimțite ca niște sacrilegii În raport cu credințele sau cu obiceiurile, intimidări repetate, persecuție morală sau psihologică. ν Chiar dacă, metaforic, apare ca o descătușare, iar abstract, ca o dispariție a previzibilității care duce la haos, violența nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și sănătatea trupească, intelectuală, emoțională și spirituală. Să aplicăm acest principiu și la teatru. Teatrul este un fenomen curios care adună oamenii pentru a-i face să trăiască unele povești prin trupurile lor, să exploreze relații, sensuri, bariere și posibile transgresări ale barierelor, într-o formă naturală. Pentru că jocul constituie o activitate naturală a organismului uman. întreaga istorie a teatrului din secolul douăzeci a constat în demolarea definițiilor prestabilite a ceea ce este sau ar putea fi teatrul. întîi cinematograful, apoi televiziunea
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
îmi va permite să văd buricul celui pe care îl aleg. Prefer ludicul, subtilitatea și chiar perversitatea unor altfel de legături primejdioase. Citatul săptămînii " În acest text încordat există o hiperluciditate a percepției ce se amplifică în actul pauper de transgresare a realului. Tînărul debutant își amorsează discursul într-o sintaxă dură în care predomină austeritatea substantivului, ceea ce induce în lector un halou ermetizant, derutînd decodificarea și făcînd dificilă receptarea". (Marin Mincu, Ziua literară, 24 iunie) Viața e în altă parte
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
modului specific de a fi al artistului. Hotărât lucru, în artă stilul este esențial. A nu se confunda stilul ("hyperionic") cu maniera ("miticistă"). "Arta este lumea văzută printr-un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
l-a făcut Primul Congres Mondial al Transdisciplinarității (Convento de Arrabida, Portugalia, 1994), prilej cu care a fost elaborată Carta Transdisciplinarității (redactată de Lima de Freitas, Edgar Morin și, firește, de Basarab Nicolescu). Mulți oameni de știință pledează azi pentru transgresarea frontierelor și dialogism, încercând o conciliere a literaturii cu știința (vezi, de pildă, Solomon Marcus, Întâlnirea extremelor, Editura Paralela 45, Pitești, 2005). Implicit, pentru lărgirea conceptului de cultură, restrâns nejustificat la oferta umanioarelor prin ruptura, încă suverană, dintre estetic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de plinuri și de goluri, o rostogolire de ecouri reale sau imaginare, o trecere și petrecere infinită de forme, reale și imaginare. Prin aceste metamorfoze și transgresări ale diferitor nivele de realitate mereu se strecoară puterea iscoditoare, nemărginită a gândului gata să despice firul în patru, neștiind de opreliști, încercând să lege toate infiniturile, reale și posibile, ale eului și ale cosmosului, în transparența dimensiunii lor transversale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realității în textul blecherian 250 6.3. Sacrul ca experiență a unei realități trăite 264 BIBLIOGRAFIE 275 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1. Argument Ideea acestui proiect de cercetare a plecat de la o realitate, constatată în timp, din practica la catedră transgresarea incorectă/ inadecvată a graniței disciplinei în momentul interpretării textului literar. Limita dacă există, trebuie transgresată corect. Problematica lumii contemporane este atât de complexă încât nu mai putem merge pe ideea monistă promovată cândva în pedagogie, dând prioritate interpretării monodisciplinare a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
George Bacovia, Thomas Mann, Franz Kafka), apoi trecerea la o abordare interdisciplinară, prin compararea limbajului literar al lui Max Blecher cu cel al filosofilor și pictorilor expresioniști și suprarealiști care l-au influențat. Punctul final al cercetării l-ar constitui transgresarea limitei disciplinei prin reliefarea ,,nivelurilor de realitate" pe care le propune textul lui Max Blecher care se modifică, conform teoriei transdisciplinarității lui Basarab Nicolescu, în funcție de gândurile, sentimentele și acțiunile naratorului-personaj, formând astfel mai multe realități în care acesta trăiește. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale suferinței exact în același fel în care urmăream modulațiile și diversitățiile unei bucăți de concert cu aceleași reveniri și cu aceleași teme, pe care le descopeream în compoziția durerii exact ca în muzica ce-o ascult 373. Asocierile și transgresările limitei continuă în mod halucinant, odaia devine insulă: ... o melodie extraordinară, obsedantă ce mă împiedica să dorm și mă făcea să-mi creez în mijlocul orășelului de provincie, în odaia închisă, fără ferestre, unde dormeam și lumina venea prin plafon, o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
au afirmat de nenumărate ori că drama personajului blecherian constă în imposibilitatea eului de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie. Privind textul lui Blecher din perspectivă transdisciplinară, observăm punctul maxim la care acesta poate ajunge: transgresarea/ transcenderea limitei înguste a unei indentități care oricum nu poate fi schimbată. Rezultatul obținut în urma acestor transgresări, realitatea multidimensională, este mai important, din punct de vedere literar, decât orice schimbare. Satutul de ,,bolnav etern" îi permite lui Blecher să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât ceea ce i-a fost dat să fie. Privind textul lui Blecher din perspectivă transdisciplinară, observăm punctul maxim la care acesta poate ajunge: transgresarea/ transcenderea limitei înguste a unei indentități care oricum nu poate fi schimbată. Rezultatul obținut în urma acestor transgresări, realitatea multidimensională, este mai important, din punct de vedere literar, decât orice schimbare. Satutul de ,,bolnav etern" îi permite lui Blecher să meargă ,,dincolo" și să creeze pagini de inegalabilă măsură. În ceea ce privește ultimul roman al lui Blecher, demersul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
debuta tot cu un discurs reflexiv despre propriul eu, de data aceasta constatator și nu interogator. ,,Deschiderea" se produce în acest ultim roman mai des, tocmai datorită faptului că tentativele de cunoaștere ale propriului trup au fost nenumărate, rezultatul acestor ,,transgresări" ale sinelui fiind identificarea exactă a trupului cu ,,caverna intimă și cunoscută, acceași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele"420. Convingerea de la care naratorul-personaj pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
armonizarea părților într-un tot comun, indestructibil. De asemenea, este mult apreciat caracterul verosimil al pieselor dat, mai ales, de concordanța perfectă între modulațiile limbajului și contextele care le generează. Cu toată fibra sa clasică însă, Johnson este îngăduitor cu transgresarea granițelor în ceea ce privește dimensiunea comică și cea tragică. Îmbinarea celor două elemente nu este respinsă, considerându-se că astfel actul dramatic produce mai multă plăcere receptorului, asigurându-se, în acest sens, și o dublare a puterii educative. Oricât de surprinzătoare ar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este destinată omului (Gen. 1:28, 2:19), și amîndoi participă la inteligența ecosistemică: omul pentru că a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:26), iar lumea pentru că Dumnezeu, inteligența creatoare, o socotește „foarte bună” (Gen. 1:31). Din cauza transgresării (Gen. 3:6) unei interdicții (Gen. 2:17), echilibrul se rupe: omul se vede exilat În lume (Gen. 3:32), iar supremația lui asupra lumii devine relativă (Gen. 3:17-19). Tradiția platonică pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de cari se bucurau până aci pe coaja pământului și să pornească cu totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din peștera ciclopului antropofag. Avem aici de a face cu o transgresare sistematică a regulilor de ospitalitate din cele două părți: Ulise și tovarășii săi intră în peșteră fără a fi invitați, aprind singuri focul, mănâncă din brânza ciclopului și de cum "gazda" apare, îi cer daruri fără a-și declina însă adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tinde să producă ceea ce el desemnează"419. Acest act de comunicare particulară semnifică identitatea socială în diferența sa și în distincția sa. Un exemplu tragic al încălcării etichetei este șederea lui Werther la Reședință, în care se vede că orice transgresare a etichetei semnifică iremediabil excludere. Norbert Elias, în lucrarea sa Societatea de curte, a studiat rolul simbolic al etichetei a cărei funcție era să manifeste echilibrul mecanismului social. "Prin etichetă se manifesta acest echilibru în ochii lumii. Ea era pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Atenție, / s-ar putea creanga să dea la o parte / inima, să treacă-nflorindu-mă până la / marginea Căii Lactee”. Pretutindeni se face simțită întrepătrunderea realului cu fantasticul, prin substituirea de roluri și funcții. Acolo unde eul se ascunde există și premisa transgresării în celălalt. În cazul lui S. diversitatea nu derivă din formă, ci din prezența straturilor de adâncime. El merge către marea poezie a lumii, preia paradigme, formule metaforice consacrate, dar nu transcrie nici un mit, ci îl metamorfozează în reper pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
nu ști. Peregrinul imaginar planând peste ape în felul unui personaj biblic, își trimite porumbii (mesageri ai speranței și armoniei) "să-ncerce pajiștea cerului", dar calea spre infinit, "subt semnul înalt al curcubeului magic", e închisă. Câtă vreme posibilitatea de transgresare a limitei întârzie, s-ar părea că rămânerea lângă glii și ape în tangibil deci ar duce la o provizorie reconciliere, dacă nu la acomodarea cu cenușia poveste a lumii. Enigme teribile se întrepătrund însă și aici, în toate chipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în mod vizibil pe parcursul arhivei judiciare. El este o prezență activă și trăiește cu intensi tate fiecare moment din lunga sau scurta sa aventură, deplasându-se pe o axă temporală și morală fixată de Biserică, oscilând între observarea, interpretarea sau transgresarea regulilor jocului marital. Prin intermediul acestei surse vom putea citi norma stabilită de Biserică, de comun acord și în colaborare cu puterea laică, și apoi multiciplitatea interpretărilor sau rezistența la această normă venită din partea subiecților sociali. O altă miză importantă oferită
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]