295 matches
-
sau Querst of the Holy Grail, pentru a te delimita de umorul grosier. Lipsește, însă, ca din întîmplare, orice urmă de ironie sau autoironie cu privire la evrei. Filmul pedalează pe o serie de clișee ale politically correctness-ului, îngroșînd pînă la refuz transgresarea interdicțiilor, permisă pînă la un punct, doar vizitatorului kazah, căruia îi sunt tolerate toate licențele. Prin schematismul său happyendistic, - Borat distinge ultimativ între CJ, vedeta de consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată la antipodul lui Pretty
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
al ființei, rămâne același. Corpul uman străbate istoria secolului XX de la un capăt la altul. Mai mult decât oricând preocuparea pentru corp / corpuri este manifestă, deschisă, clamată, invocată. Frontiera între normalitate 1 și exagerare corporală este din ce în ce mai subțire. Tabuurile și transgresarea lor coexistă într-un mod aiuritor și descurajant. Pe de altă parte, trebuie să admitem că acest secol XX suferă de o transparență malignă. Omul și corpul său câștigă o independență (ne)așteptată, ies în stradă, apar la televiziune, servesc
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
conflictuală, context geo-politic), cu adevărat neproductivă și deficitară i se pare eseistei poziția noastră incertă, ezitarea permanentă între alternative contrare, aparent ireconciliabile: tradiționalism /vs./ modernism, autohtonism /vs./ europeism, Orient /vs./ Occident ș.a. Noile realități europene reclamă, cu atât mai mult, transgresarea polarităților discursive și reinventarea, coerentă și cu potențial competitiv, a identității românești. Nu întâmplător Monica Spiridon glosează pe marginea unor cărți ale "exilaților" Thomas Pavel, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu sau Mihai Spăriosu. Succesul lor internațional, în ciuda condiției de marginali, de
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
Gabriel Liiceanu explica, cu ocazia participării la o conferință în Luxemburg, că societățile totalitare sunt de fapt, în mod paradoxal, depolitizate, într-un asemenea tip de societate, închisă, politica fiind monopolizată de o minoritate, iar cultura devenind o modalitate de transgresare, căpătând astfel, neașteptat, ea însăși o semnificație politică. Teoretic, politizarea culturii s-ar manifesta bipolar într-o dictatură: în sensul puterii și, respectiv, în opoziție cu puterea. Literatura în sensul puterii poate fi însă, teoretic, eliminată din start, supraviețuirea ei
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
Judecătorul bate cu ciocănelul în pupitru.) Judecătorul: Vă rugăm, liniște în sală! Vă vine și dumneavoastră rândul imediat! Cleopatra: În concluzie, menționez că formula tripartită curentă a domnului Philip materializată în dimensiunea extinsă a triplului soț, care duce invariabil la transgresarea aleii și distrugerea câmpului de panseluțe, este iremediabilă și ireversibilă. Judecătorul: Vă mulțumesc. Acuzația dumneavoastră este întemeiată. Trigamia este o chestiune deosebit de gravă, chiar dacă e dobândită fără premeditare. După cum, indiferent de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel, somnul ne-ar fi moarte nesfârșită, adică tinerețe fără bătrânețe, iar visul viață fără de moarte. În fapt, trauma trezirii este cea care ne îmbătrânește, transgresarea lumilor este un proces elaborat și ostenitor. Mă trezesc ca să îmi încarc bateriile cu lumină și să mă hrănesc cu fructele pământului. Cine gustă din fructele unui tărâm, ne spune povestea Persephonei, va aparține măcar parțial acelei lumi. În timp ce singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
același sens, „păcatul îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: - blasphemia, hulirea, luarea în deșert a lui Dumnezeu; - apate, „rătăcirea”, „înșelarea” (Evr. 3,13); - epithymia, „pofta egoistă, înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); - anomia, „fărădelegea”; păcatul presupune transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); - adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan 5,17); - prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul aplică măsura omenească în locul celei dumnezeiești (Iacob 2,9). Blasfemia După dicționarul etimologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suntem dispuși să admitem că, ideal, orice activitate umană are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu intuiția lor sensibilă, au realizat că jocul, ca epură a actelor antropice, trebuie să înglobeze substanța estetică și, prin transgresarea acesteia, să se sfârșească pur și simplu pe tărâmul salvării spirituale, dincolo de bine și de rău. Partea a treia OGLINDA Shiki sau cele patru anotimpuri Anotimpurile înfloresc și pier. Alfred Lord Tennyson Japonia este țara celor patru anotimpuri, ți se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru prima oară mingea în brațe și a alergat cu ea, de aici provenind trăsătura distinctă a jocului de rugby". "Ceea ce face ca arta modernă să fie modernă, continuă să spună autorul, e o binevenită rupere de regulile tradiționale, o transgresare fertilă, un fel de gest miraculos care creează un joc nou, dintr-unul vechi și respectabil. Varnedoe propune aici un model simplu, informal, metaforic de schimbare și de emergență a noului. În artă, desigur, lucrurile sunt mult mai complexe, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
artă, desigur, lucrurile sunt mult mai complexe, dar, la început, e întotdeauna o încălcare a vechilor reguli, inspirată - și care inspiră - ce duce la crearea unui nou joc, cu reguli noi, cu jucători entuziaști și gata să exploreze noile posibilități. Transgresarea ca atare este întotdeauna condamnabilă (e, adesea, un mod de a trișa, care încearcă să se ascundă)." Câți dintre criticii români serioși, cu bună pregătire teoretică, și-ar putea începe o carte sobră prin exemplul cutărui sportiv de rangul al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
în valoare scultpura mică, apoi asupra riscului de a transpune un mare pescăruș de pe o hârtie pe un perete întreg din salonul Vavei, umbra acestuia, la altă dimensiune, modificând acum sentimentul inițial de seninătate al scenei, și mai ales despre transgresările celor mai tineri artiști plastici către alte domenii ale artei, adică exact același lucru care se petrece și în dans. Tot în sufragerie puteai să răsfoiești un album al Vavei Ștefănescu, cu fotografii de la diferite vârste și să urmărești, pe
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
și de reprezentare - fusese o coerciție, i-a obnubilat percepția. Într-atât încât, în ciuda unor tentative ale soțului de a se apropia de ea, s-a închis în sine, căzând parcă în letargia pădurii adormite. Ulterior, spiritul rebel, dorința de transgresare, de a încălca regulile i-au fost sporite de afrontul adus de consortul care, dezarmat de răceala ei, se afișa vindicativ cu o femeie de condiție inferioară. Privirea și puținele cuvinte adresate la un dineu de un fascinant și enigmatic
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
de energia binecuvântată a harului creator. Întorcându-ne după această interpretare la Furtuna, Indigo sau Neguțătorii de sclavi, am avea, desigur, multe alte lucruri de adăugat. În plus, tehnologia complexă folosită de Greenaway, bazată pe animația computerizată, violarea granițelor imaginii, transgresarea spațiilor vizuale și transformarea lor în suprafețe scriptibile inaugurează o intertextualitate mai largă, în care suprapunerea fotografiei, filmului și a tehnicile video, adică ceea ce Yvonne Spielman numește "intermedia" (Intermedia in Electronic Images, 2001), să se lege și ea de intertextualitatea
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-ar clătina permanent conștiința receptării, un lucru este sigur: un asemenea discurs obligă la reconsiderarea mesajului, la efortul de a pătrunde sensul, la transgresarea limbajului ca realitate în sine și la readucerea lui la condiția de vehicul, de purtător al unei informații de dincolo de propria sa existență. Este lipsit, la urma urmei, de orice importanță dacă artistul își articulează conștient și voluntar narațiunea sau
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
buget infim, realizat din improvizații pe marginea unei situații ale cărei date inițiale sunt stabilite, situații care au prospețimea unor happening-uri. Sunt întâmplări care fără a avea nimic tenebros, posedă totuși ca liant o anumită chimie vesperală a relațiilor, transgresarea discretă a unor frontiere, dintre care cea mai vizibilă este aceea dintre client și taximetrist. În același timp, episoadele au propria lor linie expresivă, vin cu propriul story, lumile care apar din mantaua nopții au ceva palpitant, excentric, neverosimil, ca
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
flacoane. În locul lui Vicente se află acum o femeie frumoasă, ușor nesigură, cu o sensibilitate bulversată, cu latențele vechii identități, explorând universul complet necunoscut al uneia noi. Transgeneza a reușit, bărbatul s-a transformat în femeie, asemeni Gemenilor lui Cărtărescu. Transgresarea unei bariere morale apare justificată până la un punct de vendetă, de la un punct încolo însă ea devine caducă, iar Pygmalion se îndrăgostește de propria sa creație, nu fără un impuls venit dinspre Vicente. Pygmalion insufla viață statuii, care imită perfect
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
dificilă. În plus, tatăl meu n-a vrut niciodată să se întoarcă aici; cred că a fost foarte traumatizat de evenimente și nu voia decît să dea pagina. Iar faptul că eu m-am întors a fost un fel de transgresare a unor reguli, ca și cum aș fi făcut ceva interzis. În fine, acesta a fost doar unul dintre sentimentele pe care le-am trăit venind aici. Îmi imaginez că un alt sentiment era acela de recuperare a ceva ce stătea să
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
intrinsecă a artei. Care artă există de dinaintea acestei împărțiri tricotomice: liricepic- dramatic. Interesul său pentru proză și, ceva mai târziu, pentru dramaturgie se datorează, prin urmare, acestei concepții holistice, trans-genice, a operei de artă. Pe care proza din 1945-1946, prin transgresarea normelor de gen și aspirația către Urdichtung, către rostirea originară, o propune literaturii române. Cele o mie și una de legături care, potrivit Simonei Popescu, subîntind opera lui Gellu Naum, sunt structura cristalină a unei creativități care, indiferent de genul
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în Infern cu
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
SF, Thriller; Durata: 121 minute; Premiera în România: 10.08.2012; Produs de: Total Recall; Distribuit în România de: InterComFilm Distribution. Regimul dorinței înscrie în existența noastră și dimensiunea fanteziei, frontierea dintre cele două fiind întotdeauna obiectul celor mai spectaculoase transgresări. Ce îți dorești? O viață monotonă de familist cu o soție frumoasă, o slujbă modestă și predictibilitate pe toate planurile sau existența spectaculoasă a unui superagent implicat într-o megaconspirație, agent de al cărui destin depinde soarta unei întregi populații
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul, transgresarea proiectului constructiv în delir: „În Țiganiada avem ceea ce s-a postulat a reprezenta valoarea supremă la marii noștri clasici: abisalitate. Ea nu este o scriere comică așa cum nu este Don Quijote”. Postura contemporanului nostru e asemănătoare cu cea a unui traducător
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru a o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în interpretarea așa-zis tradiționalistă a realității, în speță euclidiană și aristoteliană. După părerea noastră, cartea reprezintă un apel la o întoarcere a privirii hermeneutice spre presocratici, gânditori atât ai celor văzute, cât, mai ales, ale
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
incluse, trece din regnul însumării lucrărilor anterioare în tărâmul sinergeticii, acolo unde integralul este mai complex și mai mult decât suma părților care-l compun. Între paradigmele analizate de Solomon Marcus, un loc privilegiat îl are polaritatea artă-știință și, desigur, transgresarea acesteia. Explorarea acestei polarități face parte deopotrivă din autobiografia autorului, cât și din biografia (și desigur bibliografia) internațională a domeniului care-i cuprinde, printre inițiatorii originali pe Pius Servien și pe Matila Ghyka, creatori de origine română. La ultimul fiind
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
5 martie 1965, deci comunicarea și dialogul generat înțelese ca „fapte sociale”, așa cum este definit conceptul de E. Durkheim, indică evident tendința și practica transdisciplinare ale microclimatului intelectual al cercului condus de A. Rosetti. Practicarea, la acel ceas istoric, a transgresării granițelor disciplinare este dovedită de o mărturie din interiorul cercului. Această practică are și alte antecedente în cercetarea din România, precum echipele interdisciplinare ale școlii monografice create de D. Gusti. Cititorul este captivat de analiza creatoare a relațiilor dintre limbajul
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
fiecare etapă a descoperirii. Structură de arheolog, Corina Ciocârlie nu se grăbește să traverseze frontiera. Ea se oprește și identifică, în sensul trecerii, așteptarea și vecinătatea. Două stări ale seducției, ce alungă măștile și privilegiază întâlnirea cu esențialul. Miza este transgresarea limitei, cum simte și Apostol Bologa, „un nou Hyperion (...) programat să răstoarne, la momentul oportun, ordinea stabilită a lumii”. La fel, în Donna Alba „vecinătatea frontierei potențează aspectul dual, ritual, dramatic al alterității”. Partea secundă a volumului, cu aplicații pe
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]