220 matches
-
gipsifere, gipsurile amorfe sau serpentiniforme și marnele nisipoase de la partea superioară a Oligocenului de la Nucșoara-Corbșori-Stănești-Galeșu-Corbi-Bucșenești reprezintă faciesul lagunar prin care se încheie sedimentarea Paleogenului. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare din Depresiunea Getică începe odată cu Neogenul printr-o importantă transgresiune datorită căreia se vor acumula noi depozite de facies lagunar sau litoral. Depozitele burdigalian-helvețiene (Miocen inferior-mediu) sunt tipic piemontane și ocupă cele mai mari suprafețe din această regiune, apărând la zi din Valea Argeșului și până în Culmea Mățăului. Ele sunt
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Cartier, 2014. Suzana Marjanić (n. 1969) face parte din echipa de cercetare a Institutului de Etnologie și Folclor din Zagreb (Croația), unde studiază religii și credințe populare și antropologia performance-ului. Pe lângă articole de specialitate, a publicat cartea Voci de altădată: transgresiuni ale lumii în jurnalele lui Krleža, 1914-1921/1922 (2005), a co-editat antologia Bestiar cultural<i> </i>(2007) și <b>Animalul literar</b> (2012) împreună cu A. Zaradija Kiš, <b>Antologia studiilor de folclor</b><i> </i>(2010) împreună cu M. Hameršak și
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
de sedimente din Mezozoic În Paleozoic procesele orgenetice și de șariaj au împins roci mai vechi formate în Proterozoic, peste unele mai tinere formate în Cambrian. Sfârșitul Paleozoicului aduce cu el formarea unui geosinclinal, ce în Triasic este acoperit prin transgresiune de apele mării. Astfel, pe soclul cristalin preexistent (ce actual apare la periferia masivului la suprafață), în mările mezozoice s-a depus o cuvertură de conglomerate și sedimente calcaroase dure de-a lungul a 6 faze importante, întrerupte de etape
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
pe urmele lui Doležel, la Casa de rendez-vous a lui Robbe-Grillet, unde apar suprapuse ciorne, schițe cu ștersături, reluări, corecturi și adăugiri, alcătuind o narațiune autoreflexivă de un tip radical ce dezvăluie, după opinia autorului Heterocosmicei, tocmai legătura strânsă „între transgresiunile logico-semantice și cele pragmatice”161. Se conturează în felul acesta profilul unei lumi situate dincolo de capacitatea noastră de concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la discutarea acestor procedee
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Gérard Genette în legătură cu retorica: prin restrângerea sferei lor de influență (în cazul genului, prin renunțarea la statutul de principiu structurant), asemenea concepte, deși la prima vedere lasă impresia că se pot adapta perfect urgențelor literaturii contemporane (de pildă tendințelor de transgresiune, hibridizare sau contaminare, în cazul particular al genurilor), își păstrează totuși mai totdeauna - chiar reduse la varianta soft, revalorificate ludic, deconstruite - valoare operațională și istorică. Neutralizarea distincțiilor hard dintre diferitele genuri, nu atrage așadar, în mod necesar, după sine o
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de organizare și de ierarhizare a spațiului literar la valorizarea caracterului lor dinamic, de forme în perpetuă interacțiune. Diversele categorii generice, canonice sau nu, sunt antrenate într-un proces dinamic (desemnat printr-o terminologie de pe acum familiară: hibridizare, metisaj, entre-deux, transgresiune, liminalitate, contaminare etc.). Pe scurt, avem de-a face cu un soi de vertij al recategorizărilor permanente. Este în egală măsură fascinant să analizăm procesul prin care - dincolo de textele teoretice - operele literare contemporane au înțeles să „recitească” tradiția genurilor, adăugându
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
instalat În mod durabil contracultura. Astfel, se apreciază că marginalizarea a numeroși adolescenți toxicomani nu a fost resimțită de către aceștia ca „efect al unui abandon sau al unei respingeri din partea societății, ci, dimpotrivă, ca un refuz voluntar sau ca o transgresiune din partea drogaților Înșiși: «adevărata» viață, pentru ei, nu mai este În cadrul societății, ci la marginea sau În exteriorul ei. Marginea constituie refugiul, «contracultura, contra-societatea necesară», secretată de descompunerea ucigătoare a societăților existente” (Juilliard, 1996, pp. 682-683). Curentele muzicale contestatare, alimentate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ocupație rațiunea sa de a fi, apar două imperative care Îi condiționează autoritatea În exercitarea funcției sale. Mai Întâi, el trebuie să justifice existența postului său, iar În al doilea rând, trebuie să câștige respectul celor aflați În grija sa”. Transgresiunea și etichetarea sunt aici inseparabile, această „marcare” (labelling) traducându-se adesea printr-un efect de „stigmatizare”. Putem intersecta În continuare două mari „axe”: una reprezintă natura actelor comise (indiferent dacă este vorba de atingeri aduse bunurilor, persoanelor sau moravurilor), iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
școlare” (Le Monde, 8 martie 2001, p. 10). Dacă la modă este securitatea, „incivilitățile” vor fi prezentate drept infracțiuni și situația va fi dramatizată; dacă este Însă ora demagogiei electorale, adesea „În spirit tineresc”, se va spune că astfel de transgresiuni sunt lipsite de consecințe. Pentru a ieși din acest cerc vicios, să o ascultăm pe Elisabeth Chauvet, judecător pentru minori la Tribunalul de Mare Instanță din Montpellier: „Să nu tratăm aceste fapte ă care țin de dificultățile cu care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cei mai săraci. Cei doi sociologi au sugerat că tendința de a „cădea” În marginalitate sau chiar În capcana criminalității este prezentă Întotdeauna când există o distanță importantă Între ceea ce se dorește și ceea ce este realizabil (Cloward și Ohlins, 1960). Transgresiune și etichetare Începând cu anii ’60, vocabularul utilizat a suferit anumite modificări. Vorbim mai curând despre devianță și transgresiune și Îi desemnăm de-acum pe cei care Încalcă normele În vigoare drept devianți sau marginali. Dar despre cine este vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
criminalității este prezentă Întotdeauna când există o distanță importantă Între ceea ce se dorește și ceea ce este realizabil (Cloward și Ohlins, 1960). Transgresiune și etichetare Începând cu anii ’60, vocabularul utilizat a suferit anumite modificări. Vorbim mai curând despre devianță și transgresiune și Îi desemnăm de-acum pe cei care Încalcă normele În vigoare drept devianți sau marginali. Dar despre cine este vorba de fapt? Este oare chiar atât de ușor să-i desemnăm pe indivizii care se comportă astfel sau pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este mai Întâi etichetat, apoi exclus din grup. Prin urmare, el va fi respins, astfel că singura apartenență la care va mai avea acces va fi apartenența la mediul tinerilor marginali. Lemert a făcut distincție Între devianțe primare, respectiv actul transgresiunii, și devianțe secundare, care trimit la acceptarea etichetei de către individul astfel desemnat (Lemert, 1951 și 1967). Această nouă perspectivă În studiul marginalilor va dobândi forță În perioada anilor ’60 și va exercita o influență considerabilă asupra cercetărilor viitoare. În continuare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
O nouă categorie economică, teen-ager, a sfârșit prin a incarna această filosofie. S-a construit o viziune comună, În combinație cu crearea de rețele publicitare și cu difuzarea de „noi” valori, centrate pe eliberarea de constrângerile asupra corpului și pe transgresiune. La vremea respectivă (1920-1930), concepția a fost destul de revoluționară, În măsura În care disciplina socială și controlul strict al adulților asupra educației sexuale și corporale a copiilor predominau. Trebuie mai ales să interpretăm acest discurs ca anticipând evoluția lumii occidentale, din anii ’60
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ne călăuzesc din „leagăn până la mormânt” și ne indică modul de acțiune adecvat sau cum să dobândim noi statuturi, identificându-se de obicei trei momente-cheie: separarea, marginea (sau intervalul) și integrarea. Anumite clasificări, cercetând „relația cu sacrul”, pun accentul pe transgresiune sau pe transcendență și vorbesc, cum face și Rudolf Otto, despre „inversiune” sau „convertire”. Alte tipologii, propuse Îndeosebi de Emile Durkheim și Marcel Mauss, pun În valoare dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Enzo (2001), Le Totalitarisme. Le XXe siècle en débat (texte alese și comentate), Paris, Seuil. Φ DOMINAȚIE, DREPTURILE OMULUI, POPOR, Putere, Servitute, VIOLENȚĂ Tradiție/modernitate (dialectica Î)tc "Tradiție/modernitate (dialectica ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, MULTICULTURALISM, NAȚIONALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Transgresiunetc "Transgresiune" Φ Devianță, Marginalitate/marginalizare Tranzacțietc "Tranzacție" Definirea tranzacției necesită apelul la mai multe discipline: economie (lucrările de pionierat ale lui Ronald Coase asupra costurilor intrării, informării și coalizării În cadrul unei piețe), drept (punerea În aplicare a unei logici de tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a reglementa conflictele. Mass-media orchestrează violența, insistând asupra manifestărilor ei sociale ă agresiuni, crime, răzmerițe, insurecții, torturi, războaie sau atacuri teroriste ă, și orientează astfel alegerea condamnării sau legitimării. Religiile o văd prezentă În miturile referitoare la originea umanității, unde transgresiunea umană antrenează o pedeapsă divină: alungarea din Rai, uciderea de către Cain a lui Abel, potopul, crucificarea lui Iisus. O violență fondatoare? Filosofia, care se vrea un refuz al violenței, o conceptualizează ca lipsă a măsurii, furie, impetuozitate, Înscrise toate În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
componentă constitutivă, propriu-zis definitorie a transmodernității are trei puncte de sprijin: existența diferitelor niveluri de realitate, logica terțiului inclus și complexitatea. "Transdisciplinaritatea subliniază autorul cărții marchează un nou eon în istoria culturii și civilizației" (idem, p. 219). Ea rezida în transgresiunea pozițiilor binare (subiect obiect, materie conștiință, gol plin etc.). Forma ulciorului nu e totuna cu materia lui. Piatra de încercare pentru ethosul transdisciplinar este religiosul. În treimea cea de o ființă se ascunde marea taina a iubirii pe care pariază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei adolescente, nu suntem încurajați să credem că-și face datoria față de perpetuarea speciei - răspunde deci simptomelor fizice ale fecundității, așa cum a fost programat să o facă? Dar poate că asta e situația. Poate că vehemența cu care reacționăm la transgresiunile sexuale ale bărbaților e proporțională cu faptul că știm cât de incomod de răspândite sunt aceste nevoi transgresive. O femeie care interferează cu un minor nu e un simptom al unei tendințe fundamentale. Ea reprezintă o aberație. Oamenii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
unei vaste experiențe în acest domeniu și pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele pagini, scrise pesemne la contactul cu aspecte deloc entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto la unul din texte, îi va fi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
văzut și simțit ca un străin aducător de turbulență, care pătrunde în intimitatea gazdei și, într-un sens mai general, în intimitatea celuilalt. După Alain Montandon, ospitalitatea este o "intruziune în inima casei, în inima intimității" și trebuie pusă în legătură cu transgresiunea; pentru gazdă ospitalitatea este viol al intimității, pentru oaspete ea este dorință de a ști, curiozitate față de celălalt. Această constelație dă naștere la mai multe tipuri de figuri: pe de o parte, gazda afabilă sau ursuză, dar care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care sunt tot atâtea capcane și ispite care îl fac să întârzie în călătoria sa. Întâlnirea acestor multiple dorințe ne permite să înțelegem că ospitalitatea este o scenă care are legătură cu scena erotică: dacă trecerea unui prag este o transgresiune ritualizată, banchetul și somnul sunt tot atâtea imagini ale unor plăceri oferite. Și în pat, spațiu de ospitalitate, se strecoară aceea care îl va primi fără nicio rezervă pe călător, spre marea lui satisfacție. Antropologii 4 și călătorii ne fac
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
știe că uneori astfel de răniri ale narcisismului social pot fi extreme, antrenând conduite care pot să pară exagerate (crize de lacrimi, comportament isteric), dar care au și o funcție reparatoare care înseamnă conștiința - prin rușinea resimțită - a devierii, a transgresiuneii comise, reparatoare prin faptul că ele înseamnă revendicarea și exigența unei funcționări normative a interacțiunii. Marea modestie în organizarea recepției și sensibilitatea exacerbată față de cea mai mică lipsă nu este paradoxală decât în aparență. Modestia este o conduită obligatorie semnificând
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ajunge pe pământul Ciclopilor, "oameni trufași și fără lege", patru scene importante de ospitalitate au fost deja descrise: Atena-Mentes în Itaca, Telemah în Pilos, Telemah în Sparta și Ulise în Scheria. Putem acum să apreciem și să observăm devierile și transgresiunile normei. Homer face explicit, de altfel, legătura cu aceste experiențele anterioare tocmai pentru a sublinia întregul lor carcater parodic. Și apoi povestirea aventurii lui Menelau cu Bătrânul mării, cum s-a transformat el în focă acoperindu-se cu pielea animalului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este servit ci aruncat pentru a-l lovi). Penelopa îi spune că nu mai este nimeni în palat care să "primească cu cinste oaspeții vrednici și să-i trimită pe la vetrele lor" (19.316) 4*, p. 93 II. Toate aceste transgresiuni sunt detaliat descrise în sensul lor parodic. Pretendenții, care nu se tem de indignarea legitimă a oamenilor, nici de pedeapsa zeilor, ("umblați după nevastă-mea și n-aveți nicio teamă de zeii care stăpânesc cerul" (22.40))99*, sunt ființe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]