866 matches
-
Sub podul de cobalt apare-o vidră, Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mai mult Sub podul de cobalt apare-o vidră,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal,Le-nghite noaptea rece de metal.Pe vârful unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Și ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
un cer deasupra, dedesupt un timp de-apururi, veac trăit, și vântul în nevânt pierdut, azi mă răsfrâng doar în frânturi și sunt apus în răsărit, iar marea-și pune geamanduri haotic, nepermis, iubit, e marea cer, cerul e mare, sunt translucizi iar ochii tăi, se rupe zarea din nezare iar noi pornim pe alte căi, întortocheate-s ele toate nu doar a Domnului căi, avem minți prea întunecate ce în neguri se pierd pe văi. Citește mai mult un cer nu
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
aripi, neîmblânzit,un cer deasupra, dedesuptun timp de-apururi, veac trăit,și vântul în nevânt pierdut,azi mă răsfrâng doar în frânturiși sunt apus în răsărit,iar marea-și pune geamanduri haotic, nepermis, iubit,e marea cer, cerul e mare,sunt translucizi iar ochii tăi,se rupe zarea din nezareiar noi pornim pe alte căi,întortocheate-s ele toatenu doar a Domnului căi,avem minți prea întunecatece în neguri se pierd pe văi.... XXII. FĂ-MĂ DOAMNE, de Stejărel Ionescu, publicat în
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
realitatea și concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului Ingul), altele de invenție proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă...), o natură rece, în care afecțiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăți translucide. „Riga Cripto și Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
al râului Ingul), altele de invenție proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă...), o natură rece, în care afecțiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăți translucide. „Riga Cripto și Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de menestrel al regelui-ciupercă, la spartul nunții. Este un fel de „ Luceafăr” întors pe dos, cu rolurile inversate. Și aici ca și la Eminescu drama derivă din incompatibilitatea dintre
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
ales, a suprarealismului lui Breton, d-l ion Barbu a ancorat la formula unei poezii ermetice, de viziuni interioare, de prelungire a visului în realitate, a unei poezii onirice...” Chiar Barbu ne spune că „Uvedenrode” sugerează la început un Olimp translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic, conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă...” Remarcăm aici gândirea plastică a abstracțiunilor din poem care atinge limpezimea de cristal. Cu „Oul dogmatic” intrăm în
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
mai puțin dragostea (love sickness). Mă uitam la femeile japoneze, parcă urmau un ritual. Erau tăcute. Își făceau dușul în oglindă, șezând jos pe scăunelele pitice. Se ridicau în picioare și le vedeai frumoase. Micuțe și delicate, cu o piele translucidă, fină. Deși suple, aveau și ele curbe, părând mici statui vii. La intrarea în bazin încearcă să-și acopere goliciunea cu micul prosop folosit în baie, și voalarea asta le făcea să pară misterioase, parcă și mai frumoase. Mi-a
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Milena_munteanu_1405643316.html [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
dracului. Începe un nou Eon planetar și poate ultimul de existență umană și de “terraformatare”. E începutul sfârșitului acestui Pământ opac, de natură organică, și transformarea lui într-o planetă nouă, asemenea unei biosferă de bioluminiscență solară, ecologică și perfect translucidă. E dimineața de 11 decembrie și peste exact 10 zile vom parcurge împreună Marea Trecere, din universul tehnologic - care ne va elibera către nimic - în evoluția naturală a științei viului, prin universul Artei-transformării Primului Principiu din care s-au ivit
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
aceasta-i întrebarea! Să mori, să dormi ori poate să visezi... Să visezi cu ochii deschiși în adâncimile cerului și să vezi cum se întorc Acasă din Pleiade, în chiar clipa aceasta, în universul soarelui nostru galactic, milioane de biosfere translucide, de bioluminiscență solară, și e de-ajuns ca să-i poți mulțumi în fiecare zi lui Dumnezeu că ți-a dat ție să sculptezi “Coloana soarelui de vis” și să te jertfești pe altarul Artei-transformării, pentru Telostelleratorul ce urmează să fie
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
virgină, necălcată de om, undeva într-o biosferă de bioluminiscență solară, din Bucura-Dumbravă, via Sfinxul-Babele-Vârful Omu’... Să ies odată pentru totdeuna din sfera Pământului opac și să mă pierd prin pădurea verde-albastră de cristal... într-o altă biosferă luminoasă, clară, translucidă și scânteietoare, pe Drumul soarelui cu Lumină Caldă... Ca să nu mai știe nimeni de mine, cine am fost, cine sunt și ce mult v-am iubit pe toți! O, soare, văzător singuratic, tu, care controlezi totul în cer și pe
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Buna mea mamă, eu sunt sămânță din sămânța sufletul tău de lumină ce s-a urcat la cer, prelungind acum Coloana sufletului de lumină din lumină, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, spre o nouă planetă Albastră, luminoasă, clară, translucidă și perfect “terraformatată” de fiul tău, Constantin! Buna mea mamă, eu sunt ultimul strigăt al fiului către Tatăl ceresc! Sunt ultimul țipăt către mama lui care l-a condamnat la moarte! Și poate ultimul glas din uriașa Simfonie a Durerii
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
La sfârșit, a încuviințat din cap și a plecat mai departe. În fața sa au țâșnit câțiva iepuri, rapizi, de parcă ar fi fost goniți de câini de vânătoare. Fetița i-a privit atentă - erau în întregime albaștri, aveau pielea netedă și translucidă, ca și cum ar fi fost sculptați într-o piatră semiprețioasă, și scoteau prin urechi un fum dens, înecăcios, care se împrăștia în toate direcțiile. Așa ceva chiar că nu mai văzuse niciodată. Dar nu s-a îndepărtat prea tare de ei, păreau
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
să mă plimb pe străzile zilei și să fiu întrebat cît este ora. Dacă am norcul ăsta; dacă nu, nu, îmi văd de drum. Mai ales că nici nu am ceas ! Cele două volume au titluri semnificative pentru valoarea lor: “Translucide” și “Poeme cu ceasuri și flori”. Să începem cu primul, care este, la fel ca și celălat volum, structurat în trei capitole, deși ele nu reușesc să spargă unitatea tulburătoare a volumului: “Altă ninsoare”, “Inteligența umbrei” și “Doamna cu rozariu
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poeme_cu_ceasuri_si_flori_ioan_lila_1359363153_p5j12.html [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
tine pe marginea fluviului, te socoteai un învins și-a învins delăsarea. Culcarea, ți-ai zis, nu mai e nimic de făcut, e de privit și de scris, lucrul obișnuit. Tot puful, tot aproapele-ți fusese aspirat de pâlnie. Dafnia translucidă din spate tremură, se frământă, își rupe mâinile, nu știe cum să te facă să-ți iei avânt, să te arunci învolburării. Se strânge arc și te înțeapă, te aruncă șuvoiului. Apă, mâl și nisip, grohotiș adus din munte, arbori
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Blaga are intuiția arderilor. Gestul poetului este larg, îmbrățișând cerul și pământul, frenezie dinoisiacă și zarathustriană:"în zori de zi aș vrea/ să fim și noi/ cenușa,/ noi și - pământul". Poetul atribuie femeii taina elementelor originare. Blaga îi incizează realitățile translucide. Prin iubire și dragoste, omul participă nemijlocit - ca de altfel și după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul își întemeiază dimensiunea existenței sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucnește ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_complexul_lui_empedocle_in_poezie_lui_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
dor încins, aș vrea să te mângâi, Răcoarea buzelor să ți-o cuprind, Zăpada sânilor să ți-o alint. Și te-aș iubi, te-aș adora, Să ne topim, dragostea mea! Nu știu de "poarta-i" închisă, deschisă, De-i translucidă, de e-o oglindă. Și dac-ar fi așa, Să ne privim în ea: Eu din lumea mea, Tu din lumea ta. Atunci Iubirea ne-ar apropia. Ce s-a-ntâmplat, iubita mea? Oglinda ta, te-a-ndepărtat?! Dar eu
UN RECE ZID, LUMEA FIECĂRUIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1465905980.html [Corola-blog/BlogPost/375775_a_377104]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ATINGERE Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Atingere Subțire..., mai subțire Decât fumul furișat Din tăciunele aprins Al conștiinței... . Delicată și suavă, Translucidă în zori, Dospind de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne îngăduie, neștiuți, Unul, celuilalt... Referință Bibliografică: Atingere / Camelia Petcu
ATINGERE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1459228415.html [Corola-blog/BlogPost/375268_a_376597]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > BALERINA Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Balerina Aterizând de nicăieri, O libelulă translucidă Schițî un menuet sub meri Apoi , se-ndepărtă timidă. Ce aparență elegantă!`` Zâmbi un flutur bicolor, Și-o-nvaluiră toți.deodată, În valsul lor amețitor. Roi de perechi strălucitoare Fac curcubeu în jurul ei. Printre parfumuri și nectare Vibrează ca niște scântei. Fără
BALERINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1450032791.html [Corola-blog/BlogPost/378439_a_379768]
-
cereau să părăsim sala că-i fură „bălțătoaiele” sau în „Păsările” lui Hitchcock, era o vreme de-ți venea să lași totul pentru a purcede la o astfel de aventură, senin și soare, un cer de un albastru umed și translucid iar împrejurimile golfului străjuite de dealurile domoale ale Berkleley-ului, mai sus de râpele cu care începe peninsula Marin, Susalito și dincolo spre nord-vest la Napa Valley, o regiune viticolă de primă mărime a Californiei și pe care o vizitasem cu
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Alcatraz_ul_destinelor_noastre_.html [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
suprafața noii planete numită Terra Mirabilis; și vitalitatea biologică și spirituală a pământenilor, adaptați la nouă planetă transformată în stea. Și “terraformatată” apoi, cu știința genialilor arhitecți, mesageri solari și Cârmuitori Eonici, sub forma unui biosfere albastre de bioluminiscență solară, translucid și antigravitațional, a cărui plasmă exterioară va fi de culoarea soarelui alb fosforescent și a cărui structură de rezistență va fi îmbrăcată cu trei centuri lenticulare după modelul “Stelei arzătoare cu opt raze”. Până atunci, însă, în primul rând este
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_constantin_milea_sandu_1360228217.html [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
vei fi mulțumită și nu-mi mai reproșezi... că te țin la cratiță! Violeta rămase mută de fericire și-și aprinse o țigară din pachetul început de cu seară. * În timp ce-și fumau țigările, își sorbeau cafeaua din ceșcuțele translucide de porțelan extrafin, aduse din Cehoslovacia, când au fost în concediu în schimb de experiență. Cafeaua era făcută în ibricul de aramă, oferit de bulibașa țiganilor, când au participat la sărbătoarea lor de la Mănăstirea Bistrița. George își aduse aminte de
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494939021.html [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri de aer îi străbat fața. I se părea că toată mobila privea prin ea ca printr-o arătare translucidă, iar un cordon invizibil o lega insistent de pat. Cu siguranță, mintea îi era foarte jucăușă în noapte aceea... Mai făcu câțiva pași spre ușă, când un fir de lumină argintie flutură la picioarele sale. Se uită nedumerită împrejurul său
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
redeblocarea mareică” a Lunii ( reblocată de ET-X-Y-Z) și permiterea intrării în universul nostru galactic a unei rase superioare de Cârmuitori Eonici, care au moștenit Pământul în faza inițială de proiecție și construcție, pe când Pământul nostru era un sferoid antigravitațional, perfect translucid. Acești Cârmuitori Eonici se întorc acum pe planeta Terra pentru a o transforma într-o Stea luminoasă, așa cum a fost la început. Dar această mare transformare a planetei Terra în Stea ar trebui să ne preocupe pe toți acum. Să
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1356128433.html [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
șoseaua vânătă și moale, ca un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca o placentă. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb, casele seamănă cu niște crustacei uriași, înveliți în foițe transparente. Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint, mă ridic și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_gheorghiu_1433582731.html [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]