139 matches
-
pământ și un nou Cer. Bucuria este acea voce melodioasă, acea ceață strălucitoare Prin care noi suntem propriul nostru izvor de bucurie ! Orice melodie este ecoul acestei voci, Orice culoare este răsfrângerea acestei lumini. Poezia, scrie Swinburne, este cea care transmută neliniștea în bucurie, nefericirile sale nu erau decât substanța lirică din care imaginația țesea visurile de fericire. În viața sa amoroasă, Goethe pleacă de la neliniștea din perioada Sturm und Drang, cea a Suferințelor tânărului Werther, și după ani lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a nu ne aminti ( și ne amintește și autorul) de pînzele lui Henri Rousseau, în care un infantilism al viziunii capătă rafinamentul consumat al unui stil stîngaci, se transmută în subtilitate: "În ultima zi a sfintelor sale geneze / iubitul maestru și-a consultat ceasul din turn / văzînd că e timpul și-a spălat cele cîteva pensule / apoi și-a pus la umeri aripi de serafim / plecînd unde trebuie / îl
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
sa cu discrete sansuri parabolice sunt întreprinse cu suprem firesc de un poet preocupat, în ultima sa fază creatoare, să capteze undele letale emise de un univers tot mai îndepărtat de el. În Marea la Ostende, de pildă, Ioan Flora transmută contemplarea unui triptic cu mare învolburată într-o apercepție a existenței ca diluviu cosmic, anunțat prin stagnarea timpului: "marți era luni, încă nu se prăbușiseră/ constelațiile sau semnele zodiacale (...) Marți era ieri, marți era poimâine", diluviu al vieții, dar și
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un erotism paroxistic, absolvită printr-o senzualitate delirantă, la rîndu-i absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea infanta cu trupul cel mai frumos (...) și cînd ți-am sărutat gura
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Cu îndreptățire, Ilie Constantin își mărturisește "strania, statornica bucurie pe care o simți față de reușitele celorlalți, ținută în frîu de un anume echilibru în aprecierea axiologică". însă mai e ceva. Autorul ține să ne încredințeze asupra intenției de a-și transmuta "handicapul" de-a fi el însuși poet într-un soi de "avantaj". "Așa ceva e cu putință numai dacă poetul, în identitatea sa de critic, reușește să nu se gîndească la propria poezie, vorbind despre alții". Poate că e uneori cu
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
au loc în lucrarea Mozaic, unde ființa e obligată să "abdice" din nou de la condiția sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
un proces împotriva naturii, inducînd "falsul convertit în calitate morală". în fața unei astfel de situații, omul rămas cu sine însuși are de ales între dezrădăcinarea ontologică ce poate avea consecințe fatale și între asumarea acestei "maxime poveri", care poate fi transmutată în energie vitală. Oricît de imperfectă, viața e corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea. E o imagine circulară a timpului, însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor. Ajunsă la locul dezastrului, mă întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mircea Mihăieș Așa arată Charlestown, mica așezare din Georgia, unde un straniu cortegiu coboară din tren: un soldat muribund, desfigurat în Franța, o văduvă și un individ care, asemeni cetățenilor care jucau un fel de petanque transmutată în sudul american, nu părea să aibă identitate. Doi dintre ei nu vor mai părăsi orășelul, iar femeia, Margaret Powers, se va evapora asemeni vântului iscat din senin și destrămat din senin. Situația este cât se poate de teatrală: un
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
Romă sau într-o Iudee de fantezie. A modela o temă de istorie națională pe tiparul tragediei clasice franceze - acesta a fost pariul riscant făcut de Al. Davila cu literatura. Să adăugăm că, global, el a fost cîștigat. Cum a transmutat autorul spiritul tragediei franceze din epoca Regelui Soare în modelul cultural atît de diferit al dramei românești de la sfîrșitul secolului al XlX-lea? În primul rînd, tratînd istoria verificabilă cu o dezinvoltură totală, comparabilă cu dezinvoltura clasicilor. Conform afișului, „Acțiunea
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile. Sunt poetul." Privirea auctorială este plină de emoție, știind că alunecă peste multe lucruri pentru ultima oară (ca în poemul Limite). Poetul este setos de univers, dar
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
și iresponsabilitatea vremurilor deși Che, alias Jay, băiețelul de numai opt ani care ne privește de pe copertă, este tocmai un produs (și o victimă) al acestora. Totuși, din momentul în care, printr-un tertip destul de neconvingător, Carey reușește să-și transmute personajele și acțiunea romanului pe tărâm australian, lucrurile se schimbă și povestea capătă farmec. Așadar, micul Che, naiv, înstărit și confuz, locatar al unui imobil scump din Park Avenue unde se află în custodia bunicilor săi, este preluat de femeia
Fugarii by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5646_a_6971]
-
ci renașterea în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei, despre care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul însuși. „Personajul acțiunii este Acropole. Ceilalți sunt marionetele ei”, precizează autorul (p.
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Nicolae Coan Cam orice neamț bunicel știe pe de rost partea din monologul lui Faust unde bătrânul savant, care nu-l întâlnise încă pe Mefisto, transmută versetul lui Ioan: „Im Anfang war die Tat” („La început voi pune Fapta”). Asta pentru că aproape orice neamț, bun sau rău, crede intim că la temelia lumii trebuie să stea ceva solid, cât se poate de vital. Pentru Ernest Wichner
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
de psihologie). Culturalul, ghicit prin fine aluzii sau răsfrânt prin elemente picturale, reprezintă un mod firesc de a fi pe coordonatele eleganței lăuntrice. Culorile preferate sunt auriul, movul, galbenul, albastrul, rozul, purpuriul, scânteieri, fugitive totuși pe nemișcarea albului fundamental, care transmută simpla viață în destin, suferința în rugăciune, privirea în vedere. Există un patos abstract, abia ghicit printre rânduri, care înalță alaiul de ,palide mici întâmplări" într-un rost senin, într-o basilică bine construită, de unde pasiunea pentru formele geometrice, cristaline
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
reprezentând tot restul de animale din zodiacul chinezesc. Templul e Budhist. Dacă am înțeles bine, vorbim de mai mulți Budha, iar muritorii pot lua forme divine pe merit. Tokugawa Ieyasu a fost sanctificat după moarte, iar rămășițele i-au fost transmutate pe muntele sacru de la Nikko. Există ceva sfânt la Nikko, și aici nu vorbesc doar de temple, podul sacru, fântâna sacră, etc. Locul are o vibrație senzațională. Dantelăria fără egal a templelor adaugă, sigur, la magia locală. Dragoni și animale
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
după zeci de ani de când a plecat de acolo, pentru a păși în viața citadină în care s-a încadrat perfect în scurtă vreme, fără să părăsească filonul din care se trage și care-i furnizează, hrana spirituală, s-a transmutat cu întreg bagajul lingvistic și stilistic în lumea, nu cu totul străină, a urbei. Aici a întâlnittoate situațiile și caracterele, amplificate de tentațiile și privilegiile pe care ți le oferă mediul citadin. O lume în care ușor te poți pierde
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356784_a_358113]
-
Articolele Autorului Nu înțeleg Nu înțeleg de ce îmbătrânesc cocorii, Copacii, câinii, uneori îmbătrânesc și eu, De ce cad stelele, de ce zac în biblioteci Clasicii, de ce mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână, Dar se vede că pielea mâinii este îmbătrânită, Venele sunt albastre, umflate, Numai când scriu, sub degetele mele Râd ghiocei. Nu e ușor să mori de moarte bună, În ce pustiu te duci
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
orice scenă ne propune viața - viața cu infinita ei fantezie. Cred că asta este acum poezia autentică a unui suflet ce ființează pe pământ, din trup de Femeie; de pe orice treaptă a iubirii, cu oricâte nuanțe de fatidic proiectăm, să transmute către alte valențe ale noastre într-un Balet al luminii, trăirea! Pe toți cei ce vor ține cartea în mână îi invit să intrăm în câmpul poveștii cu un îndemn pe care mulți dintre prieteni îl știu: „Ai intrat vreodată
DIN TRUP DE FEMEIE, CUVANTUL AUTORULUI, FRAGMENT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352769_a_354098]
-
încă din copilăria viitoarei celebre regizoare în încercările de regizare a jocurilor. Apoi, pe când învăța la Colegiul „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț a început să pună în scenă unele piese de teatru clasice românești. Multe amintiri ale târgului părintesc s-au transmutat mai târziu în filmele ei, ca de pildă o scenă de luptă a păpădiilor cu personajele din „Veronica”, inspirată de câmpia Buhușiului, cu valuri de iarbă și păpădii galbene. Iubirea părinților și bucuria jocului zugrăvesc tablouri de amintiri ale regizoarei
ELISABETA BOSTAN. CORIFEU BUHUŞEAN AL CINEMATOGRAFIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354128_a_355457]
-
de radionuclizi ale inosferei din Centura Van Allen pe suprafața unui “sferoid” antigravitațional. Odată procesat, geometric, din această “Stea” un astfel de “sferoid”, format din goluri și plinuri echivalente, acesta devine o sferă captatoare de fotoni solari între două “ferestre transmutate în aer”. În mod miraculos, lumina care trece prin “cele două ferestre transmutate în aer” se descarcă în acest “sferoid” care levitează între cele două ferestre și astfel toată energia captată din soare în sferoid revine la sol, în viitoarele
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
Odată procesat, geometric, din această “Stea” un astfel de “sferoid”, format din goluri și plinuri echivalente, acesta devine o sferă captatoare de fotoni solari între două “ferestre transmutate în aer”. În mod miraculos, lumina care trece prin “cele două ferestre transmutate în aer” se descarcă în acest “sferoid” care levitează între cele două ferestre și astfel toată energia captată din soare în sferoid revine la sol, în viitoarele noastre case solare, în formă de celule-ovale, sau în viitoarele noastre aparate de
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
și a Patriciei. Ajunsă în noua cultură, canadiană, Ana-Cristina își abandonează numele (devine Anne); renunță la a mai vorbi limba română și se izolează de propria țară și de amintirile ce-și au originea aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]