1,362 matches
-
parcă într-un mit borgesian al exhaustivului, pururi urmărit și, firește, niciodată atins. Departe de-a constitui un stigmat al "obtuzității", erudiția e, în astfel de cazuri, o provocare sui generis a absolutului... Cîteva trăsături ale personalității lui Nicolae Balotă transpar cu suficientă claritate din scrierea ce ne-o oferă, precum o ofrandă a existențialului defel părăsit, proiectat pe ecranul stilizator pe care actantul critic însuși devine o entitate literară, un personaj. Beat de cultură, d-sa încearcă astfel un simțămînt
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
esențiale ale problemelor noastre. Semnalez, la final, și o altă calitate a dezbaterilor de la Institutul Goethe: ele asigură, după cum s-a spus, "un dialog transnațional"; fapt cu atât mai binevenit, cu cât se produce în spațiul ex-comunist. Un atare merit transpare în carte și prin structura ei blingvă, a doua parte reprezentând o versiune germană a primeia. Împovărați de moștenirea Securității și Stasi. Răspunsuri germane, române și maghiare la o provocare istorică/ Die Èrblast von Stasi und Securitate. Eine Debate mit
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
rudimentară: poporul român cată să se facă națiune. În acest sens este de semnalat că deși autorul este la curent cu tot ce se întâmplă mai însemnat pentru țară pe plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-a ideologizat mesajul. Cu același profil politic apare și cel aproape idolatrizat de autor - domnitorul Constantin Brâncoveanu. Evident, Principatele se aflau "pe marginea prăpastiei
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine, însă se impune o deosebire netă. Contemporanul nostru pune accentul pe derizoriul, pe inconsistența, pe criza obiectelor ce intră în cîmpul său de sensibilitate. Le înfățișează nu numai în gingășia și grația
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
iradiant. Strategic vorbind, e o manevră cît se poate de favorabilă creației, căci împrospătează „fondul” adorației care aspiră spre austeritate, spre deverbalizare, prin „forma” asociației luxuriante, lăsată liberă cu condiția de-a accepta filigranul metafizic. Prin nebuloasa fertilă a expresiei transpare năzuința către unitatea primordială, în tonalități romantice, exaltat nocturne: „eu nu m-am născut pentru a fi văzut./ între laptele vizibil al mamei și laptele invizibil al tatălui/ e o zi și o noapte și noaptea e fără sfîrșit” (Terra
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
mă încăpățînam să ascult, în ideea că, prin miracol, va interveni cineva cu o noutate. Ca să fiu sincer, nu credeam că la noi lucrurile se vor termina atît de radical, eram foarte sceptic”. Nimic din această stare de spirit nu transpare în Jurnalul de la Tescani. Nici măcar din întîmplare nu apare vreo referință la realitatea politică a zilei sau la lipsa de alimente și de iluzii din ultimele luni ale regimului Ceaușescu. Cel puțin la nivelul acestei cărți, spiritul de frondă al
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
dăduse decât peste un asfalt zgrunțuros, plin de funingine. În acest registru stilistic al ridicolului sublim este scrisă întrega evocare, care reușește pentru o clipă să ni-l aducă pe Nichita Stănescu din neant, mai fermecător și mai verosimil decât transpare din exegezele cele mai savante. l În același număr al revistei, Valentina Tăzlăuanu scrie, cu o luciditate dramatică, despre starea de lucruri din Republica Moldova, corectând o observație făcută cândva de Emil Cioran: Într-o scrisoare de tinerețe, Cioran, care șezuse
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
de plecare teoria blagiană despre mit și magie din Trilogia valorilor), care pornește de la "banca de informații" a filologului de profesie. Caracteristica din urmă, însă, este și sursa impresiei despre care vorbeam mai sus: prea mult din profesorul de română transpare din rândurile cărții și prea puțin din criticul literar a cărui voce originală ne-am aștepta să o auzim. Disocierea între cele două categorii vine, după cum știți, de la Călinescu și, deși în multe cazuri nedreaptă și jignitoare, surprinde totuși cel
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
poemului? "Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra «rămășițelor pămîntești» ale sonetului eminescian. Noi preferăm să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului". În fine relevăm un aspect al comicului literaturii mediocre, se pare nescontat de critic, însă care transpare în mod obiectiv din cartea d-sale. Ne referim la relația dintre productul literar și numele care-l semnează. Se confirmă în felul acesta o veche impresie a noastră că nu orice nume e demn de-a accede la creație
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
-o timp de 30 de ani în literatură." Fragmentul e transcris de Lucia Dărămuș dintr-o conferință pe care autorul Levantului a susținut-o, cu câteva luni în urmă, în fața studenților clujeni. Parcă în răspăr cu moderația și eleganța care transpar din aceste rânduri, dăm peste o anchetă intitulată (cu umor îndoielnic) De ce îl iubesc femeile pe Mircea Cărtărescu? E adevărat că unele răspunsuri sunt de un bun simț care le imunizează (Gabriela Adameșteanu, Cornelia Maria Savu, Ștefania Coșovei), în timp ce altele
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
Zanca Și doar în lumina dăruită poți oferi limpezindu-te fiecare este fiecare, însă în toți e înscrisă O cale-a aflării anevoie de povestit tot ce-am trăit purtat de o anume sete înscrie desenul unei vieți din care transpare lent chipul inimii pentru mine însă, totul ar putea fi cuprins în trei cuvinte: sclipătul depărtat al apelor... Dinspre o liniște se mistuie lumea, reînfiripîndu-se în interval: a te stinge înainte de-a te duce în tăcerea curgînd, lumea petrecîndu-se
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
pînă la sînge o buză. Analizam// lumina solară, după/ trecerea ei prin atmosfera planetară. «Pe o/ spirală/ a reînnoirii» - cu două picioare de vițel descărnate lîngă mine” (Chemat la căpătîiul celei ce dă semn). În versurile lui Liviu Ioan Stoiciu transpare incredulitatea ironică și jovială, tristețea înclinată spre bufonerie a fibrei naționale românești, care a plăsmuit Cimitirul vesel de la Săpânța.
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
revolver - și când pe fondul unui text din Cântarea Cântărilor, închinat inimii lui Iisus („ad cor”), bărbați și femei se ating. În pauzele cantatei dirijorul introduce compoziții proprii, muzică electronică, virtuală, creată cu ajutorul unui ordinator. Sunt trimiteri la actualitate care transpar și din alte elemente ale spectacolului. Se organizează în aceleași pauze un fel de interviuri cu unii invitați pe teme ale lumii de azi. Un islamolog vorbește despre terorism, un chirurg despre operații estetice etc. La spectacolul la care asist
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
de verificare și demascare socială (de care, însă, nu suflă o vorbă), oamenii îl confundă pe “reporter” cu un “organ” de control: fostul agent veterinar, Naslău Pavel, i se adresează, de altfel, cu “tovarășe inspector” (p. 23). Rateurile sistemului comunist transpar și aici, în toată splendoarea lor mega-industrială și agrară. Cioarcă Ion are necazuri sistematice la șamotărie, care merge mai mult în gol: “Ba nu vine la timp materialul, ba te iei la scandal cu lăcătușii...” (p. 10); veterinarul Naslău Pavel
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
celor care au cunoscut-o... Cum - repet - nu am cunoscut-o personal, am fost constrîns să mă limitez la ceea ce mi-a fost permis să descopăr. Aglaja îmi rămîne foarte străină deși o simt foarte aproape. Cred că în film transpare această distanță în pofida faptului că ființa ei ne emoționează, ne mișcă profund mai ales prin sfîrșitul ei... R. B.: Imaginea „filmică” a Aglajei mi se pare a fi foarte apropiată de cea „literară”. Este surprinzător că, deși nu ați cunoscut
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
marcate de obsesia deschiderii, mișcării, transformării. Așezată sub semnul privirii, al retinei înregistratoare, lumea sa e una prin excelență spectaculară, adesea sărbătorească, feerică, dar și tulburată adesea de frisoane “expresioniste” ce reactualizează un fond substanțial, de originară angoasă existențială. Acesta transpare nu numai la nivelul imaginarului “explicit”, care face din poet, în ultimă instanță, un “pururi Ahasverus”, un “Peter Schlemihl altfel”, ci în chiar instabilitatea, agitația, ca să zicem așa, sintactică, a acestei poezii aflate mereu în căutarea comunicării cu lumea din
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
cu patos, dar cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a reușit să și-l înăbușe, l-a trecut în starea
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
este "prea" indubitabilă pentru a mai avea nevoie de cîrjele de sprijin ale unor sintagme pur tehnice. În fond, adevărata tehnică e cea care a ajuns să facă pînă într-atît de mult corp comun cu textul, încît ea nu mai transpare defel în litera lui: a ajuns să fie invizibilă, și tocmai de aceea este peste tot. În rest, H.-R. Patapievici rămîne un scriitor de excepție înzestrat cu o claritate de invidiat a expresiei, dar un scriitor avînd darul de
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
unde Shakti pentru saxofon și orchestră de cameră (o primă audiție absolută, comandă a Fundației Ernst von Siemens) a dezvăluit personalitatea unei tinere aflată în ultimul an de studiu. Din modul de configurare, de structurare, de manipulare a substanței muzicale transpar ani de muncă, o solidă educație muzicală (asimilată și prin tradiția familială), dar și distanțarea necesară de stilul mamei, compozitoarea Doina Rotaru. Figura protectoare a profesorului de compoziție, Ștefan Niculescu, cel care a îndrumat generații de creatori spre logica și
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
nu ies din zona unor teme la fel de tradiționale: drama războiului și situația satului. Retrospectiva sau flash-back-ul e cea mai importantă intervenție în cursivitatea lineară a narațiunii obiective. Subiectivitatea, câtă e, are aplecare lirică și naturistă, adesea cu inflexiuni sentimentale. Nu transpare nimic din asimilarea vreunui model european sau american, deși critica basarabeană, extrem de generoasă, vede uneori sincronizări care nu prea există. Limbajul analizei psihologice e foarte timid, slab structurat. E profund dezamăgitor să constați că nici în deceniul șapte literatura bună
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
despre "homo tehnologicus" a vorbit și Abdelazis Kacem (Tunis), iar Aodh Ó Canainn (Irlanda) despre limbajul transnațional al computerelor numit de el "limba digitaleză". Plasându-se într-un alt unghi, Dinu Flămând a vorbit despre "ideologia hedonismului", astfel cum ea transpare din manifestările unei lumi pentru care totul este "hiper", totul este supradimensionat, chiar și singurătatea, indicii ale unei "noi crize de conștiință". La aspectele singurătății în lumea globală s-au referit de altfel mulți vorbitori. Horia Gârbea a făcut distincția
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
ale volumului, omagii la adresa marilor autori ruși, ca și a spiritului francez. A doua reprezentație reconstituie o poveste de dragoste trăită de un Turgheniev bătrîn cu o actriță care joacă un rol secundar într-o piesă de tinerețe. Virtuozitatea autorului transpare în mînuirea convențiilor: pasajele din scrisori înrămate în istoriile puținelor întîlniri apar sub reflectorul mentalității de azi, jupuind coaja poveștii romantice pînă la nuditatea impulsurilor și a instinctelor. Să vorbim franțuzește e un autoportret, pe jumătate grav, pe jumătate ludic
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
pentru un limbaj ale cărui repere formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe un monolog cu tentă subtil moralizatoare, unde în spatele "poveștii" transpare, ironică, nostalgică, meditativă sau numai tristă, opțiunea artistului în fața contemporaneității. În viziunea sa, printr-un exercițiu de excesivă democratizare, o societate care își pierde norma, legea și implicit legătura cu trecutul (ceea ce se întâmplă în cultura europeană a ultimului veac
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
la rîndul lor, puteau, cei mai mulți, onora oricînd o catedră universitară, iar nivelul de exigență al liceului era extrem de ridicat. Chiar și așa, aici se respira un aer "modernist", "revoluționar" și "relativist", în comparație cu mai cazonul, mai "neo-sămănătoristul" Liceu "Gh. Șincai" (după cum transpare din microromanul Eseu romanțat asupra neizbînzii, apărut la Editura Timpul în 2003). Fapt semnificativ: procentul de promovabilitate - după cum reiese dintr-o statistică realizată în 1927 de directorul liceului - era de 77% (la bacalaureat, situația era identică). Astăzi, în condițiile învățămîntului
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
genul ăsta comentariul unui spirit caustic în liberala Franță). La fel, stilul pretențios (caragialian sau molieresc), ca să mă refer la un exemplu din alt domeniu, este kitsch în măsura în care face uz de tot felul de expresii fals-culturale, neadecvate ansamblului, din care transpare impostura. Nu cultura sau incultura sînt relevante în această privință, ci pretenția de a părea ceea ce nu ești. Ceea ce este autentic poate fi supărător, blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]