93 matches
-
problemă în termeni alimentari. El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale paulicienilor: dualismul, docetismul și negarea transsubstanțierii. Predicile nu adaugă nimic semnificativ la datele furnizate deja de Istorie. Petru din Sicilia a scris el Însuși o versiune prescurtată a Istoriei sale, În anii 871-872, În majoritatea manuscriselor acesteia figurînd drept autor Petru Egumenul 2. Evident, soluția acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, după ce 1-a născut pe Isus (al cărui trup era, totuși, ceresc), „i-a mai născut și alți fii lui Iosif”; nu recunosc misterul transsubstanțierii; resping simbolul crucii, resping În totalitate Vechiul Testament, acuzîndu-i pe profeți că sînt „mincinoși și hoți” (plani kai lestai) și posedă un canon neotestamentar (a cărui structură o vom analiza În cele ce urmează); În sfîrșit, Îi resping pe preoții Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iacob de Marchia, vicar al franciscanilor În Bosnia (1435-1438), prin intermediul unui compendiu al scrierii sale Dialog Împotriva maniheenilor din Bosnia, compendiu redactat tîrziu, În 1697, pentru canonizarea autorului 67. Confirmînd respingerea de către „creștinii” bosniaci a sfintelor taine și a dogmei transsubstanțierii, compendiul adaugă: De creatione visibilium et... de animalibus iugulat haeresim Patarenorum, qui visibilium creatorem putabat esse diabolum, stultaque persuasione docebat, hominum animas esse daemones, qui olim de caelo ceciderunt et illuc tandem erant reversuri (Despre creația celor ce se văd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și-ntr-aceeași vreme își are scaunul său în armonia vorbelor și mărimea limbei" (Din istoria teoriei și criticii literare românești, 1812-1866, E.D.P., p. 61 antologie de G. Ivașcu). Era sintetizată, în termeni ca aceștia, funcția esențială a cuvântului în procesul de transsubstanțiere, de ridicare într-o ordine cosmică supremă. Orice poet cu personalitate aduce, desigur, în materie de limbaj, propriile-i convenții și opțiuni. Pentru un creator de tip laborios, precum Théophile Gautier, cuvântul era "o piatră prețioasă încă nefasonată". Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cel din Cu trupurile schimbate între noi, revigorează tema, abordată de foarte de mult, pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de transsubstanțiere, se sustrage momentan viziunii negre; șoptite, incantatorii, cuvintelor li se alătură iluzia regenerării planetare: Să ne schimbăm până mâine trupurile între noi: opriți lângă bărcile de la malul Fluviului Uitării. Abandonați amândoi "stărilor anormale" (...) Stăm întinși acum înfloriți unul lângă celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dar ființa ei nu se reduce la o sumă de elemente materiale: un tablou este mai mult decât o pânză colorată. Așa cum o ostie este mai mult decât o bucată de pîine. Iar operația estetică este la fel de misterioasă ca Euharistia: transsubstanțierea unei materii în suflet. Aceasta nu este o planșă de lemn ceruită și pigmentată, aceasta este o Răstignire. Carne și sânge. Speculum est Christus (Gaspar Schott, 1657). Oglinda face să strălucească lumina veșnică, iar reflexiile ei sunt asemeni unor ostii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
efectivă, care funcționează ca un criteriu. Confesiunile creștine care admit sau nu prezența reală a lui Christos în pîinea de pe altar admit sau nu pictura sacră. Linia de separație se regăsește în sânul Reformei. Luther admite taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie rușinoasă și condamnă imaginile în mod mult mai riguros decât Luther. El are oroare de relicvele sfinților și compară statuile colorate ale Fecioarei cu niște "desfrânate de bordel". Orice imagine a lui Christos este în ochii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lucrări. Dar, în rubricile noastre, tocmai anonimatul artiștilor distinge "arta primitivă" de celelalte. Galeristul parizian va trece deci sub tăcere numele autorului, lăsând doar localizarea etnică. Autenticitatea obiectului va fi garantată, în ochii occidentalilor, prin acest mic trucaj, condiție a transsubstanțierii lui estetice, ea însăși condiție a valorizării economice. Pe altarul artei negre, vrăjitorul alb, la capătul lanțului, sacrifică negrul individual și concret, astfel încât, călătorind patru mii de kilometri și trecând din lumea africană în lumea artei, o materie nealterată în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
desacralizarea lumii se transformă în sacralizarea artei; când, emancipată de religios, arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care o ignoră în sine." Au fost ironizate emfaza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să pătrundă tainele tehnicilor de memorare bruniene, s-a simțit neîndreptățit și îl sechestrează denunțându-l Inchiziției. Acesta realizează trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi desconsideră pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bruno să fie osândit ca eretic fățiș și îndărătnic și să fie abandonat brațului secular, lucru echivalent cu arderea pe rug. I se aduc treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în țări eretice, scrierea lucrării antipapale Alungarea bestiei triumfătoare, teza despre eternitatea universului și pluralitate lumilor, adeziunea la metempsihoză, acceptarea magiei, identificarea Sfântului Duh cu sufletul lumi, susținerea că Moise a simulat minunile și a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
misionar catolic spre a se pătrunde de spiritul învățăturilor lui. "Împotriva elitelor vegetale. În comunicare cu solul", au interpretat mai apoi intelectualii brazilieni. Ei, imaginați-vă ciulinii întâmpinați atât de bine încât pământul îi înghite spre a-i asimila, în vederea transsubstanțierii lor în totem. Validitatea doctrinei e testată în modul radical al dumicării exponentului ei, din credința sinceră că dăinuirea ulterioară a ideii n-ar ridica probleme. Cu alte cuvinte, un adevăr aspirant la demnitatea supremă a transcendenței trebuie să convingă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Wallace Stevens a constituit o lectură fundamentală etc.). Alteori le-a lăsat cititorilor plăcerea să descopere metamorfozele personale pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său; misterium tremendum al trăirii sacrului în formele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret), dar și - sau mai ales - eșecul final al efortului de a capta imateriala iluzie în poem, poemul fiind de fiecare dată un semn al unei transsubstanțieri eșuate („Încerc mereu un athanor verbal din care / să prinzi ființă; o formulă mai precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
repede existențial al întregii activități de savant, de memorialist și de prozator. Mansarda era camera de lucru, iar camera Sambô reprezenta locul tainic al evaziunii și al visării. Amândouă sunt atât de înrudite, încat, ambivalența creează impresia substituirii ori a transsubstanțierii. Imaginea locurilor natale o purta cu sine pretutindeni, fie ca visiting profesor, fie în calitate de conferențiar rătăcitor prin capitalele Occidentului. Călătorind prin împrejurimile Parisului, era de ajuns să vadă, din fuga autocarului, lanuri întinse cu maci ori să treacă pe sub arcurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prezent în tot ceea ce se întâmplă. Din perspectiva teologică și a credinței adevărate, Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, în fiecare zi în care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în stratul cel mai înalt, în care Di Giacomo putea să o cunoască și în care cultura clasei dominante este în curs de a-și încredința valorile culturii clasei dominate, iar aceasta este în curs de a și le însuși. Transsubstanțierea încă n-a avut loc. Prin urmare, la Di Giacomo nu există descrierea „subdezvoltării” napolitane și a culturii sale „sălbatice”. O astfel de descriere există, în schimb, măcar în parte, la Ferdinando Russo 1, poet mai discontinuu, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai direct legate de biografia lui A., are în centru, prin Ion Trestie, crescut pe „mâini vitrege”, ajuns laborant la o fabrică de zahăr, și prin Lina, frumusețea ivită din mocirlă, tot problema sufletului și a „mântuirii care domină nenorocul”. Transsubstanțierea, înălțarea din straturile obscure ale alcătuirii omenești la treapta inalterabilă a Spiritului, este figura care organizează destinul personajelor. Aventura simbolică a lui Trestie se luminează de sensul unui efort general: cel al materiei țintind a se însufleți și a participa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
poet de o existență normală, de bucuriile vieții simple, dar care îl poate transforma într-un fel de Crist ce se sacrifică pentru oameni, oferindu-se ca „sfântă azimă”, după „momentul de reculegere sacră” al scrisului, când ar avea loc transsubstanțierea propriei ființe în vers. În paralel, are multe îndoieli cu privire la perenitatea poeziei sale, văzută când ca o palidă expresie a unor intense trăiri, când ca un „joc de icoane și zvonuri rare”, ba, și mai mult, ca o „pasăre vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
nu numai în procesiunea statuilor, dar și în câteva figurații, de ambele laturi ale procesiunii, pe scări și deasupra arenei, mai poate fi văzută și în câteva statui mici pe plajă, și în pânza cubistă de lângă taur. Ea face posibilă transsubstanțierea hibridă a celor două spectre într-o singură imagine, cea a "toreadorului halucinogenic". Zeița continuă astfel să trăiască în toreador, fără să își piardă identitatea și frumusețea. Salvador Dalí imaginează o lume guvernată de o ordine misterioasă, de o simetrie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-planul hărților întocmite de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeți ai iubirii din literatura noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
Această acțiune a stat, Într-un fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile de profanare a ostiei au apărut mai ales după 1215, când la al patrulea Conciliu de la Lateran s-a admis doctrina transsubstanțierii, conform căreia vinul și pâinea sacramentale deveneau chiar sângele și trupul lui Isus. Cu puține variații, scenariul inculpărilor era mereu cam același : mai mulți evrei convingeau sau, mai adesea, corupeau cu bani un creștin să le aducă de la biserică o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]