93 matches
-
bolnav. Ca și cum rezultatul ar escamota procesul obținerii lui, ca și cum cîștigul ar ascunde riscurile dobîndirii acestuia. Creștinism, freudism, marxism... Pentru a surprinde mai bine ceea ce este mai puțin probabil (aleatoriu sau supradeterminat), ceea ce este mai problematic, ca să spunem așa, în cadrul acestor transsubstanțieri ale unei idealități exacte (carte, educație, descoperire etc.) într-o practică de lungă durată, e necesară o repoziționare în amonte la originea posibilelor metamorfoze care încă nu s-au produs, pentru același loc și același timp. În magma religiilor orientale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
supărător. Unul voia să provoace entuziasm (subordonînd spiritul inimii, sentimentului, elementului feminin), și a rămas un frigid cel puțin în Franța, unde nu i-a putut impresiona decît pe ingineri și profesori; în ciuda Clotildei de Vaux, propria-i Fecioară Maria, transsubstanțierea populară nu s-a produs (doar în mică măsură, în Brazilia). Marx, care voia cu orice preț să rămînă detașat, îndepărtînd femeile ca fiind ridicole sau accesorii, îndepărtînd sentimentul, fetișismul, a declanșat devastatoare manifestări de căldură, cucerind masele. Marx a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
griji, puterile instituite, Biserica și Regalitatea, s-au situat pe o poziție de legitimă apărare în fața agresiunii proliferante a tipăriturilor, amenințate cu rarefierea, filtrarea, asanarea. Puțin timp după afacerea "pancartelor" afișarea pe ușa de la camera regelui a unui pamflet împotriva transsubstanțierii și a consubstanțierii (18 octombrie 1534) -, Francisc I nu fusese oare, în 1535, la un pas de a interzice pur și simplu tipărirea oricărei cărți în regatul său, amenințînd cu ștreangul? În terifianta lui naivitate, exorcismul-panică îl evocă deja pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în stratul cel mai înalt, în care Di Giacomo putea să o cunoască și în care cultura clasei dominante este în curs de a-și încredința valorile culturii clasei dominate, iar aceasta este în curs de a și le însuși. Transsubstanțierea încă n-a avut loc. Prin urmare, la Di Giacomo nu există descrierea „subdezvoltării” napolitane și a culturii sale „sălbatice”. O astfel de descriere există, în schimb, măcar în parte, la Ferdinando Russo 1, poet mai discontinuu, dar nu mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cărțile următoare scriu rar cronicari de autoritate. I. este un poet al sacrului. Ștefan Aug. Doinaș folosește sintagma „poet al entuziasmului”, pe care o vor prelua și alți comentatori. De la primul volum, universul liric se constituie ca rezultat al unei transsubstanțieri și (prin aceasta) al unei transcenderi reiterate la nesfârșit, ca un ritual ce actualizează o stare originară. De aceea, impresia că poetul se repetă, că se autopastișează sau că alunecă în verbiaj nu e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
poet de o existență normală, de bucuriile vieții simple, dar care îl poate transforma într-un fel de Crist ce se sacrifică pentru oameni, oferindu-se ca „sfântă azimă”, după „momentul de reculegere sacră” al scrisului, când ar avea loc transsubstanțierea propriei ființe în vers. În paralel, are multe îndoieli cu privire la perenitatea poeziei sale, văzută când ca o palidă expresie a unor intense trăiri, când ca un „joc de icoane și zvonuri rare”, ba, și mai mult, ca o „pasăre vie
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Wallace Stevens a constituit o lectură fundamentală etc.). Alteori le-a lăsat cititorilor plăcerea să descopere metamorfozele personale pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său; misterium tremendum al trăirii sacrului în formele
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret), dar și - sau mai ales - eșecul final al efortului de a capta imateriala iluzie în poem, poemul fiind de fiecare dată un semn al unei transsubstanțieri eșuate („Încerc mereu un athanor verbal din care / să prinzi ființă; o formulă mai precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
femeie, te-aș fi ales eu oare? De ce mă lași acuma? Te smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
luminii. În centrul cărții stă lunga compoziție rayela sau 27 poeme găsite - odisee a spiritului în căutarea totalității / unității și sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
din Sud-Estul european. În capitala Suediei M. a făcut o foarte bună impresie, fiindcă a fost rugat de ambasadorul Franței, Arnauld de Pomponne, să lămurească, în calitatea lui de ortodox (căci rușii, interogați în aceeași problemă întârziau să răspundă) chestiunea transsubstanțierii, adică a prefacerii pâinii și a vinului de împărtășanie în trupul și sângele lui Hristos. Textul, în greacă și latină, este Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens..., elaborat la Stockholm în februarie 1667 și tipărit în 1669, la Paris, de
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
și Pierre Nicole în cartea La Perpétuité de la foy de l’Église Catholique touchant l’Eucharistie, défendue contre le livre du sieur Claude, ministre de Charenton, cu precizarea „Écrit d’un seigneur moldave sur la croyance des Grecs”. Pe lângă „tema” transsubstanțierii, M. prezintă pe scurt toate dogmele și normele fundamentale ale ortodoxiei, făcând loc și unor mici excursuri în istoria Bisericii Răsăritene și luând parte la o dezbatere religioasă a Apusului, cea dintre janseniști și reformați. A fost chiar învinuit de
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
N. Iorga, Pagini alese, pp. 310-319). Ce înseamnă luteranism, calvinism, anglicanism? Reîntoarcerea la textele sacre; mântuirea prin har (spre deosebire de catolici unde aceasta constă în credință și tradiții), reducerea numărului de taine de la șapte la trei (botezul, împărtășania, spovedania), consubstanțiere, în loc de transsubstanțiere, adică prezența lui Isus Hristos în euharistie, în care ar dăinui substanța pâinii și a vinului; traducerea Bibliei într-o limbă apropiată de aceea populară, ceea ce a dus la renunțarea la cultul religios în latină. Biserica este un loc al rugăciunii
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
domnului Fox chiar și evenimentele recente precum războiul care le-a răpit elevilor lui unchi și frați mai mari, se estompează în această dualitate artificială: perioade lungi, cețoase, de activități vag sportive, masculine - luptă și rezistență întunecată - aruncând pepite de transsubstanțiere. Carne oțelită în măreția uleiului și a vopselei. Macii de pe câmpurile Flanders. Ca și serbarea premianților, istoria trebuie să fie un imbold spre acțiuni viitoare, pentru succes în lumea de după școală. Un astfel de succes este dreptul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
catolic" față de un subiect a cărui importanță pentru gândire o putem măsura: trebuia ca un papă îmbătrânit și bolnav să demisioneze? Faceți loc tinerilor bătrâni, într-un fel. Înțelegem mai bine cum un catolic, care în fiecare săptămână asistă la transsubstanțierea pâinii și a vinului în corpul și sângele lui Cristos și la alte miracole de aceeași calitate, se revoltă împotriva mistificării practicate de astrologie. În țara orbilor... Cât despre al doilea sociolog "notoriu", el își câștigă pâinea universitară cu pluralizarea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt eu, cel viu. Trupul meu este oferit, sângele meu este vărsat; în mod nesângeros, jertfa mea de pe cruce devine din nou prezentă, în mod real și misterios. Pâinea și vinul împreună sunt preschimbate în Trupul și Sângele lui Cristos (transsubstanțiere). La orice celebrare euharistică vestim moartea Domnului și, în acest fel, iubirea sa față de noi. De fapt, «nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi» (In 15,13). Celebrarea euharistică
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
intim, încât putem spune împreună cu apostolul Paul: «Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine». (Gal 2,20). Acest lucru este posibil prin puterea Duhului Sfânt. De aceea, rugăciunea euharistică se încheie prin cuvintele: „Prin Cristos (prezent prin transsubstanțierea pâinii și a vinului), cu Cristos și în Cristos, ție Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea și mărirea în toți vecii vecilor”. Credincioșii prezenți răspund: «Amin», ceea ce înseamnă: așa să fie. Aceasta este credința noastră. Spunem
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
a impus nevoia de a împăca rațiunea cu credința, de a face crezul religios rezonabil. Gânditorii Evului Mediu inițiază sarcina monumentală de a exprima credința într-un limbaj riguros, împrumutând de la Platon și Aristotel noțiuni și instrumentele reflecției. Euharistia devine "transsubstanțiere" și mai târziu, la Luther, "consubstanțiere". Deci, se vrea susținerea dogmei prin rațiune și se dorește o dialectică impecabilă pentru acest demers. Dar această rațiune este centrată pe Dumnezeu. Ea folosește la confirmarea credinței și nu la contestarea ei, ca
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
București, 1989, pp. 284-285. 153 Apud D. Caracostea, Creativitatea eminesciană, ed. cit., p. 62. 154 D. Caracostea, op. cit., p. 33. E vorba de o "experiență fundamentală a lui Eminescu, nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la expresia menită să cristalizeze esențialitatea vieții". Vezi și Marin Mincu, " Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și-ntr-aceeași vreme își are scaunul său în armonia vorbelor și mărimea limbei" (Din istoria teoriei și criticii literare românești, 1812-1866, E.D.P., p. 61 antologie de G. Ivașcu). Era sintetizată, în termeni ca aceștia, funcția esențială a cuvântului în procesul de transsubstanțiere, de ridicare într-o ordine cosmică supremă. Orice poet cu personalitate aduce, desigur, în materie de limbaj, propriile-i convenții și opțiuni. Pentru un creator de tip laborios, precum Théophile Gautier, cuvântul era "o piatră prețioasă încă nefasonată". Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cel din Cu trupurile schimbate între noi, revigorează tema, abordată de foarte de mult, pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de transsubstanțiere, se sustrage momentan viziunii negre; șoptite, incantatorii, cuvintelor li se alătură iluzia regenerării planetare: Să ne schimbăm până mâine trupurile între noi: opriți lângă bărcile de la malul Fluviului Uitării. Abandonați amândoi "stărilor anormale" (...) Stăm întinși acum înfloriți unul lângă celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale paulicienilor: dualismul, docetismul și negarea transsubstanțierii. Predicile nu adaugă nimic semnificativ la datele furnizate deja de Istorie. Petru din Sicilia a scris el Însuși o versiune prescurtată a Istoriei sale, În anii 871-872, În majoritatea manuscriselor acesteia figurînd drept autor Petru Egumenul 2. Evident, soluția acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, după ce 1-a născut pe Isus (al cărui trup era, totuși, ceresc), „i-a mai născut și alți fii lui Iosif”; nu recunosc misterul transsubstanțierii; resping simbolul crucii, resping În totalitate Vechiul Testament, acuzîndu-i pe profeți că sînt „mincinoși și hoți” (plani kai lestai) și posedă un canon neotestamentar (a cărui structură o vom analiza În cele ce urmează); În sfîrșit, Îi resping pe preoții Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iacob de Marchia, vicar al franciscanilor În Bosnia (1435-1438), prin intermediul unui compendiu al scrierii sale Dialog Împotriva maniheenilor din Bosnia, compendiu redactat tîrziu, În 1697, pentru canonizarea autorului 67. Confirmînd respingerea de către „creștinii” bosniaci a sfintelor taine și a dogmei transsubstanțierii, compendiul adaugă: De creatione visibilium et... de animalibus iugulat haeresim Patarenorum, qui visibilium creatorem putabat esse diabolum, stultaque persuasione docebat, hominum animas esse daemones, qui olim de caelo ceciderunt et illuc tandem erant reversuri (Despre creația celor ce se văd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]