949 matches
-
La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor al unei dispersii prin însăși poziționarea lor drept "avangardism de reacție" față de ipostază pan-serială adoptată de către continuatorii lui Webern (Boulez, Stockhausen, Nono). footnote> (cristalizare / clasicism / nouă paradigmă) - Avangardism 3 (dispersare / romantism)1 - perioadă tranzitiva - emergentă postmodernității; A patra etapă (proteica): dată fiind atât complexitatea (consistentă moștenirii moderniste pulverizate), cât și specificul situației (emergentă gradata, "în valuri" a postmodernității), suntem puși în fața unei situații insolite, fără precedent în întreaga istorie muzicală occidentală: o dublă emergentă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
precum că nu s-a făcut recolta, ba că a fost secetă, ba că a plouat prea mult. Aceste baba-uri nu au ținut de foame pentru familiile perdanților, care au fost înșelați cu zâmbetul pe buze de noua ciocoime tranzitivă. Bătuți de ploi și de nevoi, cu palmele bătătorite, cu pălăriile roase, arși de soare pe obrazul adânc brăzdat de foame, acești martiri ai ogoarelor se simt umiliți, din nou. Pe ulițele desfundate apar bătrâni costelivi, proptiți în două ciomege
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
literar. Nici un altul dintre contemporanii lui critici nu se arătase interesat de stilistică. Vianu îl are ca model declarat pe Karl Vossler și nedeclarat pe Charles Bally. Ideea centrală a studiului e următoarea: ar exista două funcții ale stilului, una tranzitivă (de comunicare) și alta reflexivă (artistică). Ideea va fi combătută mai târziu: textul literar nu e un fruct cu pulpă și sâmbure, ci o ceapă cu un număr infinit de foi. Rarele analize ale lui Vianu sunt minuțioase și utile
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o cunoaștere foarte aproximativă a limbii române, pe care
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
are restanțe grele de dat în ceea ce privește restatutarea atribuțiilor proprii. (Acest decalaj e unul dintre motivele pentru care, neîncrezătoare în caracterul spontan al răsturnării din '89, a apărut teza loviturii de palat. Ea substituie simbolic, într-o rețetă vulgară, rolul complex tranzitiv și tipul de raționalitate care ar fi trebuit să revină intelectualității). Dar în loc de a înțelege lucid, îndoliat, șansa umilinței, noul anticomunist de după '89 judecă prezentul la fel de obtuz ca înainte - prin înalte directive morale a căror inflexibilitate ar trebui să țină
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival, ale adjectivului de întărire, în confundarea adverbului cu un adjectiv, în folosirea relativului care invariabil și fără pe la acuzativ. Noi exemple mai numeroase și mai diverse privesc regimul, construcțiile prepoziționale, folosirea absolută a tranzitivelor, preferința pentru extinderea construcțiilor reflexive (a se conversa cu, a se medita cu), schimbarea construcției unor verbe inițial intranzitive (dacă tranzitivul a eșua - "îi eșuează din start", citat din 1990, p. 55 - e o ciudățenie, în schimb a apela - "a
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
invariabil și fără pe la acuzativ. Noi exemple mai numeroase și mai diverse privesc regimul, construcțiile prepoziționale, folosirea absolută a tranzitivelor, preferința pentru extinderea construcțiilor reflexive (a se conversa cu, a se medita cu), schimbarea construcției unor verbe inițial intranzitive (dacă tranzitivul a eșua - "îi eșuează din start", citat din 1990, p. 55 - e o ciudățenie, în schimb a apela - "a apela un număr" - s-a impus deja). Cele mai interesante comentarii din cartea Valeriei Guțu Romalo privesc tocmai folosirea prepozițiilor și
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
din primele două volume. Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și ce înseamnă transpunerea sa în act. Într-un stil simplu, narativizant, tranzitiv, auster, cu ascuțișuri cristalin dureroase, poemul vorbește despre scurgerea poeziei în agonia și în moartea „ei“: „Nici fir de poezie în capul meu./ Oarecum dus de pe lume fumez o țigară, atât.// Suntem, în 5 noiembrie 1993 înspre seară,/ eu, mormântul
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
ideologie sau la parabolă - a tulburat în sens politic au trecut. Evul Mediu al comunismului (așa cum frumos și riscant îl numește Eugen Negrici în prefață) s-a dus și el. Și tare mă tem că, dacă vom persista să descifrăm, tranzitiv, revolta anticeaușistă neprefăcută - pentru care se găsesc cu ușurință exemple - sau mitologia autohtonă, folclorică, a morții - care ne e servită generos de alte câteva zeci de situații -, vom sărăci irecuperabil poezia Ilenei Mălăncioiu. Aserțiunile critice sunt, de bună seamă, corecte
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
existenței. Obiectul poeziei se reduce la acest eu ce se investigheză perpetuu pe sine, poetizând la nesfârșit existența ca experiență scripturală" (p. 17). Gheorghe Crăciun, cu care Marin Mincu nu se confruntă niciodată, vedea în Bacovia o culme a poeziei tranzitive, ca o premisă a postmodernismului; Marin Mincu originează în opera bacoviană o poezie reflexivă (nu folosește noțiunea, ce ar fi fost utilă), în care existența și scriitura se identifică. Dar aplicația preferențială a lui Marin Mincu o constituie poezia lui
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Pornind însă de la o singură consoana transcrisa greșit G. Călinescu descrie o viziune baroca, în care "basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeală prefacerii lui cresc în verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice Ťbasmelor copite crescť". Același tip de eroare face Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, român scris cu aproape jumătate de secol mai tarziu. Citând greșit un vers din
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
Daniel Cristea-Enache In contra programului "optzecist" al poeziei tranzitive, Nichita Danilov a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje și expuse într-
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
năvodul rațiunii peste intuiție și imaginație./ Napoleon se războiește cu toată Europa. Revoluțiile aduc/ nenorocire și haos./ Revoluția industrială mecanizează totul. Bolșevicii reușesc marea/ înșelăciune și un secol de teroare se dezlănțuie. Regii abdică." Versurile sunt aici aproape expozitive și tranzitive, fără ambiguizare simbolică, efecte de stil, sugestivități de atmosferă. E o anumită structură istorico-ideologică fixată de poet, firul central al unei Istorii plurale pe care el îl desfășoară, legându-l strâns de cel al convingerilor personale. Acestea sunt nu mai
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
de părere că odată cu dezvoltarea motoarelor de căutare, ne reorganizăm felul în care ne amintim lucrurile. Echipa ei este prima care studiază impactul motoarelor de căutare asupra organizării memoriei umane. Internetul a devenit o formă a ceea ce psihologii numesc memorie tranzitivă: informații externe pe care știm când și cum să le accesăm. Potrivit profesorului Sparrow, înțelegerea felului în care ne funcționează memoria într-o lume cu motoare de căutare are potențialul de a schimba predatul și învățatul.
Studiu: Google modifică natura memoriei umane () [Corola-journal/Journalistic/69459_a_70784]
-
tocmai voința de a transmite solidar și a protegui. Drept Talisman, chiar așa designată, operase o pictură a lui Paul Sérusier, în atelierul pe care-l gestiona în chip de monitor acest artist. Elaborarea lui, dens saturată personal, și totuși tranzitivă, se oferea ca un semn premonitor și incitant, îl aducea oarecum pe Gauguin, în raza de căutări a unei noi generații de talente, a viitorului nabism. Și, rostind numele lui Gauguin, cu aparenta suspensie între contrarii pe care o reprezenta
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
competente („autorități”) decât ei în alte domenii. Un profesor poate fi o autoritate pentru un student în multe domenii științifice, dar studentul poate fi foarte bine informat despre computere și atunci este o autoritate pentru profesor în domeniul computerelor. Este tranzitivă, adică: dacă cineva (P1) este o autoritate pentru altcineva (P2), iar acesta (P2), la rândul lui, este o autoritate pentru o a treia persoană (S) în același domeniu, atunci (P1) (autoritatea „superioară”) este o autoritate pentru (S) în domeniul dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
oferit" (de exemplu: "program de reconversie profesională ofertat cadrelor didactice din mediul rural", iisj.bc.edu.ro), în nici un caz la persoana căreia i-a fost făcută o ofertă. Poate fi vorba și de o simplă analogie cu anumite verbe tranzitive: în unele cazuri, simplu și firesc ar fi fost ca autorii textelor să folosească verbul a invita: "invitat să se înscrie". Confuzia cu a invita pare indicată și de exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv: "Dică
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
verbe tranzitive: în unele cazuri, simplu și firesc ar fi fost ca autorii textelor să folosească verbul a invita: "invitat să se înscrie". Confuzia cu a invita pare indicată și de exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv: "Dică: ŤNu m-a ofertat nimeniť / Atacantul Nicolae Dică a recunoscut că în această iarnă nu a primit nicio ofertă concretă de transfer în străinătate" (Pulsul zilei, 20.02.2008). Verbul a oferta e o creație românească destul de recentă, de la
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
face o ofertă) e folosit, în exces, pentru a traduce verbul englezesc to offer. În capitolul "Participiul" din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care este
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care este așteptat față de omul care a plecat). Unele verbe tranzitive au particularitatea de a forma ambele tipuri semantice de participii, care se dezambiguizează în funcție de context: un volum citit (= care a fost citit) este, desigur, altceva decât un om citit (= care a citit). De obicei, dicționarele noastre nu înregistrează separat participiul
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
lucrare ce delimitează clar corectitudinea de greșeală. l Rămînînd la aceeași pagină 24 din Jurnalul literar, Cronicarul, oricît a evitat să "mal y pense", tot i s-a părut comic un titlu precum Refutarea raportului Tismăneanu. E drept că verbul tranzitiv a refuta e înregistrat în DEX, dar și mai drept e că nu sună la fel de bine în română ca în franceză. Distinsul autor al articolului, Radu Negrescu-Suțu, care trăiește de multă vreme la Paris, precis nu-și dă seama de ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
a (se) americaniza etc. - precum și derivatele lor pot căpăta sensuri contextuale particulare, în genere negative. Sensul primar, de dicționar, al verbelor formate de la un nume etnic poate fi cel de "a impune o limbă, o cultură: a asimila" (în construcția tranzitivă) - sau - din perspectiva cealaltă - a adopta limba, cultura, obiceiurile unei alte etnii sau grupări umane (în construcția intranzitivă, reflexivă și eventivă). În legătură cu diferite evenimente politice, apar uneori și sensuri efemere, lansate de stilul jurnalistic și frecvente la un moment dat
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
scrierii și receptării poeziei. Autoarea nu se exprimă, cum ne-am fi așteptat, din postura unui poet autentic nerecunoscut de mediul socio-cultural și îndrituit să facă nițel scandal (cazul Marius Ianuș). Simona Popescu se lansează de pe poziția... adevăratei poezii, cea tranzitivă și "transgresivă", postmodernist-suprarealistă, cu dubla inteligență a Creierului și a Inimii, poezia care înseamnă "emoție și amintire și love și viață". Mediul ostil, refractar, indiferent reprezintă doar ținta inițială, făcută vizibilă prin dezinteresul unor studenți de la Fabrică (Facultatea de Litere
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
comentarii de prim-plan sunt capitole de sine stătătoare, prin soliditate și multiplă specificare. Sunt niște lecții de critică: în sensul că fiecare dintre acești autori ilustrează o tendință, o școală, o gândire critică; și de asemenea, în sensul excelenței tranzitive și reflexive a comentatorului. Rezultatele sunt pe măsura efortului hermeneutic depus. Tentativele de transpunere, de locuire a diferitelor conștiințe critice îi reușesc, de fiecare dată, lui Mircea Martin - astfel că sistemul și metoda celor cinci autori ne devin transparente. Le
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
111). Neagu Djuvara conchide, cu dreptate: "Așadar, a descăleca înseamnă a cuceri și a coloniza. Sensul a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și a colonizării" (135). Contextele în care găsim verbul a descăleca îi atestă polisemantismul: verbul apare ca tranzitiv, cu complement direct - care indică fie ocuparea, fie întemeierea: "au început despre Răsărit a pogorî limbi noao și a împresura și cu sila a descăleca părți de-ale Apusului" (C. Cantacuzino); "acest Roman vodă au descălecat tîrgul Romanul și au
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]