378 matches
-
de reacție, de replică la o întreagă tradiție încărcată de responsabilități în raport cu mitul, cu metafizica și invariantele atemporale. Toate acestea, chiar devenite categorii negative, continuă să exercite o presiune considerabilă. În plus, tocmai prin situarea pe linia de interferență a tranzitivității cu reflexivitatea, scrierile autorilor europeni subminează implicit orice încercare de a trasa frontiere stabile între cele două modele, neutralizează mai toate opozițiile ireconciliabile demonstrând că, în ultimă instanță, între evocarea realului și reflecția asupra posibilităților limbajului nu există o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a explica „fobia” aceasta față de eul propriu (corelată, firesc, cu opțiunea pentru pura subiectivitate ce are ca patrie limbajul și visul) prin repulsia provocată de textele propagandistice din deceniul anterior, din care transpar cu claritate nu atât implicațiile negative ale tranzitivității, cât pericolul dispariției definitive a adevăratei poezii. În plus, nu trebuie să trecem cu vederea împrejurarea că, la Nichita Stănescu vom întâlni îndeajuns de numeroase poeme în care delirul imagistic și jocul liber al semnificațiilor cad în planul secund, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de acest fel se simte inaderența clară la un anumit tip de poezie (cea modernistă), dorința de reîntoarcere la comunicare, la catifelarea vocii, la anumite procedee care multă vreme au fost considerate apanajul exclusiv al prozei (epicul, mimesisul, dialogismul, verosimilitatea, tranzitivitatea), dar și - în consonanță cu spiritul obsedat de imanență al lumii postmoderne - aspirația (utopică!?) de a impune un nou construct al realității, unul de o uriașă complexitate și eterogenitate. Acest construct ar fi conotat, după cum afirmă Gh. Crăciun, pe lângă variatele
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Deși apelul la terțe persoane pornește de la o intenție foarte bună (lupta Împotriva arbitrarului) și permite obținerea de norme colective, nu se poate trece sub tăcere faptul că acest dispozitiv este costisitor și greoi. Mai trebuie să subliniem apoi că tranzitivitatea nu se respectă Întotdeauna, Întrucât putem foarte bine să ne raliem la cutare sau cutare poziție și să respingem altele care sunt apropiate de cele pe care le-am adoptat. Mai ușor de utilizat decât precedenta, scala lui Rensis Likert
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
x), ξ = x ... ξ = x". În felul acesta, formula 11 unde primul termen din sumă este DQ iar "X'(y,ξ ... ) = X(x, x ... )". Se observă că y joacă aici rolul parametrului negeometric. Se poate arăta acum că, pentru sisteme "simple", tranzitivitatea echilibrului termic are drept consecință faptul că funcția "μ(y, y ... y)" posedă ea însăși o constituție mult mai simplă. Cand se află în echilibru termic, parametrii a două sisteme simple Σ, Σ îndeplinesc anumite relații: oricărui contact termic - pentru
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
la altul, fără a suferi transformări. Altfel spus, modelul fluxului de resurse (network flow model) reprezintă fundamentul TRS. Al doilea strat, intermediar, reprezintă un ansamblu de teoreme derivate din modelul fluxului de resurse. În acest strat se regăsesc teoreme precum tranzitivitatea, centralitatea, densitatea rețelelor personale, brokerajul, echivalența structurală etc. Al treilea strat, de suprafață, constituie zona în care TRS dobândește diverse personalizări. Aceste personalizări reprezintă de fapt ceea ce la nivelul domeniului poartă denumirea de „teorii”. Borgatti și Lopez Kidwell (2012) consideră
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de x, i va avea tendința să manifeste, la rândul său, o atitudine pozitivă față de x, ceea ce conduce la o stare de echilibru. Ulterior, x a fost considerat o a treia persoană. În acest context, accentul a fost pus pe tranzitivitatea triadelor (dacă actorul i îl place pe actorul j, iar actorul j îl place pe actorul x, atunci actorul i, de asemenea, îl va plăcea pe actorul x) și pe starea de echilibru a acestora (dacă i și j se
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
tip binar, simetrică, a legăturilor de vecinătate dintre membrii unui grup de muncă 2.2. Proprietăți structurale ale rețelelor În cadrul acestei secțiuni, voi discuta despre câteva dintre proprietățile structurale ale rețelelor sociale. Astfel, voi defini și voi ilustra ideile de tranzitivitate, reciprocitate, densitate și număr mediu de legături. Apoi, voi prezenta trei modalități de măsurare a centralității în cadrul rețelelor: degree (numărul de legături ale unui nod), closeness (distanța la care se află un nod față de celelalte noduri ale unei rețele) și
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
16 legături între cele trei noduri (în triadă) (Snijders și Stokman, 1987; vezi tabelul 2.6): relații ierarhice, relații de egalitate, relații care implică excluderea (doi actori se conectează pentru a-l exclude pe al treilea) etc. Evaluarea gradului de tranzitivitate a unei rețele implică, de fapt, un recensământ al triadelor (triad census). În funcție de tipurile de triade dominante, adică de ponderea unui anumit tip de triadă în totalul triadelor observate, se pot face caracterizări ale rețelei în termeni de configurații structurale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Ediție revizuită și adăugită. București, EDP, 1985, 256 p.] în: RRL, 31, nr. 4, 1986, p. 380-381. [21] BODOLAN, VICTORIA, Jocul didactic - mijloc de dezvoltare a comunicării verbale, RPed, 35, nr. 12, 1986, 41-42. [22] BOLDUREANU, IOAN VIOREL, Diateză și tranzitivitate în structura pronumelui personal și reflexia, DMod, [1], 1986, 92-96 [cu bibl.]. [23] BRANCUȘ, GR., îndrumări metodologice pentru analiza sintactică a frazei, LRȘ, 25-27 [reluare din LLR, 4, nr. 4, 1975, 18-20]. [24] BRANEA, STELA, NICULESCU, VIORICA, NICULESCU, VIRGIL, RĂDULESCU
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
formă de scriitură bine adaptată dispozitivului pornografic; în schimb, ea este preferată pentru a reprezenta erotismul și obscenitățile, cum vom vedea în continuare. Prin natura ei, poezia pune, într-adevăr, în prim-plan materialitatea semnificantului verbal, în timp ce scriitura pornografică privilegiază tranzitivitatea limbajului, presupus a-și pierde din importanță în fața spectacolelor pe care le lasă să se întrevadă. Desigur, această tensiune este variabilă în funcție de genurile și curentele de poezie (epopeea este funciar narativă, dar nu și sonetele simboliste), dar, la modul general
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de volatilitate al pieței. Dacă >1 (titlul este un amplificator al riscului portofoliului), venitul așteptat în contrapartidă trebuie să fie mai mare decât venitul mediu. Pentru <1, avantajul (venitul) oferit este mai mic (venit sub medie). 3. Din proprietatea de tranzitivitate, rezultă legătura invers proporțională între prețul de achiziție și riscul individual al acțiunii. Toate legăturile evidențiate sunt valabile doar în cazul ipotezei de lucru: portofoliu compus din active riscante. Nu sunt valabile pentru obligațiuni, de exemplu. Tripla corelație: preț venit
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate, un discurs marcat de asertivitate, a cărui forță ilocuționară ia naștere din uzul performativelor și verdictivelor. Schimbul direct de argumente punctuale și opinii determină o restructurare a schemei actanțiale, în sensul valorizării egale a actanților principali (enunțiator și enunțiatar, vocea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversarului manifestate la trei niveluri: formă, materie, concepție"239. În ceea ce privește ironia, vom încerca să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
atractiv pentru cititor, se observă capacitatea autorului de a stăpâni jurnalistic materialul furnizat de observația directă, care devine pe unele porțiuni cvasiomologabil ficțional. Rutina călătorului reușește să se disimuleze și să creeze sentimentul de inedit în desfășurare, fie și prin tranzitivitatea declarației emoționale, care invită cititorul la coparticipare. Montajele pe marginea realităților întâlnite au o dublă motivație: pe de o parte, livrarea de informații noi, antrenante și utile, pe de altă parte, valorizarea acestora în funcție de canoanele unei etici conotate ideologic. Referința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la verbe, ‘gen masculin’ etc., la substantive etc.; • sensuri gramaticale, de tip categorial: ‘nominativ’, la substantive, ‘prezent’, la verbe etc., sau de tip sintactic: ‘subiect’, ‘predicat’ etc. Sensurile lexico-gramaticale de gradul I reflectă apartenența cuvântului la una din clasele gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflectă apartenența cuvântului la una din clasele gramaticale ale vocabularului, deci, apartenența la clasele lexico-gramaticale ale limbii, numite în general părți de vorbire. Sensurile lexico-gramaticale de gradul II caracterizează cuvintele în funcție de apartenența lor la clasele lexico-gramaticale, reflectând existența unor subclase; ‘tranzitivitatea’, de exemplu, caracterizează clasa lexico-gramaticală a verbului și reflectă existența a două subclase: verbe tranzitive și verbe intranzitive; ‘genul’ caracterizează substantivul și diferențiază trei clase de substantive: masculine, feminine și neutre ș.a.m.d. „Localizate” în partea constantă a cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticale sunt, în general, lipsite de mărci specifice la nivelul structurii cuvântului (sau nu au totdeauna) dar sunt relevante, indirect, prin mărcile sensurilor gramaticale sau la nivelul relațiilor sintactice. De exemplu, la verb, sensul gramatical ‘diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relevante, indirect, prin mărcile sensurilor gramaticale sau la nivelul relațiilor sintactice. De exemplu, la verb, sensul gramatical ‘diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe care îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prietenul meu, imediat. Acuzativultc "Acuzativul" Sensul fundamental al cazului acuzativ este dat de funcția sintactică de complement direct: „Nu alunga amintirile ce vin/plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.” (L.Blaga,89). Impus de recțiunea unui verb cu tranzitivitate directă, acuzativul este termenul opus direct nominativului în dezvoltarea opoziției activ-pasiv; nominativul este cazul activității iar acuzativul, cazul pasivității: Copilul (+activ) culege flori (+pasiv). Termenii opoziției se inversează când planul semantic funcțional-sintactic este dominat de desfășurarea planului semantic al categoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din fața casei. Dativultc "Dativul" Sensul fundamental al cazului dativ își are originea în funcția sintactică de complement indirect: „Mai aminti-mă-va un trecător/vreunui străin, sub ceasul lor?” (L. Blaga, p.224). Impus direct de recțiunea unui verb cu tranzitivitate directă sau indirectă sau a unui adjectiv, prin intermediul relației de dependență, dativul este cazul destinatarului unei acțiuni sau al beneficiarului unei însușiri: „El numa-n veci e-n floarea tinereții,/ Miresei dulci i-ar da suflarea vieții.” (M. Eminescu, I
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subordonat” să nu fie la origine un acuzativ „complement direct”. Verbul a da, spre exemplu, considerat ca verb liber, este în afara locuțiunii, tranzitiv: I-am dat o carte. Locuțiunile construite pe baza sa, în schimb, pot fi deopotrivă tranzitive, cu tranzitivitate directă: a da în seamă (pe cineva), indirectă: a-și da seama (de ceva) sau intranzitive: a da seamă („Ai să dai sama, doamnă!” - C.Negruzzi). Cu rare excepții, locuțiunile verbale au caracter personal. Puținele locuțiuni impersonale se constituie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definește poziția verbului în structura sintactică a unui enunț, perspectiva relațiilor sintactice prin care verbul guvernează un câmp semantico-sintactic, care asigură funcționarea enunțului ca unitate de comunicare finită, verbele se disting în funcție de o trăsătură lexico-gramaticală, componentă a planului lor semantic: tranzitivitatea. Gramatica Academiei (și gramaticile curente) interpretează tranzitivitatea verbelor din perspectivă sintactică; se disting două categorii de verbe, în funcție de capacitatea lor de a primi complement direct; sunt tranzitive verbele care pot primi complement direct: „Purtăm fără lacrimi / O boală în strune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]