826 matches
-
școlită la universitatea din Florența, va ajunge traducătoare. Dar, asemenea propriei mame, și ea va fi părăsită de bărbatul care ar fi trebuit să-și recunoască odrasla. Angelica, fiica Zairei, născută la începutul anilor cincizeci, va fi marcată de experiența traumatizantă din copilărie cînd fusese violată de tatăl vitreg al mamei sale. Elevă, Angelica va trăi frenetic evenimentele din '68, refuzînd, asemenea celor de aceeași vîrstă, dialogul cu familia. Echilibrul dobîndit de ea ca soție și mamă va fi de scurtă
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
-o, după Dictatul de la Viena, în limba maghiară, alegând însă limba română ca limbă străină la examenul de bacalaureat), s-a înscris la cursul de compoziție al lui Ferenc Farkas, la Conservatorul de Muzică clujean. În timpul studenției a avut o traumatizantă experiență familială, doar el și mama sa supraviețuind pogromului declanșat, în 1943, de autoritățile horthiste ungare instalate în Transilvania după Dictat. În 1945 a susținut examenul de admitere la Academia de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta (va studia compoziția cu
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
a culminat prin abandonarea celui mai bun prieten, Ștefan. Realitatea exodului spre Occident, Înspre proiecția utopică a țării de „lapte și miere”, senzația de alienare resimțită odată ajuns În Franța, spectrele unui trecut mult prea viu și ale unor decizii traumatizante sunt mult prea proaspete pentru a fi numite astfel și devin motive care anticipează și explică natura relației sale cu Suzanne. Cei doi au o legătură simbiotică, oferindu-și reciproc mijloacele pseudouitării ca singură modalitate de a combate amintirile, Îngropând
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
fi produs doar în mintea personajului. El devine un narator neverosimil când avocatul său ia în derâdere mărturia sa precum o glumă proastă. Filmul, ca și cartea, a fost totodată lăudat și criticat, pe de o parte pentru că „îmblânzește" experiența traumatizantă a cărții, pe de altă parte, pentru că reduce din puterea creativă a firului narativ fictiv. Filmul prezintă aceeași viață împânzită de obsesii si are o distribuție de excepție, cu Christian Bale, Jared Leto, Chloe Sevigny și Reese Witherspoon. American Psycho
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
ceva sigur mai e și își manifestă existența piuind. Bine, toate astea, în afară de antiradar, le cară după el și cînd nu e în mașină, însă în spații mai largi, piuiturile se mai dispersează și parcă nu mai sînt așa de traumatizante. Despre telefoanele, agendele electronice, laptopurile și alte divaisuri ale lui Bucurenci, pot să zic că se schimbă foarte des. Telefonul lui de săptămîna asta rar seamănă cu ăla de săptămîna viitoare. Ce mă miră e că ghiozdanul în care le
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
il plătesc părinții în numele copiilor lor fără discernământ, de teamă să nu risipească talentul. nu mi se pare echitabil, atât.. oricât sacrificiu se presupune că ar cere artă sau performanță. doar pentru că un copil a iesit ok dintr-o experiență traumatizanta, ăsta nu legitimează deciziile părinților lor. nu trebuie nici acuzați și nici să le fie purata pică, intențiile au fost cu siguranta cele mai bune. însă dintre domnișoara profesoară și mama, parcă mai responsabilă de copil e mama. un copil
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
definitiv și de nemeritat ca și cu apariția bruscă a surdității. De data asta, revolta îi fu de mai scurtă durată. Își dădu mult mai repede seama ca data trecută că lipsa mirosului nu este nici pe departe atât de traumatizantă pe cum se crede. Ba, chiar din contră: de cele mai multe ori, mirosul nu produce decât senzații neplăcute, îndepărtează un om de altul și-l ispitește prostește pe cel nesătul. Era atât de convins de toate astea, încât nici nu i-
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
mari, ar fi fost probabil analizat și comentat în manualele epocii, ar fi putut obține și deține, până în 1989, funcții de conducere aducătoare de onoruri și beneficii. În loc de toate acestea, el a cunoscut decenii întregi reversul medaliei, trecând prin experiențe traumatizante (pușcărie politică, muncă în mină, domiciliu obligatoriu) și jucând, până la capăt, rolul unui om batjocorit de Istorie. Cauza acestei ratări sociale stă într-o incompatibilitate structurală, o "nepotrivire de caracter" cu sistemul comunist pentru care Sîrbu luptase. O făcuse, în
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
însă, miza rămâne aceeași - maxima autenticitate - iar autorul pare preocupat, în mod special, de aducerea la lumină a faptelor și trăirilor pe care, cel mai adesea, oamenii se căznesc să le țină sub obroc. Un mariaj ratat este o experiență traumatizantă, iar povestea nudă a acestui șoc existențial poate îmbrăca aspecte de horror. Nu cunosc viața personală a lui Cezar Paul-Bădescu, așa încât nu am habar cât din acest roman este realitate și cât este ficțiune. De aceea, în virtutea faptului că autorul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș, atît cea narativă, cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. în afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică și copleșitoare prin ea însăși; prin consecvența gîndirii, prin claritatea proiectului, prin cunoașterea impecabilă a materialului și a tehnicii și, mai ales, prin imponderabila care le unește pe toate și pe care privitorul are
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
Vera Călin se regăsește în unele din mărturiile din închisoare ale lui Vaclav Havel, glosînd pe marginea noțiunii de "identitate" și a necesității păstrării sale în toate împrejurările, dar mai ales în cele extreme. "Păstrarea identității asigură echilibrul în condiții traumatizante, împiedică pulverziarea eului", scrie ea, referindu-se, probabil, la propriul ei exemplu, după emigrarea în America, de rezistență la anumite canoane (apetența pentru festivismul gregar și stereotipiile lui, consumismul și frenezia comercială ca mod de viață, tehnologizarea societății americane); dar
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
și, uneori, un singur cuvînt în plus sau în minus poate duce la luarea unor decizii menite să schimbe irevocabil sensul unei vieți. Personalitatea umană este o construcție foarte fragilă (la clădirea căreia au contribuit absolut toate experiențele fericite sau traumatizante, cărțile citite, relațiile cu părinții, colegii de școală, profesorii, întîmplările erotice, moartea celor dragi), ușor de destabilizat la cea mai mica adiere de vînt. Nici un om nu semăna cu celălalt pentru că aliajul din care este constuit diferă. De aceea comunicarea
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
capabile a determina o afectivitate, a se statua într-o psihologie. A consemna diferențiale morale. Virtuoz al legăturii sugestive între un cuvînt și altul, echinoxistul Radu Săplăcan afișează o pudoare cinica, adică o modalitate de defensivă proprie unei epoci tensionate, traumatizante: "am conștiința degetelor precum pictorul sau voleibalista - / șarpele îmi șoptește vorbe obscene,/ cu gîndul în altă parte - / și dacă tremur precum pîntecul unei fecioare, / am o șansă în plus - / de la o vreme sărut doar ceaiul de fructe..." (Telecomandă de iarnă
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu mării maeștri ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, insă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizanta a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
volumul de proză scurtă intitulat Goliath pe două dimensiuni narative majore: evocarea și povestirea. Epicul din Moartea de catifea este concentrat în jurul Clinicii; toți oamenii de pe insulă sînt bolnavi și personajul care povestește este în același timp autor al unui traumatizant experiment științific. Moartea îi pîndește pe toți și "povestitorul" (care este în același timp și scriitor) colaborează cu autoritățile spitalului. Existența Esttelei este însă în pericol și autorul însuși recunoaște că în jurul lui se petrec lucruri ciudate avertizîndu-ne că este
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon, după ce tot aici a pus și Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) și face două distribuții, complet diferite și la lectura numelor și la structura interpretativă. Croind așa spectacolul, nu
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
punga lui Dănilă nu este un lucru lipsit de importanță și derizoriu în sine, la rigoare ea este la fel de importantă în spațiul ei de funcționare ca și perechea de boi în sistemul ei de referință, dar situația devine ridicolă și traumatizantă atunci cînd se încearcă substituirea lor în imediat ca o consecință legitimă a unei presupuse compatibilității profunde. Astfel trebuie privită și prezența artei contemporane în spațiul Muzeului Național de Artă; ea este aici firească și chiar obligatorie în prelungirea valorilor
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
ceea ce afirmă Robert Musil despre poet, caracterizăndu-l drept "omul cel mai conștient de singurătatea fără scăpare a eului an lume și printre oameni", se cuvine a ține seama de ămprejurarea că aceasta singurătate implică o anume comunicare, chiar dacă una dureroasă, traumatizanta, a celor doi factori. Solitudinea nu e decât o nostalgie a lumii ce exclude ființă prin incompatibilitate. Grație simțământului an cauza, lumea capătă o proiecție specială, deformat-idealizatoare, de o distorsionare afectiv-plastică ce divulgă o apropiere măcar difuza. Așadar conceptul de
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
a acestui complex de factori făcea din adunarea chemată să incrimineze greșeala o tipică ședință de psihoterapie colectivă. Dar se uza și de instrumentele tratamentului invaziv în vederea unei presupuse vindecări rapide, radicale și definitive a „bolii“, oricât de chinuitor și traumatizant. Prin exorcismul anchetei și mai ales al recunoașterii, mărturisirii, spovedaniei exhaustive, se urmărea exterminarea factorilor străini dogmei, cei ce puteau genera și alte abateri de la schemele consacrate. Mai trăiesc puțini din cei ce au cunoscut (uneori pe pielea lor sau
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Românul care a scăpat cu viață după ce a fost îngropat de viu pe insula Csepel din Budapesta a acordat prin său interviu în care povestește experiența traumatizantă prin care a trecut: cum a reușit să se dezgroape și să fugă, plin de noroi și de sânge, din locul unde mai mulți oameni au fost uciși pentru bani. Mi-au pus o frânghie la gât, apoi mi-am
Românul supravieţuitor din Ungaria: Mi-au legat mâinele şi picioarele. Îmi spuneau că n-o să scap () [Corola-journal/Journalistic/25479_a_26804]
-
în Polonia. "Pentru Merkel, Putin este mai important decât Uniunea Europeană, în care Germania este membru. Este clar că suntem vânduți din nou, de data aceasta în numele intereselor politice și economice ale Germaniei și Rusiei. Asta le amintește polonezilor de experiențe traumatizante. Amintirile celui de-al Doilea Război Mondial și divizarea istorică a Poloniei sunt de ajuns. Este dureros și în același timp frustrant. Suntem lipsiți de putere și furioși. Îndeosebi pentru că se desfășoară un război în Ucraina, vecina noastră din Est
"Suntem vânduți. Polonia, sacrificată din nou pentru Rusia" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22204_a_23529]
-
se mută la câteva mii de mile, în California, de ce nu s-ar strămuta și românul o mie cinci sute sau două mii de kilometri mai spre vest? într-o Europă fără granițe, circulația de acest tip nu poate fi mai traumatizantă decât a vechiului absolvent de facultate din Bihor care se vedea repartizat la Vaslui sau la Bârlad. Vor exista, firește, meserii privilegiate și meserii de prisos. Marii câștigători vor fi informaticienii (dar și micii meseriași: de la vopsitori la gunoieri, de la
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt mare loc comun este "Copilăria de aur". Pasajul plecării micului țăran la un liceu din oraș seamănă cu o altă plecare traumatizantă la învățătură, cea din Amintiri din copilărie. Sînt apoi cîteva "mistificări" elementare care nu pot fi trecute cu vederea de către un cititor atent. Octavian Paler insistă asupra lipsei sale de vocație de om public. I-ar lipsi și voința de
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
său. Numele unei școli la care Matthew a învățat, Harmony, e întru totul simbolic. Tatăl învață să se armonizeze cu fiul său atât de special, să intre pe lungimea sa de undă, să micșoreze, cu dragoste, atenție și infinită răbdare, traumatizantele distanțe. E drept că nu ajung să comunice așa cum o fac autiștii între ei (într-o limbă de deasupra limbajului, de la suflet la suflet); dar este, în acest efort de apropiere și înțelegere reciprocă, ceva eroic, ca într-o tragedie
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]