452 matches
-
Isabella. După prânz vine și Nati acasă. Mâncăm, ceva, ei pleacă în trei în oraș, eu cu E. rămânem în parcul de peste drum să ne jucăm și să cunoaștem alți oameni. Seara ne adunăm cu toții la masa din bucătărie, băieții trebăluiesc, mâncăm, discutăm, râdem. Isabella ne răsfață cu bunătăți și dulciuri. Târziu, în noapte, ne culcăm. 24 iunie 2007. Sânzienele - Sf. Ioan Botezătorul - Drăgaica. Mare sărbătoare la noi, românii. În acel moment nu știam în ce zi mare eram. Eram atemporali
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fost Sfânta Treime și, ca în fiecare an, am sfințit mormintele și am dat de pomană. Iunie, cândva Mi-am visat copiii. Eu stăteam cu cineva, care era mai în spatele meu, în curte și priveam spre grădina din fața casei, unde trebăluiau S. și E. o casă pe care o construiseră. Casa era mare, frumoasă și circulară. S. era urcat pe o scară mai sus, E. lucra mai jos. I-am privit o vreme, timp în care persoana din stânga-spate mă întreabă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Virgil și Vlad voiră să meargă și ei cu Ilinca, dar îi opri destul de autoritar domnul Nicanor, de teamă să nu-i piardă și pe ei. Încă înainte de-a ajunge lîngă casa Bărzăunului, Ilinca o zări pe mama acestuia trebăluind prin curte. Se apropie cît mai mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
devenit pentru mulți poeți subiectul poeziei. MIRCEA GHIȚULESCU CAFEAUA DOMNULUI MINISTRU (Rigor Mortis) PERSOANELE: Ministrul Jeni, șefă de cabinet Patroana, proprietară de bordel LOCUL ȘI TIMPUL: În cabinetul ministrului, de Ziua Europei Biroul unui ministru. Jeni, șefa lui de cabinet, trebăluiește foarte activă în jur în timp ce Ministrul e deocamdată pasiv, mortificat, citește ziarul sau se scobește în nas sau face o pasență etc. După un timp de joc mut, va suna telefonul, Jeni va răspunde. După ce va închide telefonul va rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu geamurile sparte. Usa se Închidea și se deschidea scârțâind În bătaia vântului.Acoperișul căzuse Într-o parte. Gardul aproape că nu mai exista, iar bălăriile crescuse În neștire. Aceasta era casa În care crescuse? Acestea erau odăile prin care trebăluia mama lui blândă, frământând pâine ori clădind pernele una peste alta? Acesta era șopronul În care tata bătea coasa și le punea pe toate În bună rânduială? Aceasta era grădina? Ilie se schimbase. Era acum un om bun. Ajuta pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i în spate, în atelier. Petre cunoștea deja casa, merse pe coridor, deschise ușa atelierului și fu izbit de un miros proaspăt de lemn de brad. Meșterul trebăluia ceva la strung. Când îl văzu pe Petre, opri motorul, se șterse pe mâini de sorț și îl întâmpină cu bucurie. Bine ați venit pe la noi, domnule Petre. Bine te-am găsit, bade Ioane și la mulți ani. La mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întotdeauna notă de trecere pentru că scria la "Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi era din ce în ce mai
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
sperie și trezește angoase. Iar numele, da, cum se poate uita, numele, Marta, trimite de îndată la personajul biblic, sora Mariei, poate pe nedrept trecută mereu în plan secund și pozând în exemplu de "așa nu". Marta cea silitoare care trebăluiește de zor, încercând să pună ordine în lucruri, Marta altruistă, care nu se gândește decât la bunăstarea oaspetelui, fie el chiar Fiul lui Dumnezeu, Marta Violetei Ion. În bună măsură, toate aceste așteptări pe care diferitele surse extratextuale le creează
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
secol, de mine cunoscute, în ultimele sale trei sferturi, să nu fi rămas? Au murit actanții, s-au stins obiceiurile, istoria dormitează în muzee... însă nu cu toții, nu cu toatele - și nu pretutindeni - mai ființează câteva sate, încă nepărăsite, unde gospodinele trebăluiesc, înainte de a lua drumul Spaniei, orășele din Nord, unde câte un liniștit gospodar își rânduiește proviziile pentru iarnă, cu sorturile și în cantitățile pentru o sută de zile. Văzurăm, la televizor, cel care ține astăzi locul ghicitului în cărți, pasențelor
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
să construiască Hamsterii un adăpost. Îi ajutăm și noi. Ea n-a mai zis nimic. Începuse să se întunece și umbrele pomilor se întindeau peste pădure. Hamsterii au apărut aducând crengi frunzoase cu ei, abia se mai zăreau prin poiană, trebăluind de colo-colo. Iasomia încă nu se întorsese. Ghidușa se ținea în continuare de brațul meu, și privea în jur absentă, părea să nu se mai gândească la nimic, o ajunsese și pe ea oboseala. Aveți nevoie de ajutor? i-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dimineață amănuntele scenei din noaptea anterioară, chiar și propriile sale trăiri își pierduseră conturul. Pentru un timp totul ar putea continua la fel ca până acum, dar, când puse mâna pe clanța ușii de la bucătărie și o auzi pe Thérèse trebăluind dincolo de ușă, bătăile inimii lui împovărate îi transmiseră un mesaj ce nu putea fi interpretat decât într-un singur fel. Ieși imediat din casă, încercând să-și limpezească gândurile și, vorbind straturilor din micuța grădină de zarzavat, rosti cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a-și pierde identitatea pentru totdeauna. Masa se desfășură în tăcere. Când terminară de mâncat, Madame Mangeot se duse direct la culcare. Acum nu mai ajuta deloc la treburile casei și nici nu stătea să o vadă pe fiica ei trebăluind. Ceea ce nu vedea nu știa. Familia Mangeot era o familie de moșieri: ei nu munceau, angajau pe alții să muncească pentru ei... Nu părea să fie un om laș, zise Thérèse. — Acum nu trebuie să te mai gândești la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
reveni!” părea să spună privirile lui... După atâta iarnă au pornit a se rupe zăpezile, semn că zâna Primăvară s-a arătat undeva pe creasta Ponoarelor și așteaptă să fie primită în triumf. Dar până atunci mai va...Moș Dumitru trebăluia prin curte sub mângâierea soarelui ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească oasele. „După o iarnă când și răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să știi, și-l mai face omul și singur. DĂNILĂ: Așa o fi! Am mai auzit eu vorba asta, da' de văzut cum se poate face, iaca n-am văzut. Da' nici nu zic ba! SMARANDA (iese, trece spre cuptor. Trebăluiește ceva): Nu zici ba! Mai bine n-ai zice nimica și-ai vedea ce-i de făcut. Iaca, plozii foiesc în dosul șurii și-așteaptă să-i chem la mâncare. Acu' zi și tu: ce le pun dinainte? VASILICĂ (scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a scăzut în întregime. Se aprinde lumina din spatele ecranului pentru umbre sau pentru proiecții. Pe ecran o emisferă, asteroidul Micului Prinț. Vizibilă Floarea. Micul Prinț vine, în mână cu o stropitoare și cu o lopată, ambele de jucărie. Cercetează Floarea, trebăluiește cu lopata și cu stropitoarea. În difuzoare vocea lui, ușor reverberată, confidențială. Fond muzical discret.) MICUL PRINȚ: Vezi, pe planeta mea, ca pe toate planetele, sunt ierburi bune și ierburi rele. Ele dorm în semințe, în tainița pământului, până când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce fac ei. Probabil, într-o criză de conștiință, s-au decis să repare un acoperiș prin care pătrunde ploaia, un gard prin care maidanezii intră ca la dumnealor acasă și produc pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de muncă, se așeza în genunchi în fața icoanelor și citea multe rugăciuni, pe care soțul bolnav care stătea în pat le asculta. El, care altădată nu credea, acum le asculta liniștit. Într-o seară, intrând în casă obosită, după ce a trebăluit prin gospodărie, tanti se așeză puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de care avusesem parte în acea zi. Nu știu în ce măsură îmi reușise. Soțul mă ascultă și îmi zise doar atât: - Mă bucur că te-ai simțit bine, draga mea. Se făcuse seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dumnezeu știe de ce a îngăduit să se petreacă totul anume așa. După câteva zile, o rugasem pe sora să-mi povestească cum murise tata. Ea îmi spuse că în acea duminică, bunul nostru tată, ca de obicei, se trezi dis-de-dimineață, trebălui puțin prin gospodărie, se pregăti și se porni la Sfânta Biserică. Ajunse la poartă și, acolo, înainte de a intra, schimbă câteva vorbe cu o persoană, după care cerându-și iertare, își scoase pălăria, se închină și intră în curte. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
povară, dacă nu sunt în stare de ea? Îl ascult pe tata cum povestește. De-aș avea a mia parte din harul lui! Era în 1927, ne întorceam cu tata de la moară de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc prin casă. La o răscruce, ne întâlnim cu un țigan care locuia la marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puteau lua cu ei, dispăreau, lăsând în urmă frică, jale și sărăcie. Furau tot ce se putea fura. În primul rând, însă, tot ce era ușor de luat, de transportat și, pe deasupra, reprezenta o valoare cât mai ridicată. Moș Tucă trebăluia, și trebăluia, într-una. La un moment dat, cine trecea pe lângă gardul casei sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu ei, dispăreau, lăsând în urmă frică, jale și sărăcie. Furau tot ce se putea fura. În primul rând, însă, tot ce era ușor de luat, de transportat și, pe deasupra, reprezenta o valoare cât mai ridicată. Moș Tucă trebăluia, și trebăluia, într-una. La un moment dat, cine trecea pe lângă gardul casei sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare, de-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez - dacă nu pe toate - cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal visat”...Mărturisesc : 95% dintre noi, cei care trebăluim prin culise și prin săli de teatru, scene, săli de repetiție, săli de curs, simțim strigătul maestrului Focșa ; el Însă, a avut curajul s-o recunoască și , poate, să creadă Într-o viață viitoare, mult mai apropiată de per fecțiune
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea Domnul, că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță Ogaș. Pe nesimțite, au ajuns la Crâșma din drum. Costache crâșmarul și Măriuța - care trebăluiau prin curte - au ieșit în poartă. Bine ați venit! Sau mai degrabă bine ați ajuns, gospodarilor! - i-a întâmpinat crâșmarul, cu bucuria fluturându-i pe chip. Bine v-am găsit - au răspuns moș Dumitru și Hliboceanu într-un glas. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]