111 matches
-
și acum idei clare, dar mai târziu, după ce va fi cutreierat toate cafenelele ca să-și istorisească povestea, și să fie cinstit de toți patronii, va scorni un întreg roman. Către miezul nopții, va ajunge beat criță, zbierând numele fetiței, scoțând tremolouri înfrigurate, și scăpându-se în pantaloni, ușurându-se de toate paharele băute în dreapta și-n stânga. Târziu, la sfârșitul serii, umflat și vânăt ca un porc, nu mai schița decât niște gesturi, în fața unui public numeros. Gesturi frumoase, serioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceeași stare în care era el. Până la ora trei dimineața, bistroul răsună de cântece de acum clasice: Plecăm fericiți, Madelon, Tinerii recruți, Soldat, frate al meu!, intonate și reluate într-o manieră vibrantă, cu vigoare, lacrimi de abia reținute și tremolouri exagerate. Câteodată, cântecul se auzea mai tare, când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi făcuse și curul praf, vrusese până la rădăcină, a doua zi, Loredana a dus-o pe Căpșuna repede la medic (să nu știe Regizorul, s-o repare doctorul ăla), înveselit, omul în halat alb a recunoscut din prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SIMPLU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului la mine-i simplu mă adun în mine e o altfel de insulă singurătatea nu-mi provoacă tremolouri uneori o las pentru a putea să-i simt cauzele nu le descopăr dar pot scrie ceea ce mă face fericită știi tu cum este scrisul nu te lasă nicicând să disperi îți umple toate spațiile adânci profund golite de lesturi
SIMPLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362876_a_364205]
-
putea să inventeze mai multe geometrii ale saltului când a vrut să-mi prindă coroana mai bine de gânduri a preferat să necheze tragic m-a păcălit trece trec toate apa râului saltă pe pietre încântător singurătatea nu-mi provoacă tremolouri vrea uneori mai multă expresivitate o las apoi o iau la plimbare printr-un infinit finit poate e mai deșteaptă decât mine și descoperă coaja a tot și toate o fărâmă de certitudine nu strică chiar de-i iluzie e
SIMPLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362876_a_364205]
-
leului”. „Mielul vine la jertfire!” mi-am zis. Într-o fracțiune de secundă un strigăt ascuțit a făcut să se cutremure tot biroul. Am avut impresia că și geamurile de la vitrine au început să vibreze, amplificând vocea fetei într-un tremolo de soprană. - Ți-am spus că mama are nevoie, urgent, de o sută de lei! O liniște de mormânt a cuprins încăperea. Am rămas cu gura căscată. „Leul” s-a oprit la circa un metru distanță de fată, cu mâna
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui, și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia din toate oasele, glasurile lor ajungeau la noi pe un tremolo zurliu și hilar. Când am ieșit noi spre uliță, ne-au văzut, iar ăla care conducea manțocăria a început să strige, cu acel tremolo ciudat în voce: — La-a-a o-o-o-o pa-a-a-arte, domn’ șef, că n-a-a-a-a-am frână-ă-ă-ă! — Ia opriți-vă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
lui, și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia din toate oasele, glasurile lor ajungeau la noi pe un tremolo zurliu și hilar. Când am ieșit noi spre uliță, ne-au văzut, iar ăla care conducea manțocăria a început să strige, cu acel tremolo ciudat în voce: — La-a-a o-o-o-o pa-a-a-arte, domn’ șef, că n-a-a-a-a-am frână-ă-ă-ă! — Ia opriți-vă, măi agaricilor! m-am străduit eu stăpânindu-mi râsul. —O-o-o-opri-i-im, da-a-a-a’ ma-a-ai la-a-a va-a-a-ale-e-e-e, unde-o-o-o-o o-o-opri ea-a-a... a
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, liniștea adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru noua primăvară, Oricât ai vrea să fii de pricinoasă! *** Referință Bibliografică: Iarnă pricinoasă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363730_a_365059]
-
teme ? Nimic nu-mi poate rupe Secunda următoare fecundă-n timp ce geme Și-n trupul meu pe cruce, perversă, ea irupe @UVERTURĂ SIMFONICĂ (Pentru Gabriela) 14 Februarie 2011 Franța tam, tam, tam, tam Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept ... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea! Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea ... Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ai fi așteptat. Tonul cu care i se adresase colegului meu venea dinspre un fotoliu acoperit cu plocade multicolore, cergi acoperind un parchet maroniu deschis și bine lustruit, strigarea era reținută cu toate că păstra totuși striația bățoseniei și siguranței, fără acel tremolo pe care l-ai fi așteptat de la o persoană distinsă, bănuită astfel după câteva frânturi girate de oftaturi întrerupte și dese concentrări de a relua, cu o octavă mai sus, o curiozitate stârnită de la bun început și reținută cu atâta
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEME DE DRAGOSTE Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 41 din 10 februarie 2011 Toate Articolele Autorului UVERTURĂ SIMFONICĂ (Pentru Gabriela) 1 tam, tam, tam, tam 2 Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos 3 Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
anonimatului orice fătălău alungat din pat de nevastă-sa are inimă de leu. Și, cum spunea un prieten, dacă îl chemi să iasă la interval și să-și spună numele, tremură sub plapumă și se apucă să te înjure cu tremolo de fetiță în glas, speriată că a făcut cochi în chiloței. Pe lîngă frustrații aceștia cu fruntea îngustă și fontanela moale, există și mîrlani interesați. Foarte răspîndită este subspecia mirlanus politicus, care are în rîndurile ei pe mercenarul politic, care
MÎRLANUL DE PE INTERNET de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348216_a_349545]
-
conversații”! Expresiile “ieșeau” ca turnate din mecanica unei “oralități” pe care o stăpânește după ani, probabil, de exercițiu mental și punerea lui pe acordul inteligibil, simplu și “duios” al limbii pe care o stăpânea. Cu un mic și abia sesizabil “tremolo”, pe care și-l impunea obligatoriu, între două respirații, când precipitate, când domoale. “Când am venit printre ei, se uitau cumva cu teamă, reprezentam o lume pe care nu o doreau lângă ei și totuși, dintr-un respect învățat de
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
pus între paranteze curioșii să asiste nopțile când trec pe liste manierele obeze pentru gusturile mixte qui-pro-quo-uri siameze vin la bară să pledeze de pe fel și fel de piste scamatorii cu proteze, claunii cu fețe triste străduie-se să cloneze tremolouri de altiste câte bone fanteziste dorm cu simțurile treze dacă nu pot să capteze zborurile optimiste? cine vrea să implanteze cronicile sataniste belicoase, teroriste nu se ține de chermeze! un poet vrea să insiste dar cât poate să dureze dansul
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358242_a_359571]
-
spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
linia melodică emfatică. Bach a asimilat aceste stiluri - german și italian - trecându-le prin propriul său filtru creator, înlăturând ornamentația inutilă, dăunătoare clarității. După un fericit alegro, Bach a introdus un adagio în stil recitativ, melodia fiind întreruptă de un tremolo, ca un murmur, un zornăit genial. Impresionant! Originalitatea interpretării, tehnica, flerul muzical și inteligența pianistei Angela Hewitt s-au combinat, oferindu-ne prilejul bucuriei de a asculta frumusețea sonoră a muzicii lui Bach, a celui care a știut să folosească
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
e clipa în care “costaleros”, printr-un efort aproape supraomenesc înalță încet platforma cu statuia Fecioarei Maria. Imaginați-vă o pădure de brațe bărbătești paralele care se întind milimetru cu milimetru până rămân toate întinse la maximum, cu coatele drepte. Tremolo-ul lor nervos se transmite mulțimii electrizate iar statuia îmbrăcată în aur pare să prindă viață, dansând fantasmagoric. Toți cei prezenți strigă la unison “¡Que Viva, Viva, Viva la Virgen Maria!” În fruntea procesiunii, precedând tronul, înaintează desculți distribuiți pe
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Răsare luna obosită, În capul satului, pe deal, Albind fâneața părăsită De sunetele de caval. În noaptea tristă -ici și colo- Doar liliecii mai cutreier. Din iarba reavănă, tremolo, Mai risipește câte-un greier. Haotic clipele măsoară O cucuvea cobind anost. Un câine bate către moară, Smucindu-și lanțul fără rost. Aleargă umbre peste brume Prin dimineața ponosită, Și, plictisită să le-ndrume, Adoarme luna obosită. *** Referință Bibliografică: Lună
LUNĂ OBOSITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343929_a_345258]
-
bătrân din curtea bunicilor, cu cerceii aceia mari și vineții cât prunele de Bistrița... Prietenul meu Romeo Morari, poet, actor, grafician, fostul meu coleg de la Radio Târgu-Mureș, înalt, cu păr buclat și o fermecătoare voce de microfon ce băga în tremolo domnișoarele din trei județe transilvane și jumătate, actualmente locuitor al Țării Niebelungilor, s-a întors, ca în fiecare an, pentru un sejur în Târgu-Mureșul tinereții, cu tolba plină de manuscrise. Pagini scrise de el, să ne înțelegem! Mi-a oferit
CARTEA CEA MAI BUNĂ-ABECEDAR LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343481_a_344810]
-
ai niciun reper, nicio perspectivă. Nu poți să te-opui ca viața să-ți fie dusă-n derivă. N-ai întrezărit steaua ta polară, dar ai fost convins că e-ntr-un Acolo strălucind intens o lumină clară în blând tremolo. Ești trist că n-ai fost tors din caer teafăr, că ți-au dat pământ refuzându-ți crugul, și nu mai zărești măcar un luceafăr dorindu-ți rugul. De-asupra e-un cer doldora de stele, dar n-a fost
FÃRÃ CER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381846_a_383175]
-
o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de pricinoasă! *** Referință Bibliografică: Iarnă pricinoasă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373642_a_374971]