88 matches
-
o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini...Trinu-i trin, nu este om.../ N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum frunza plopului bătut de ploaie, grindină și vânti, simțeam în incantația către Cel Atotputernic... cum se împleteau dorințe, idealuri, suferinți și bucurii trăite de cei care au păstrat neștirbită glia strămoșească și nu și-au plecat capul în furtuna
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
cu binele oftatul și plânsul cu surâsul găndul-adâncul tulburat, cu râsul pe tot întinsul Pământului în ciuda urâtului! Într-un târziu Tainice cărări se deschid Fulgerănd infinitul Stârnind nesomnul focului viu Chematul, ursitul. În această magică Noapte Să crezi în dragoste! Tremurătoare astre Neștiuți, nenumiți sori De dragul contopirii Se aruncă În văile cosmice În hăuri, în mări. Sub învăluitoare duioșie În noaptea asta fermecată Din locul acesta nepăzit În Pomul Vieții poți urca Trezit! Pe sub pământ Apele cheamă extatic la rostogolire Spre
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
S-audă câte rugăciuni le spun, Rugându-i pentru toți și pentru mine. Chiar dacă sunt un martor pe pământ, Cu un destin confuz în asprele peceți, Eu văd ecouri sufocate în mormânt, Cum un copil tăcut uitat între nămeți. Văd tremurătoare lacrimi și regret, Ce stabilesc a timpului măsură, Toamnele ascunse-n suflet de poet, Și vorbele ce ni se sparg în gură. Ce-am cântărit eu le așez în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Somnoroase mici meduze jalonează lin cărarea, Navighez sub zări arcate și le sorb timpul cărunt. Nici nu e cântec mai trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând, Aveai pe cap tiară sfântă din tremurătoare stele, Și într-un palid chip de înger noi ne-am contopit plângând. E doar ecou întârziat acest drum nestăpânit, Și-o tăcere unde arde albatrosul meu rănit. 24.12.10 Căutător de drum 37 După o idée de Adrian
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
Somnoroase mici meduze jalonează lin cărarea, Navighez sub zări arcate și le sorb timpul cărunt. Nici nu e cântec mai trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând, Aveai pe cap tiară sfântă din tremurătoare stele, Și într-un palid chip de înger noi ne-am contopit plângând. E doar ecou întârziat acest drum nestăpânit, Și-o tăcere unde arde albatrosul meu rănit. 24.12.10 Căutător de drum După o idée de Adrian Păunescu
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
întoarce dintr-o boală/ odată cu plutirea aceea pe cer/ de miei lânoși/ și mă cufund într-o baie/ a devălmășiilor adormitoare;// de fiecare dată de mă întorc aici/ îmi țin o clipă răsuflarea prin limpezimea/ ochiului cu o pupilă mare,/ tremurătoare/ ca o zăpadă primă-n declin;// din cerc în cerc/ de șapte ori ies,/ de șapte ori intru doar într-ale mele știute,/ asemenea puiului din ou în ou/ până la peretele de cretă/ mai alb decât pânza închipuirii de-atunci
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
de diverse anexe gospodărești (bucătării de vară, șoproane, adăposturi pentru animale și păsări), îndărătul cărora se întindeau grădini cu legume și pomi fructiferi. De-o parte și de alta a străzilor erau șanțuri năpădite de iarbă măruntă, de „coada șoricelului” tremurătoare, de frunze ovale de pătlagină și smocuri de romaniță. Locul nostru de joacă, al pușlamalelor din mahala. Stâlpi din lemn gudronat, care susțineau firele electrice, se înșiruiau de-a lungul drumurilor. Chiar dacă Suceava avea o uzină electrică încă din anul
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, ... Citește mai mult În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,Un alt pământ de undeva și-un val de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin,... IX. ECATERINA NEGARA. IOANA BADEA ȘI FIINȚĂ GESTULUI ORTODOX, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2084 din 14 septembrie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, Neavând un zbor, de recules, nu plâng, ci tremură puțin, Ca firele de viață scurtă, în lunga lor desfășurare, Înmuguresc
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
realitatea, ci se inspiră din ea și din adevărul Cuvântului. Poezia Auricăi Istrate este născută și își are sălașul într-o rană deschisă. Apele când limpezi, când tulburate ale versurilor ascund anafoare, cratere, adâncimi nebănuite. Dar sunt și line, ușor tremurătoare precum lacrima pe obrazul de fată. Dacă te încumeți la drum, vei ajunge fără îndoială pe piscuri, acolo unde aerul este atât de pur încât te doare suflarea. Dar ți se deschide o perspectivă încântătoare, cu munți, dealuri și văi
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
suflet... A-nceput să plouă. Și plouă raze de credință Plouă din cerul tău senin.. Se naște-n soare o dorință La care păsările vin. Un nor s-a risipit în zare, Amurgul a lăsat scântei... O lacrimă acum dispare Tremurătoare-n ochii mei. Și plouă cu speranța verii, Și tună-n lumea ta de foc... Se lasă mantia tăcerii - Un vis în umbre-și face loc. Mă duce gândul peste ape Tresar sub picături de rouă, Și lacrime încep să
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
șovăit în întuneric pentru că Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric ... conștient fiind de faptul că el, prin tot ceea ce va face va spori a lumii taină - / și-ntocmai cum razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții ... De pe muntele Eleon, ideea și cuvântul s-au înălțat spre imensul ocean al înțelepciunii și al nemuririi. Fulgerele și tunetele au rămas deasupra pământului înecat în sudoarea sălcie a neputinței omului de a ști
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
șovăit în întuneric pentru că Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric ... conștient fiind de faptul că el, prin tot ceea ce va face va spori a lumii taină - / și-ntocmai cum razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții ... . În versurile citate întâlnim verbul la prezent sugrumă, ceea ce sugerează moartea violentă, oprirea bruscă a existentului, ceea ce poate surprinde pentru că lumina este viață, perpetuare a fiindului, a faptelor mărețe a ceea ce însăși puterea deusiană
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - și-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taina nopții așa îmbogățesc și eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister și tot ce-i ne-nțeles se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari sub ochii mei - căci eu iubesc și flori
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
enunțuri sensurile diferite ale termenului inimă. 4. Formați cuvinte noi după modelul: poveste povestioară fereastră izvor cântec pădure zi Raza Emil Gârleanu S-a desprins raza din ghemul ei de aur și-a rătăcit prin senin. Și-n întâia zi, tremurătoare, căuta pe ce să se oprească. Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vreun roman de George Sand (niciodată Ioana n-a cerut vreo carte de George Sand). Era însă de ajuns să-i privești fața, spunîndu-le, ca orice interpretare ironică să devină o faptă rea. Părea o flacără, așa de fierbinte, de tremurătoare, de miraculoasă și în același timp purtând misterul stingerii apropiate. Dar se poate explica resortul declarației ei. Voia cu orice preț să salveze ceva din dezolarea în care trăise și pe care o înfăptuise singură, din atâtea iluzii în care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mână cercuri, imaginând rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimând un joc al buzelor între vorbire și râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strecura cu luntrea spre ele, încet, cu fereală, cu un meșteșug de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu avea ceva din mlădierea aceea a gâtului, ușoară, cu fereală și cu teamă, și ceva din privirea pătrunzătoare, rotundă, ascuțită, verde ca și apa stătătoare a Iezerului, privire care mă neliniștea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am înaintat către el, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Fifth Avenue, și te-ai uitat cu dispreț și ai început să înjuri și ai vrut să-l lovești. Eu eram. Eu eram. Hotelul Ashbery, camera 101, stau la televizor, în timp ce pe fața mea mare de crocodil se reflectă tremurătoare lumina ultimelor secvențe ale filmului de la orele mici de tot. Nu... Nu-mi aduc aminte de băiețelul cu ochelari care plângea în curtea școlii - dar nu încape îndoială că erau vreo doi sau trei, și eu eram un copil rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seara aceea avea să-i Împrumute un microscop de la școală, pentru ca iscoditorul să vadă cu ochii lui că sămânța taurului era vie și că În ea se mișcau și Înotau de mama focului mititeii aceia cu cap mare și codiță tremurătoare ca niște mormoloci. Sămânța de prăsilă era Închisă În niște țevișoare de plastic pe care erau imprimate cu albastru numele taurului de la care se recoltase, data, rasa, crescătoria. Directorul căpătase de la ingineri cinci tubulețe pe care, la rându-i, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pentru numele lui Dumnezeu, nu mă părăsi, acum că te-am găsit te rog nu mai pleca de lângă mine. Încă înainte ca John Robert să pronunțe primele cuvinte mărturisindu-și „dragostea“, Hattie începuse să înțeleagă ce-i spunea. Vocea lui tremurătoare, gestul rugător al mâinilor, febrilitatea cuvintelor, privirea ochilor licăritori îi transmiteau importanța teribilă a celor ce se petreceau între ei; și s-a cutremurat, și a vrut s-o ia la goană dar era paralizată de o adâncă milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și oricând, depersonalizează, alterează moral, desfigurează, îmbolnăvește, îndobitocește, spală creierele (brain-washing), realizează omul de tip robot. Oamenilor li se creează situații compromițătoare, de la cele aparent inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]