90 matches
-
o scânteie, într-o uriașă reflecție. Bucuria și adorația sunt neimaginat de mari, având norocul de a o privi pe Regină aievea. În astfel de ocazii, bucuria, adorația, iubirea izbucnesc într-o uniformitate mecanică. Ele răsar nestăpânit, în ființă, în tremurarea întregii fețe, în zbaterea inimii, ca o pasăre prinsă, ca o coardă de arc, din care a scăpat într-o viteză uriașă săgeata, ca strunele harpei, ca valurile mării, ca freamătul pădurii...! Adevăr nu este numai în ce-i văzut
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442490002.html [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
să mă plâng nimănui, am strâns din dinți, am răbdat... Asta a fost victoria vieții mele: am supraviețuit în tăcere, îngropând nevoințele în sufletul meu, fără să știe nimeni altcineva! Americanul stătea cu ochii pe capătul de pod. Văzu o tremurare în aer. Înțelese că avusese dreptate și strigă spre Miramoț: -Grăbește-te, Miramoț, spune-ți versurile. Fata, puțin intimidată acum, primi strigătul Americanului drept poruncă. Își drese glasul, închise ochii și recită versurile încropite ad-hoc: -O viață am alergat în cerc
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului (în amintirea poetului Doru Vânătoru-Ion) Cine cunoaște ce-i în sufletul tău? Fiecare simțire, fiecare tremurare de gând? ...Până și gândul, nestatornic, aleargă... atât de repede dintr-o imagine în alta, dintr-o lume în alta... De ce să aștepți din partea unui om să-ți știe sufletul, când și el e tot atât de singur și nesigur ca și
ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1435657206.html [Corola-blog/BlogPost/352833_a_354162]
-
se naște din/ crisalida întunericului/ își desface fanteziile voluptoase/ ca un fluture alb/ fascinat de cromatica dinspre cer/ spre pământ/ înnobilat de zboruri radiat”(colaj peisagistic), ”îți văd în ochii mei/ chiar și în întuneric/ reflectarea inimii bătând/ ca o tremurare de fluture,/ în parfum de primăveri/ în sonoritități astrale”(scrisoare II). Eseurile reflexive definesc o întoarcere a ființei lirice spre sine, o atitudine speculară, act de redescoperire a valențelor proprii: Liniștea din jur mă hipnotizează... tresar (din când în când
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Andreea_maria_danila_femeia_de_zapada_sau_functia_soteriologica_a_creatiei_recenzie_de_prof_drd_adina_voica_sorohan.html [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
ascultătoare întru Respect și Măsură, în Ziua Crucii, aici, acum...( atunci!)...pe maidanul cu trei fântâni! Și se aude în toate satele de mai Sus și de mai Jos, în tot jurul și împrejurul, în toată măreția-i perforată de tremurarea Marelui Logos, de Adevăr!... Sigur că da!...Și uite-așa se aude: “Dragi săteni și consăteni, dragi oameni cu minte și fără minte, dragi cuminți și obraznici, stimați prieteni și vrăjmași, stimați inestimabili și stimate nestemate, sfinți copii și părinți
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) by http://balabanesti.net/2013/12/29/situatie-de-urgenta-pe-maidanul-cu-trei-fantani-i-iv/ [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
în lumina tiparului mai multe volume de poezie. Amintim ... XVI. ÎN LUMINA TOAMNEI, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. În lumina toamnei un copil o floare povârnișuri și pietre un ochi lunecos - ca o tremurare de ape - un cântec săltând pe aproape... În adierea toamnei două mâini fluturând o batistă în vale, o pasăre cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și vânt un cerșetor
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și vânt un cerșetor o bucată de pâine uscată și-un hohot de râs ... Citește mai mult În lumina toamneiun copilo floare povârnișuri și pietreun ochi lunecos- ca o tremurare de ape -un cântec săltândpe aproape...În adierea toamneidouă mâinifluturând o batistăîn vale,o pasăre cu aripafrântăun trandafir rătăcito potcoavă uitatăși-un legământ pângărit...În lumina toamneidragoste și vântun cerșetoro bucată de pâineuscatăși-un hohot de râs... XVII. RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului „Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș.” - Liviu Rebreanu Uraganele - furtuni tropicale de mare intensitate - iau naștere atunci când o furtună se deplasează deasupra oceanului. În contact cu apa mai caldă, energia furtunii crește, ia naștere un vânt rotativ care, dacă depășește 119
RAVAGIILE URAGANULUI SANDY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ravagiile_uraganului_sandy_vavila_popovici_1351843489.html [Corola-blog/BlogPost/344998_a_346327]
-
vitalist corect”. În „Imagini italiene”, deși notează stări intime personale, își leagă sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniți pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florența e în poemul cu același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
Convulsiile tonico-clonice se manifestă cu o contracție a membrelor, urmată de întinderea lor și arcuirea spatelui, având o durată de 10-30 de secunde (etapa tonică). În timpul contracției mușchilor toracici, se poate auzi un țipăt. Acesta este, adesea, urmat de o tremurare a membrelor la unison (faza clonică). Convulsiile tonice produc contracții constante ale mușchilor. În majoritatea cazurilor, pielea persoanei se colorează în albastru, deoarece respirația este întreruptă. În cazul convulsiilor clonice, tremuratul membrelor are loc la unison. După încetarea tremuratului, timpul
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
gînd" A patra poezie din ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în vremea negrelor vedenii, Simțeam ce dulce mă doboară Cu-o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din încîntătoarea șovăială a decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai reușite piese novatoare din unicul său volum ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în raza de purpură-nfocată" (Cînd vioarele tăcură, VII). Proza lui Petică suportă perfect comparația cu poezia, chiar dacă numărul de reușite antologice este
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
la preperarea reactivului Nessler. Contactul prelungit cu pielea poate cauza dermatite sau chiar moartea. Ingerarea poate cauza acumularea de mercur în țesuturi, - la gravide - efecte adverse fătului (deoarece trece cu mare ușurință prin placentă), iritații gastrointestinale, vărsături, diaree, spasme musculare (tremurări), încetinirea funcțiilor motorii, boli cardiace și chiar moartea [doza letală prin ingerare (LD50) este de 0,02 grame]. Inhalarea poate cauza disturbarea sistemului nervos central incluzând depresii, anxietate, incoordonare musculară și instabilitate emoțională. Inhalarea acută de vapori de mercur poate
Clorură de mercur (II) () [Corola-website/Science/326128_a_327457]
-
reținere de ordin zero este o consecință a acțiunii de "reținere" a CNA-ului șinu se datorează circuitului de eșantionare-reținere care ar putea preceda un CAN convențional, așa cum se înțelege greșit adesea. CNA-ul poate de asemenea suferi erori de la tremurarea semnalului, zgomot, salt al semnalului, și corespondență neliniară a valorii de intrare la tensiunea de ieșire. Instabilitatea semnalului, zgomotul, și cuantizarea sunt adesea analizate prin modelarea lor ca erori aleatorii adăugate valorilor eșantioanelor. Integrarea și efectele de reținere de ordin
Eșantionare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/321689_a_323018]
-
mă aflam la o serbare de sfârșit de an școlar și când una din elevele excepționale ale școlii recita cu patos artistic următoarele versuri despre luptele de la Turtucaia: „Copiii mei, copiii mei/ Când treceți seara la culcare/ Și candelele-n tremurare/ Vă ning pe creștete văpaia/ Rugați-vă și pentru cei/ Care-au căzut la Turtucaia”. Aceste versuri abia mai târziu le-am recunoscut ca fiind ale lui G. Tutoveanu. Cum fuseseră mulți priponeșteni participanți la Turtucaia și unii au căzut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
iar apa... mereu, apa... Ajunsesem să știu oamenii numai după cum arătau în apă... dar ce treabă aveam eu cu oamenii ?! Eu așteptam. Mă uitam fix la apă și așteptam. Uneori, mi se părea că văd încrețindu-se apa, ca o tremurare... și o umbră de lumină trecând pe deasupra... dar ce folos ?! Câteodată mă prindea somnul și visam... visam apa și umbra de lumină și tremurarea și iarăși apa, care se făcea dulce... dulce... Alteori, chiar era de-adevărat și atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fix la apă și așteptam. Uneori, mi se părea că văd încrețindu-se apa, ca o tremurare... și o umbră de lumină trecând pe deasupra... dar ce folos ?! Câteodată mă prindea somnul și visam... visam apa și umbra de lumină și tremurarea și iarăși apa, care se făcea dulce... dulce... Alteori, chiar era de-adevărat și atunci se zvârleau toți înăuntru, care cum putea pe mine, cine să mă arunce ?! Și chiar așa, unul singur ieșea vindecat : cel care atinsese primul apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iarăși apa, care se făcea dulce... dulce... Alteori, chiar era de-adevărat și atunci se zvârleau toți înăuntru, care cum putea pe mine, cine să mă arunce ?! Și chiar așa, unul singur ieșea vindecat : cel care atinsese primul apa, după tremurarea umbrei de lumină... De când eram acolo, văzusem rânduri-rânduri care veneau și plecau... Plecau sănătoși... dar alții le luau locul, parcă tot mai mulți, tot mai răi... acu' nici nu mă mai lăsau chiar lângă apă : "Moșule, ți-ai trăit viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-o pe bolnavă. - Da, îmi răspunse. Am mai întrebat-o dacă are rude, copii, părinți, și, în timp ce se înălță puțin, rezemată de pernă albă cu broderii marginale, luând stiloul ce i-l întinsesem și își puse semnătura cu o ușoară tremurare a mâinii (nu era slăbiciune, ci emoție), fără ca aceasta să se transmită grafiei, răspunse: - Nu, domnule judecător, m-a întrebat asta și domnul avocat. De când mi-a murit fiica, acum șapte ani, nu mai am pe nimeni, și arătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mâini: de aceea sunteți o persoana periculoasă. Lucrurile mele care sunt la tine se regasesc numai la tine. Așa ceva e îngrozitor, știi tu.. oribil. Este o lume care se ține după tine și care îți povestește mereu o poveste...nici o tremurare depre ea, deci lumea, după ce ultimele ei... Nu știu: Finalul vioi, ca o suferință a foamei înțepenită în zahar, după o ruladă din vitrina unui cofetar rafinat. Spațiul dinre tine și acel Obiect este totuși un spațiu ridicul, pentru că acolo
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu nasul arcuit, cu părul negru ca pana corbului", cu obrazul brăzdat acum și părul căzându-i în bucle peste o ureche "sfârticată într-un duel", cu "dinții lungi și rari, pe care și-i dezvelea la supărare printr-o tremurare nervoasă a colțurilor gurii". Portretul trădează, nu-i greu de sesizat, firea pătimașă a personajului, incapabil să înțeleagă amorul altfel decât ca pe "un sentiment unic și violent", ce "nu admite niciun fel de tranzacție" ("nu durează mult", însă "atât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poemele din Petre Schlemihl). Călătoria sau reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă În Obrazul de cretă, Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu În postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor Între trestii” „Vizionarul Îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfîrșească prin a Împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dară iscoadele minților noastre... Și caută ele... Și cearcă... Și fac ispitiri Și astîmpăr nu-și iartă... Că nu se îndură să guste hodina. Iar pîcla uitării, prinos nedorit adus nouă de vremile toate, Prin somnul adînc, a cam prins tremurare... Se ferestruiește. Spărturi se tot iscă într-însa. Iei una... Mai colo o alta... Și multe... Mereu tot mai multe... Prin hăuri trec raze... Despintecă bezne... Lumini se aprind și lumini că se tot răspîndesc... Mai fierbinte și sufletul arde
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste svârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș..... Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început...” Drumul rămâne același, neschimbat, pe când în Pripas s-au produs modificări: unii
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe Hristos. (...) Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească..." (s. n.) Postura lui Bologa
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]