431 matches
-
și pînă prin 1978, când a fost înmormântat în București. Parcă văd o ultimă „operă” a sa din timpul vieții: o felicitare pascală, în versuri, la care am făcut trimitere mai devreme. Am admirat scrisul foarte lizibil, cu litera deloc tremurată, a nonagenarului autor și patriot basarabean. Acum am în mâini altă scriere a sa, mult mai consistentă, în a cărei lectură mă adâncesc din nou, cu toată zgâlțâiala ostilă a trenului. Domnul R. „combină” în continuare pe tema „idilei” sale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
În trup. Din acest motiv, sufletul Încărcat cu lumina Matricei, când se Întoarce, face eforturi considerabile pentru a reintra În trup. De aceea, când vă treziți dintr un coșmar, simțiți cum inima vă bate mai repede sau sunteți transpirați sau tremurați. Asta se Întâmplă pentru că sufletul a forțat intrarea ca să vă dea șansa de a trăi. Sunt unele suflete care refuză să mai intre În astfel de trupuri, și atunci poate exista fenomenul de posedare, când sufletul pur, Încărcat cu lumina
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
ofere cheia pentru înțelegerea incipitului și a multelor prenume dispuse în scară. Doar această primă jumătate de pagină îi aparține unui personaj narator. Ea constă din șase scurte propoziții ce încadrează o sumă de prenume legate între ele prin linii tremurate, trase de mînă, ca într-un arbore genealogic. Doar la sfîrșit înțelegem că în spatele persoanei I din prima pagină se află Gioia, ultima descendentă a familiei, ce făcuse schema rudelor ca aide-mémoire pentru bunica nonagenară debusolată în noianul amintirilor, cînd
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
cel mai corect. Și-uite așa - zicea domnu-nvățător - discutând, iese adevărul!"... Și discutam, și ziceam, și vorbeam, și eu ziceam dacă, și tu spuneai poate, și el zicea cât de cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
bucură. Între timp, la frontiera italiană izbucnește un conflict. Amenințarea războiului face aproape cu neputință o audiență la împărat, pentru călătorul dornic să-l cunoască. Intrarea o poate mijloci doctorul palatului, un... român. Cititor al Universului, la care musafirul colaborează. "Tremuratul plai de vis/ Prielnic potrivirilor de stele", cu vorbele lui Ion Barbu, e această lume din marginea lumii. Împăratul citește reviste franțuzești. Vizitatorul i se înfățișează în frac, procurat cu greutate. Eticheta e la locul ei. Împăratul primește un exemplar
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un tânăr brunet, cu o barbă tăiată scurt, aliură atletică și ochi negri, iscoditori. Ea s-a oprit, scuturându-și părul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la un euro pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă pace, că o urmărește ca o umbră. Se Întreba de ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de puține ori mi se Întâmpla să pierd primul tren și să plec cu următorul. Nu mai ajungeam la prima oră, iar următoarea se Întâmpla să fie pe la jumătate. Îmi luam inima În dinți și intram! Bună ziua! Spuneam cu glasul tremurat... Vă rog să mă scuzați că am Întârziat, n-am reușit să... Nu ți-e rușine?! Cum Îți permiți!? Ieși afară, neobrăzato! La ora mea să nu mai vii, de azi Înainte! Simțeam cum mi se urcă sângele În obraji
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mi-a arătat chipul, nici o sticlă nu mă putea ajuta, căci mereu dădeam cu nasul de același contur impersonal. Nici măcar pozele pe care mi le făceam periodic nu mă redau prea bine, erau șterse sau neclare și întotdeauna ușor tremurate. Nu le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de bine. Singurii care mă acceptaseră erau rudele și câțiva prieteni, iar eu mă resemnasem că aveam să rămân așa pentru tot restul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
chemau repede și pe femei care, la rândul lor, în cealaltă cameră, însăilaseră demult poveștile lor. Se auzea o dată: Frați români! limpede și poate că prea tare, după care nu mai înțelegeai nimica din ceea ce se chinuia șpicherița cu vocea tremurată sau parcă cu flegme în gât să spună. Pentru mine era o adevărată enigmă, pentru că nu vedeam cine anume vorbește. Pe unde intrau și ieșeau cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care identifică o sursă anemică de lumină. De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a drămăluit-o, a dus-o la gură și a băut prelung... După ce și-a liniștit setea, a pus mâna pe fluier... O doină cu unduiri prelungi a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a prefăcut într-un cântec de joc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spre sania lui Hliboceanu. A urcat în sanie, l-a apucat de mână și cu glas aproape scâncit, l-a întrebat: Te-ai trezit, băiete? Ai înviat, Vasilică tată? Ce dorești? Apăăă! Apăăă! - s-a auzic ca prin vis glasul tremurat al lui Hliboceanu. Nu avem apă, băiatul tatei, dar am să-ți umezesc buzele cu omăt. Pavele! Sări din sanie, adună un bulgăre de omăt curat și adu-l la mine! În scurtă vreme, Puicuță s-a întors cu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-l, Doamne, până ajungem la adăpost!” Până la Crâșma din drum, Hliboceanu nu a mai dat nici un semn că și-ar fi revenit din leșin. Hooo, băieții tatii! - s-a auzit glasul lui Mitruță. Din stâlpul porții, felinarul arunca o lumină tremurată... Costache muncea de zor la curățirea drumului până la poartă. Bine ați venit! Numai că prea ați zăbovit, oameni buni. Așa de greu îi drumul? N-am fi zăbovit noi atâta, dar am avut un mare necaz, Costache - a vorbit Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
seama ce înseamnă asta. E un chin pentru mine. Și tu te duci și mărturisești totul în fața unei nenorocite necunoscute pentru simplul motiv că ți-a fost îndrumător în anii de facultate. Categoric nu mă înțelegi, spuse Georgie cu glas tremurat și bâlbâit, nu mă înțelegi și n-ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să ținem relația noastră în secret atâta timp cât a fost necesar, deși am detestat lucrul ăsta. Am suferit din cauza asta în fiecare zi, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe patul de campanie și mi-am mai pus niște whisky în pahar. Acum eu tremuram. — M-ai recâștigat, zise Antonia. — Oare? am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas tremurat. Se apropie și căzu în genunchi în fața mea, îmi cuprinse picioarele și începu să plângă cu lacrimi cristaline. Am mângâiat-o absent pe cap. Îmi doream să fiu singur și să mă gândesc la ce am de făcut în legătură cu Honor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în același timp, că nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se derulează de pe un fel de mașină de scris, care, cu viteza unei mitraliere, o acoperă cu majuscule reci. — Atunci, dacă îmi permiteți, voi profita să iau capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deget tremurător, domnul Whittier întreabă: — Ai consemnat toate astea? Fără să-și ridice privirea din versiunea sa asupra adevărului, Contele încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice, și, invitându-ne cu un gest tremurat al mâinii. Vă rog. Și Contele Calomniei zâmbește. Întoarce fila la următoarea pagină goală din agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o pătură groasă de gaze de eșapament amestecate cu praf, lumina se tulburase, devenea argintie. Siluetele băieților tremurau În depărtare din pricina căldurii. Parcă pluteau pe apă. — Margaret Bates, a rostit ea, dornică să-și audă vocea. Era răgușită și ușor tremurată. Vino ți În fire! Imediat! N-a fost ceva grav, și-a spus. Doar ce lași prudența deoparte și-ai și dat de bucluc Într-un oraș ca Jakarta. Margaret Bates, știi asta foarte bine! O nimica toată! Erau niște
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la acel măcel verbal, devastator. Într-un târziu, cu porii contractați, tremurând, murmură mai mult pentru ea. Nu se poate, nu se poate așa. După voi nimic nu rămâne întreg. Derutat, clipind din ochi a neînțelegere, la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în gol tăvălugul, Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau prieten. Părtaș oricum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]