136 matches
-
dădea curs, doar așa ca să-i sperie să se Învețe minte să nu mai tragă chiulul. În schimb, Într-o iarna, cînd a aflat că o remizieră bătrînă a fost arestată pentru lipsă În gestiune, și-a scos mesada de la trenciul care Îi ținea loc de palton și i-a dus-o la pușcărie. Și gustul lui În materie de femei și de cărți mă contraria. Mă contrariază și acum. Îi ajung patru poeți, Lorca, Trakl, Saint-John Perse și Bacovia. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Am ieșit din birou și m-am uitat în jur după Catherine Hammond. Era cu soțul ei și cu familia Frank, îmbrăcându-și cu toții hainele. Cea a lui Catherine Hammond avea aceeași nuanță de bleumarin cu cea a costumului, un trenci lung și scump din cașmir. își punea cureaua în jurul taliei ei mici când i-am spus că nu îl avem în stoc pe Philip Guthrie. Mi-a mulțumit politicos pentru deranj, cum îi mulțumești unei cameriste că a făcut patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult de spălat. Fără să se gândească prea mult, s-a hotărât să facă o faptă bună - să-i facă o surpriză Ritei, să spele el toate rufele. Când a trecut pragul spălătoriei blocului și-a adus aminte și de trenciul Ritei, s-a întors să-l pună și pe el la splălat. Rita oftta întotdeauna când deschidea garderobul, spunând mereu că uită să-l spele. Dar în spălătorie Feifel se simți din nou obosit și somnolent. Ca de obicei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mâncarea bună o așteptau chiar pe ea. Ochii ei migdalați aveau o strălucire tinerească. - Ce surpriză! Să fiu oaspete în propria mea casă. Apoi deschise ușa garderobului ca să-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de spălat! O să mă sărute, poate, cum n-a mai făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul? - Trenciul murdar? a întrebat-o Feifel zâmbind. E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de spălat! O să mă sărute, poate, cum n-a mai făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul? - Trenciul murdar? a întrebat-o Feifel zâmbind. E la spălat, împreună cu toate rufele murdare. - Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de spălat! O să mă sărute, poate, cum n-a mai făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul? - Trenciul murdar? a întrebat-o Feifel zâmbind. E la spălat, împreună cu toate rufele murdare. - Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de Feifel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-o Feifel zâmbind. E la spălat, împreună cu toate rufele murdare. - Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de Feifel. Rita a smuls trenciul din mașina de spălat, golindu-i buzunarele. Feifel privea zăpăcit cele câteva resturi de hârtie colorată. - Nebunule, sunt ruinată, urla Rita scoasă din minți, prostule, cap sec! - M-am gândită am vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întâi s-a uitat în oglindă. Atunci a auzit din nou acel râs ironic. Era el însuși care-și bătea joc de propria nenorocire? Cum ar fi putut să știe că Rita obișnuia să pună bani și hârtii importante în trenciul jegos? La miezul nopții au venit în vizită alte gânduri și mai triste: „Sunt un mare păcătos, de aceea mi-e greu să fac fapte bune! Sau, mai exact, demonii mă împiedică să fac binele! Dar dacă am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
avem toată noaptea la dispoziție. Da, deci era Gestapoul. Nu încăpea nici o îndoială, școala lor de bune maniere era inconfundabilă. Am deschis ușa și am lăsat să treacă valvârtej pe lângă mine doi tipi, niște butoaie de bere purtând pălării și trenciuri. — Îmbracă-te, îmi zise unul. Ai o întâlnire. — Rahat, va trebui să am o vorbă cu secretara aia a mea, am căscat eu. Am uitat cu desăvârșire de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt. — Ce, asta numește Heydrich o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă cotropeau.Îmi aminteam aproape de fiecare dată cum ajunsesem să fiu judecat pentru ceva ce numai eu știam cum se întâmplase. Dar nu m-a crezut nimeni. M-am revăzut în barul întunecat și jilav din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
s-o fac vreodată. Strigătul meu îi descumpăni. Rămasă cu bisturiul în aer, Ursula își reveni cu iuțeală din stupoare. - Așa, deci s-a dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el oțărât. Ursula se întoarse, îl privi, apoi surâzând cu șiretenie, spuse: - Prea bine amice, prea bine! Îl vom opri spre folosul nostru. Oricum, tu nu mai faci prea multe parale
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și se mulțumește cu ce fură din fărâma de căldură și-un confort adânc în oase: asta-i totul ce-i rămase! Feamăt și furtună Tunete și ploi Toată vremea bună, S-a topit în noi Ne-am udat bocancii Trenciurile-s ude Fetițele, dancii Se fac paparude Ne-ncuiem prin case Tremurăm de frig Zilele ploioase Nu ne mai intrig' Temnițe de teamă Ne tot pun capcane Să nu luăm în seamă Ploaia cu bulboane Dar se-oprește și Soarele
PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358934_a_360263]
-
bunii” s-ar zvârcoli de s-ar trezi !? „Dezbrăcarea, să-ți vedem bicepșii, ziceau în cor clănțăii acompaniind ironc intenția care nu va întârzia a „civililor”, vrând să întărâte spiritul de turmă al trepădușilor cu ochi albaștrii și cu reverul trenciului drept carte de vizită (mă rog, legitimație!) pentru „rebeli fără cauză”, rătăciți într-un București ce părea să-și fi învins temeritățile și obsesile unui trecut „rușinos” și de care trebuia musai să ne descotorosim pentru a deveni „apți” să
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
alte microbuze acolo”. Odată ajuns, plăti prețul pe care i-l ceru taximetristul; de trei ori mai mare decât se așteptase. Abia la sosire observase că era o cursă neînregistrată. Înțelese că i-ar fi fost inutil protestul. Își strânse trenciul pe corp și-i legă cu o mișcare înfrigurată cordonul, privind atent în jur. Nimic nu indica o stație în fața hotelului, însă observă un microbuz care staționa în apropiere. Privi spre ceas. Mai era o jumătate de oră până la plecare
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
când uită ăștia de tine, te întorci și tu - ceea ce nu s-a mai întâmplat... A fost trimis să-l aștepte în gară, din partea Universității, Profesorul Achim Dragomir. Acesta a fost uluit să întâmpine un tânăr subțire, înalt, care purta trenci, ca-n filme. Nu se încadra nicicum în peisajul începuturilor universitare de la noi. "Ai venit să rămâi?" l-a întrebat. "Am venit să plec." i-a răspuns prompt Profesorul Tohăneanu. Când au ajuns pe strada Vasile Pârvan, cocenii de cucuruz
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
Iubirea, la concursuri, se câștigă, Poetul trece-ntins pe o cotigă. *** Ziua-i masivă, albă și rece, Ca un colegiu pentru colege, Numai iubita, doar ea se zărește Intr-o oglindă ca ochiul de pește. Trece cu trenul omul cu trenciul Luat oe-o hârtie de treisprezece, Numai iubita în nouri se scaldă, Ziua-i masivă, rece și albă, Numai iubita, subțire și naltă Este. Iar eu sunt în lumea cealaltă. *** Poți să cuprinzi un om Într-un vers? Ca într-un
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
partea sa. Cineva spusese: „Rușine. Un exhibiționist“. Dar nimeni nu Încercă cu adevărat să-l apere. Majoritatea tinerilor păreau a fi Împotriva lui. Strigătele sunau ostil. Feffer plecase, fusese chemat la telefon. Sammler, Întorcând spatele la podium, Își găsi umbrela, trenciul și pălăria În spatele lui și părăsi platforma, condus de o tânără care se grăbise să-și exprime indignarea și simpatia, spunând că era scandalos să Întrerupi o prelegere așa de bună. Îl conduse pe ușă, În jos pe niște scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după ce hoțul de buzunare Îl Încolțise, se duse În East Side să-l viziteze pe Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt. Fină, elaborat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne. „Poți scoate trenciul, doar n-ai să stai așa, în mijlocul camerei.“ Apartament în curs de amenajare, proaspăt văruit. Ieșiră pe terasă, sub coroana bătrânului arbore. Se atinseră. Irina făcu o mișcare speriată, de retragere. Reintrară în camera goală. Se așezară. Față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
slăbiciunea ei... — Mersi, eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea din mașină, cu toate bagajele: trenciul, sacoșa, servieta, umbrela. Profesorul își consultă ceasul. — Iartă-mă, nu pot. Trebuie să fiu acasă. Mă așteaptă o damă. Un argument la care cedezi, după câte știu. — Cedez, fără să îndrăznesc a-l pune la îndoială. Dar regret. Bine, altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii În toate părțile buimaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
erau îmbujorați din cauza aerului rece de afară. Fetița a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre bunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
două scaune și m-am așezat, străduindu-mă să nu-mi termin ginul tonic dintr-o Înghițitură. A venit și ea cinci minute mai târziu. Arăta fantastic, cu părul răsucit Într-un coc În vârful capului și Îmbrăcată Într-un trenci legat strâns În jurul taliei. Bărbații și femeile se holbau deopotrivă la ea, fără să se ascundă. Se opri la bar ca să-și ia ceva de băut. Am observat cu amărăciune că ea nu trebuia să aștepte ca să fie servită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îi ghiorăie mațele de foame, e urmărit de pungași, iar tovărășelul nostru râde. Toamna pătrundea în oraș rece și umedă, în zori ceață, seara ceață și nici în rest vremea nu era cu mult mai prietenoasă. Oamenii purtau haine groase, trenciuri, haine de blană, paltoane de toate felurile căptușite cu vatelină, mergeau pe stradă cu pași grăbiți, își ridicau gulerele și evitau drumurile lungi. Ridicam și eu gulerul costumului meu subțire, de vară, tremurând așa cum tremură puii abia fătați, când cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]