622 matches
-
și mă scalda toată roua în fiecare dimineață, și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă - ...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )... și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa, si sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor, și mă adun la ruga cu toți țăranii eterni - ...poate sunt și eu o insulă( și poate semăn și cu o Piramidă ) și am visat că chiar eu i-am împrumutat stậnca lui Sisif, si
ELOGIU INSULEI de ION MARZAC în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_insulei.html [Corola-blog/BlogPost/356256_a_357585]
-
Nimic miraculos n-ar mai putea să fie / cînd între dealuri noapte se desjugă, / când satul a legat de turlă / și cînd o ploaie sulițe de foc mă udă. / Nimic miraculos n-ar mai putea să fie / cînd creierul arborescent tresaltă, / cînd știu că țeasta de pe umeri / înfiptă-i în clopotnița înaltă.” Îl preocupă problemele majore ale omeniriii, precum și problemele esențiale ale individului, ale naturii umane, trecător prin timp și spațiu, purtător de dureri ori de bucurii, cu sufletul pigmentat de
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez, tot caut în viață piesa lipsă Și nu găsesc nimica, chiar de muncesc pe brânci. Se conturează totuși ceva, duhu-mi tresaltă, Văd în fundal o cruce, un Om ce-I răstignit, Apoi, piesă cu piesă, ca forma sub o daltă, Se revelează Harul și Cel ce m-a iubit. O mână nevăzută așează cu răbdare, Tot ce-am stricat o viață
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1449384058.html [Corola-blog/BlogPost/369203_a_370532]
-
prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă pe spate, cu respirația întretăiată de suspine din ce în ce mai rare, cu sânii tresăltând firav sub palmele-mi ocrotitoare, îmi prezenta, printre dulci săruturi, planul activității noastre amoroase și surprizele pentru următoarele zile! M-a rugat să-i dăruiesc slipul. Dorea să-l păstreze ca amintire... Nu se mai confecționează asemenea slipuri. Acum sunt
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Secvente_de_ieri_marian_malciu_1392019867.html [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
Ție, Nichita, „nervură” a bobocului înmiresmat, de Ziua Ta, astăzi, 31 martie 2015 - întru slăvirea unui binecuvântat 31 martie 1933! Da, aparținem unui timp, care tresaltă-n unduiri călătoare, topindu-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
nocturnă, ci la năzuințele noastre de peste zi, când ne dorim ceva cu ardoare, cuvântul românesc „vis” se traduce în spaniolă prin „ilusión”. Un vis devine realitate în orașul care se vrea al libertății perfecte, fără dușmănii, prejudecăți sau tabuuri. Valencia tresaltă, zguduindu-se în râsete, „ilusionându-se”! Totuși, valul de bună dispoziție și imponderabilitate e punctat de momente de liniște și seriozitate. Nici nu s-ar putea altfel! Spaniolii sunt catolici din convingere, mereu gata să guste din cupa vieții până la fund
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/las-fallas-de-valencia/ [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
Stele să-ți țină făclii O să te ascund eu bine Nimeni să nu dea de tine. FIERBINTE Nesățioase guri de flori, Răstoarnă roua dimineții. Zvâcnesc boboci plini de fiori, Înbrățișând sămânță vieții. Insinuant, vântul adie, Patrunde-adanc în cuib de iarbă, Tresaltă cu-a lui bărbăție Petale rumene de nalba. Buze arzând, rupte din soare, Pe coapte mere zăbovesc Săruta lung și cu ardoare, Fructul, ca sânul fecioresc. E totul cald și-nmiresmat, Ca-ntr-un iatac de curtezana: E vară, în
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_neacsu_1400786260.html [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1476547077.html [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
o stupină. Era absorbită de această muzică și visa. Era cu gândul departe, detașată de tot ce se întâmpla în clasă. Privirile sale erau cucerite de buzele care se mișcau parcă sărutându-i tot corpul, iar fiorii o făceau să tresalte. Simțea cum picături de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere și dornice de frământarea unor mâini pricepute de bărbat puternic. Simțea cum buzele lui le căută pe ale sale, iar cu vârful limbii îi penetrează gura inundând-o cu
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inimă să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alungă, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte
MAMEI de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1437595984.html [Corola-blog/BlogPost/372541_a_373870]
-
de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
PRIMĂVARA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Citește mai mult Când Primăvara vineDesculță, peste câmpuri,Râzând ca o copilăCu pletele în vânt;Suavă, visătoare,Purtând în brațe, fireDe galbene narciseși palizi ghiocei.Tresaltă-ntreaga viață!Din lut răsare iarba,Iar mugurii pe ramurițâșnesc triumfători!Renaștem dimineată,Din neguri și durere!Din pulbere și moartePornim biruitori, Spre zări memărginitePictate cu albastru;Spre bobul de sămânțăBogat și roditor.Ne naștem bucurie,Din clipe de-ntristare
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
tristă a fetiței o obsedase continuu, toată seara și a două zi până a ajuns acasă... Când Emanuela intră în satul părinților ei, în satul ei natal, parcă i se luă un văl de pe frunte, o greutate de pe umeri, sufletul tresăltându-i plin de o bucurie imensă... Avu senzația că dintr-o dată grijile îi dispăruseră. Era ușoară, fericită și nerăbdătoare. Nici nu mai auzea zgomotul motorului și nu i se mai păru că microbuzul se deplasează cu încetineală... De altfel, de câte ori
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
sporovăind în timp ce parcurgeau drumul către casă, bucuroși... Mama Emanuelei nu mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină fiica. Când i-a văzut apropiindu-se, inima i-a tresăltat de bucurie. Le-a ieșit în întâmpinare, la poartă, lăcrimând și frământându-și mâinile de emoție... - Sărut-mâna, mămică! - Draga mamii...! Îmbrățișarea lor nu avea nevoie de cuvinte. Era trăită cu aceeași intensitate ca de fiecare dată. Pentru Emanuela, părinții reprezentau
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
care este emisiunea „Tezaur folcloric”. Încă de la primele imagini și acorduri din generic, pe muzica inegalabilului artist Dumitru Fărcașu, într-o splendidă imagine a unei românce alergând pe calul ei alb, în cadru natural de o frumusețe mirifică, inima românului tresălta de emoție și bucurie nesugrumată. Glasul inconfundabil, tremurat de adâncă emoție al realizatoarei emisiunii făcea să vibreze până și brazii, stejarii, firul de iarbă, cântecul păsărilor, cele mai mici făpturi create de Dumnezeu. Imaginile, ipostazele românilor adevărați din toate colțurile
GLORIA IN AETERNUM. MĂRIOARA DE LA MUNTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Gloria_in_aeternum_marioara_cezarina_adamescu_1391341038.html [Corola-blog/BlogPost/353785_a_355114]
-
el urme de scântei”, și vederi de bine, de lumină: „E clar și numai soare”, puține la număr, aceste sclipiri ale liniștii se simt într-un fior, pentru că tot el, ințiatul deslușirii umbrelor, ființează meditând: „În infinit pământul se simte tresăltând: / Vor fi acum de toate cum este orișicând, / Dar iar rămâne totul o lungă teorie” (Nervi de primăvară), pentru că el vede: „Roata morii - violetă”. Acea rază violetă care distruge conștientul într-un moment al timpului, replicând revelația. La Bacovia apa
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
mâinile împingea capul lui Mircea să ajungă mai repede la cuptorul care ardea fără încetare. Ajuns între șoldurile fetei, Mircea descoperi plăcerea impulsurilor transmise de vârful limbii sale în joaca cu mogâldeața de la poalele muntelui Venus, senzații ce făceau să tresalte fesele fetei, desfătându-se de plăcerea buzelor lipite de intrarea fierbinte a neastâmpăratei vizuini, dornică să înfrunte magnificul atacator al redutei sale, ce parcă se lăsa prea repede cucerită, în dorința să primească ofranda pasiunii cotropitorului victorios. Vârful limbii explorau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
păstra în inima mea ca pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc.... - Mulțumesc, dragostea mea! Și eu simt că nu mai pot trăi fără tine. - Pătrunde-mă cu delicatețe și sărută-mi sânii care tresaltă la fiecare apăsare a bastonului tău în flămânda mea pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum. Te vreau și te doresc mereu, dar acum nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Clipa se frânge în zbateri de fluturi, În pasul grăbit și-n cerul prea-nalt, În zile dorite să-ți fie menite, Când tu îmi zâmbești, eu tresalt. Cuvântul ți-e armă-n războiul tăcerii, Iubirea își caută drum din străfund, Contraste se pierd în griu-nserării. Când tu mă privești, eu m-ascund. Dorul de tine mă-nghite vorace, Trăiește în mine suflarea de vânt, Dansul iubirii în
CÂND TU de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/lacramioara_stoica_1496360659.html [Corola-blog/BlogPost/364347_a_365676]
-
se revarsă în suflet și nici un vânt potrivnic nu o tulbură, din străfundurile inimii cu un simțământ plin de recunoștință se înalță: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. Când chipul senin al unui frate și cuvântul lui iubitor mă întâmpină și inima tresaltă de duhovnicească bucurie, un glas tainic dinlăuntru murmură: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. În fața Sfântului Prestol când inima se topește înaintea milostivirii celei negrăite a Stăpânului, un fior adânc suspină: „Bine ești cuvântat, Doamne!” Uneori însă, nori negri și amenințători se
PARINTELE PETRONIU TANASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_petroniu_tanase_.html [Corola-blog/BlogPost/367325_a_368654]
-
precedent pe care Profesorul a avut-o în fața unei întregi generații. Evident că întregul arsenal de calități îi explică succesul, dar toate acestea țin întrucâtva de formă, de ceea ce e exterior și de fapt, adevăratul ingredient care a făcut să tresalte inima ascultătorilor săi este tocmai această dorință nestăvilită de a impune un alt tip de respect pe care toți ar trebui să îl aibe pentru tradiția, credința, cultura, spiritualitatea românească sau sufletul românesc, un respect bazat nu pe formalism ci
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604129.html [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
Acasa > Strofe > Creatie > POATE ȘI MÂINE ... Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Pe drum vegheat de castani înfloriți, trec romantici, tineri îndrăgostiți, în ei poartă calde sclipiri-n priviri, trupurile-și tresaltă-n unduiri. Pe-o bancă stai, visătoare privești, de-o vârstă tânără îți amintești, dar în poală îți cade o minge... O retrimiți, ea lin se prelinge. Se scutură în bătrâna palmă flori de castan dintr-o clipă calmă, sunt
POATE ŞI MÂINE ... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Poate_si_maine_elena_paduraru_1339014198.html [Corola-blog/BlogPost/358186_a_359515]
-
Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind Cântecul dulce, zbor împăcat Vorbe timide, inimi pulsând Rostul iubirii ce-am așteptat Somnul de veghe, visele cheamă Vrerile țipă, trupul tăcut
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]