307 matches
-
însă așteaptă mereu în starea de veghe pe care o cunoaște și o repetă. Somnul Apoi chiar somnul nu este o dispariție și nici măcar o cale spre neființă. Este doar un fapt cunoscut prin repetare și alternare cu starea de trezie. Trezia apare ca modul firesc de a cunoaște lumea pe cînd somnul pauza, întreruperea! De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
așteaptă mereu în starea de veghe pe care o cunoaște și o repetă. Somnul Apoi chiar somnul nu este o dispariție și nici măcar o cale spre neființă. Este doar un fapt cunoscut prin repetare și alternare cu starea de trezie. Trezia apare ca modul firesc de a cunoaște lumea pe cînd somnul pauza, întreruperea! De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor. De
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
în dansul macabru din finalul plachetei, în care eroul acestor poeme se închipuie "îmbrățișat de asexuata, de nevîrstnica femeie în crepdeșin negru", dansînd cu ea, "cel mai frumos tango" (În clipa aceea). Exercițiul visului se prelungește pînă în starea de trezie, spectacolul preferat fiind nu, cum ne-am aștepta, ipostaza devoratoare de vînător al gloriei, precum la un Baconsky prea puțin înclinat spre proiecția în vital, deși argumentele nu îi lipseau, ci aceea de uz curent la care, de la Faust încoace
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit fără să se lepede de costumul lui Calhas, este iritat, suspendat între lumi, între beție și trezie, între ficțiune și realitatea pe care o străbate singur, încercînd să descopere cine și unde este. Un spectacol s-a terminat, altul, tocmai a început... Știe oare Calhas mai multe, poate profeți Oracolul mai mult despre Vasili Vasilici Svetlovidov? Ce
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Devoratoarea de bărbați nu cunoaște această voluptate. Mai mult, nu cunoaște nici voluptatea a cărei sursă privilegiată Baudelaire o considera a fi certitudinea de a face răul. Nu imoralitate, ci amoralitate, adică indiferență, moarte termică a afectelor concomitent cu o trezie permanentă și exasperantă a simțurilor. Joe trăiește în imperiul simțurilor, al excitației permanente. Cel de-al doilea element care face ca sexul să devină placid este repetiția. Indiferent de nuanțele pe care le aduce în discuție, de la ceea ce am putea
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
ÎN FIECARE PALMĂ ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am memorat în fiecare palmă ... Doar eu te văd acolo, ghemuită, Seducător curgeai în noaptea calmă, În visu-mi și'n trezie împletită. Cosița-ntâi, obrajii, apoi gura ... M-au subjugat ca blânde adieri, Și fiecare a primit arsura Sărutului venit de nicăieri. În urmă simt, pe pieptul meu, fierbinte Împunsătură, sfârcul întărit, Flămânde-așteaptă buze să-l alinte, Se zbate când e
TE-AM MEMORAT ÎN FIECARE PALMĂ … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382284_a_383613]
-
Cunosc doar câțiva gânditori amintiți deja (la care îl adaug pe Lucian Blaga și Spațiul său mioritic ), câțiva scriitori și un mare teolog, Dumitru Stăniloae, care a scris Reflecții despre spiritualitatea poporului român, și care ne mai țin încă în trezie în ceea ce privește veșnicia și deopotrivă moartea cotidiană a satului ancestral; idealizat până nu demult într-o sintagmă-clișeu: gură de rai. Știu, însă, un singur lucru, pe care l-am învățat din viață și din Omul recent de H.R.Patapievici: când câștigi
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
o oră - ale translării din lumea "de dincolo" în cea prezentă, mintea îmi funcționează cu încetineală, dar nu chiar în gol. Am, pe tăcute, tot felul de conversații și replici, indignări și explicații, ca într-un divan al somnului cu trezia, în care nu învinge întotdeauna trezia. Adeseori, aceste confruntări sunt doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
de dincolo" în cea prezentă, mintea îmi funcționează cu încetineală, dar nu chiar în gol. Am, pe tăcute, tot felul de conversații și replici, indignări și explicații, ca într-un divan al somnului cu trezia, în care nu învinge întotdeauna trezia. Adeseori, aceste confruntări sunt doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi termin cafeaua, nu rămâne din ele
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
participarea mea la dialog ar fi minimă. N-aș vrea să mi se pretindă vreo reacție - de confirmare, de completare sau admirativă -, pentru că nu m-aș simți în stare. Asta nu înseamnă că, în adâncimile confuze ale tranziției spre deplina trezie, îmi scapă esențialul. Pur și simplu, sunt incapabil, în acel interval de după somn, să fac față asediului convergent al luminii, sunetelor și imaginilor. Probabil e o formă inconștientă a fugii de lume, de contactul cu brutalitatea existenței. Dacă tot am
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
fără nicio consecință specială. Filmul Florinei Titz se încarcă până la refuz cu imagini obsedante, ceea ce se întâmplă aparține unei lumi paralele pe care nu o mai poți asimila realității chiar dacă tinerii drogați se întâmplă să aibă și scurte momente de trezie. Cartierele sărăcăcioase de blocuri, gunoaiele, clădirile dezafectate nu sunt decoruri minimaliste în care să intre o "poveste adevărată", dar atroce, ca în filmele lui Cristi Puiu, Cornel Porumboiu, Nemescu sau Cristian Mungiu. Ele reprezintă chipul desfigurat al unui tânăr care
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
Înainte ca Thomas Edison să inventeze becul, oamenii cu mai mult de opt ore de întuneric în genere dormeau pe segmente: de la trei la cinci ore de somn, o oră treaz și apoi încă trei-cinci ore de somn. Ora de trezie era folosită pentru citit, sex, fumat sau orice altceva cu excepția holbatului la pereți terifiat de insomnie. Conform experților dacă rămâi calm și îți dai voie să adormi în loc să te tot întrebi de ce ești treaz, totul va fi bine și nu
7 lucruri banale pe care le faci în fiecare zi...greşit () [Corola-journal/Journalistic/69507_a_70832]
-
fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa casei părintești... Este la fel de greu de răspuns ca și în cazul apariției ideii de zbor în vechile mitologii, la acea vârstă imaginară considerată de mitografi „copilăria omenirii”. În
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
recunoscută și discutată filozofic de la presocratici și până la Heidegger, care îi dedică capitolul final din Sein und Zeit. Heraclit pare a se fi aflat printre primele profunde conștiințe mărturisitoare ale neliniștii ontologice: Moarte este tot ceea ce vedem în stare de trezie, visuri ce vedem dormind" (fragm.21); "Toți ne trăim propria moarte" (fragm.77); " Suntem și nu suntem" (fragm.49); " Arcul are drept nume viața, drept faptă moartea sa" (fragm.48). De asemenea, a neliniștii cognitive: "Naturii îi place să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acest produs. Prin intermediul editurii, "încetul cu încetul, n-a mai rămas nici un om de bună credință care să nu fie pătruns de măreția civilizației sovietice"9. Cu ajutorul acestor cărți, "Silabisim un limbaj nou. Sunt încă multe nedumeriri ca după o trezie târzie ș...ț o lume nouă trebuie să se nască pe baze noi materiale"10. Numărul 2 din "Veac nou", din 17 decembrie 1944, consemnează deja cele 8 puncte ale planului editorial al Cărții Ruse: - traduceri din scriitori sovietici și
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Hotarului de nisip, într-un interviu luat de Al. Cistelecan, își declara adeziunea la "eroul necunoscut al existenței noastre, felul cum s-au oglindit în noi evenimentele zilnice lipsite de importanță, lungul itinerar al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare pe care nu avem tentația și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în primele rânduri ale scriitorilor contemporani
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
iată,/glasurile dragi aidoma nisipului șovăie,/ în ele reumatismul a sporit,/ căci pâcla pereților a ajuns un cotor de album/ din care să aflăm ce-a fost și ce nu,/ noi n-am știut,/ să ne dăm binețe la capătul treziei/ încă n-am apucat." Legea poemelor de aici mi se pare a fi, în chip absolut evident, medierea. Familiarizarea treptată cu spațiile și cu gesturile aflate la distanțe mari. Iată motivul pentru care, practic, nu avem, în versurile Ioanei Nicolaie
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
ipostaze de-a lungul îndelungatei sale cariere literare. Tonul este de fiecare dată unul foarte jos, de cozerie relaxată, ușor ironică, fără patetisme și formulări sentențioase. Cel puțin la început, textele sunt - potrivit autorului - rezultatul meditațiilor somnolente din starea de trezie, înregistrate pe reportofon și transcrise tel-quel. De aici, poate, uneori aspectul lor vag suprarealist, accentele de vis care învăluie logica, analogiile nu întotdeauna foarte evidente în plan rațional, dar cu putere de sugestie în plan artistic. Recitite după o vreme
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
că, sub mreaja vremii, zicerile, intacte, la fel aburesc, dar frigul din noi nu ne lasă să le-auzim. întrebări mă voi trezi vreodată din somnul acesta cu ochii deschiși? oare lumea se va goli cu totul între somn și trezia mea? îmi voi regăsi intactă greutatea trupului? din ea lipsi-va visul sau doar coaja lui? pe cine voi găsi la marginea treziei? ce dureri neștiute îmi vor modela trupul? de unde voi pescui privirea mea cea oarbă? voi încerca marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vreodată din somnul acesta cu ochii deschiși? oare lumea se va goli cu totul între somn și trezia mea? îmi voi regăsi intactă greutatea trupului? din ea lipsi-va visul sau doar coaja lui? pe cine voi găsi la marginea treziei? ce dureri neștiute îmi vor modela trupul? de unde voi pescui privirea mea cea oarbă? voi încerca marea sărată din creier cu degetul ce-mi va arpegia în vis cântecele miraculoase cu trup de fum? cui voi întinde mâinile mele tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă. prea târziul a sunat din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]