32 matches
-
1939 și 1951. Frecvența este marcată pe unul din brațe, de obicei cu 440 (Germania) și mai rar cu 880 (Franța). Câtă vreme diapazonul dă un sunet slab, netimbrat, dar atât de bine determinat încât poate servi ca etalon sonor, trianglul dă un sunet puternic și cu un timbru cristalin strălucitor, dar de înălțime nedeterminată. Aceste efecte se datorează faptului că lunga bară a trianglului emite sunete parțiale de mare intensitate, a căror interferență împiedică percepția sunetului fundamental și face ca
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
dă un sunet slab, netimbrat, dar atât de bine determinat încât poate servi ca etalon sonor, trianglul dă un sunet puternic și cu un timbru cristalin strălucitor, dar de înălțime nedeterminată. Aceste efecte se datorează faptului că lunga bară a trianglului emite sunete parțiale de mare intensitate, a căror interferență împiedică percepția sunetului fundamental și face ca în senzația auditivă înălțimea sunetului complex rezultant să fie variabilă, nedeterminată. Nu totdeauna vergelele dau sunete nemuzicale. Cu anumite precauții constructive, întrebuințând un oțel
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
orchestră a acestui instrument terifiant. În orchestra modernă gongul este însă folosit, cu noi valențe, și pentru o întărire luminoasă, o afirmare de putere, fiind lovit nu numai cu bagheta mare cu cap rotund, dar și cu baghete mici de trianglu. Un efect special se capătă frecându-i periferia cu o baghetă mică, ca în ,,Sărbătoarea primăverii" a lui I. Stravinski. Din plăci (lame) dreptunghiulare de metal sau de lemn (gr. xilos) de paltin etc. se construiesc xilofoanele. Plăcile au secțiune
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
descendentă pentru a Înțelege raționamentul nostru, sala de muzică, camera pianului, camera violoncelului, până aici Încă ar mai fi acceptabil, dar să ne imaginăm unde ne-am opri dacă am Începe să spunem camera clarinetului, camera fluierului, camera tobei, camera trianglului. Cuvintele au și ele ierarhia lor, protocolul lor, titlurile lor de noblețe, stigmatele lor de plebeu. Câinele veni cu stâpânul și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
grupul În vizită la toți părinții, care sînt Înțelegători, lumea progresează, i se modifică ordinea, artiștii călătoresc mult, din excursia la Sankt Petersburg reținem că băncile publice au 10 metri lățime. De-acum Înainte, vor locui la țară. Într-un trianglu sentimental franțuzesc cu anexe mici. Paralelogramul, piramida și octogonul nu există, hélas, decît la arabi. Concluzie critică: simt ceva mortal, aici. * Jean François Briant, Mireille Crétinon, Catherine Stoessel, În trei: un laborator sentimental, Editura Trei, 2006. SENILITATEA LUI EROS* „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
focariu sacru” și „olacaustul divinilor uimiri”. Asta după ce fixează pe frumoasa Serafita În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
căderii. Un vis moralizator. „Poruncitorul” deget. Regimul statului divin. Un complex œdipian În lumea arhanghelilor și imaginea surpării universului. Nunta cosmică. Ordinea „adamiană”. Erosul heliadesc. Figura conjugalității. Zburătorul și originea unei boli necunoscute. Dragostea ca energie ascensională. Femeia și „misticul trianglu”. Delirul creațiunii, iarăși. Un discurs format din mai multe discursuri. Figura „hrăpirii”. Cele trei muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII. Grigore Alexandrescu. Lipsa modelelor. O modestie numai pe jumătate sinceră. „A mări frumos”. Figura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]