86 matches
-
era scufundată. În perioada Berriasiană s-a manifestat o tendință de răcire, care a continuat tendinței din ultima perioadă a Jurasicului. Există dovezi că au fost ninsori frecvente la latitudini mai mari și tropicul a devenit mai umed decât în Triasic și Jurasic. La sfârșitul Berissianului, totuși, temperaturile au crescut din nou, iar aceste condiții au fost aproape constante până la sfârșitul perioadei. Această tendință se datorează activității vulcanice intense care a produs cantități mari de dioxid de carbon. Marea Tethys s-
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
confluența celor două izvoare dunărene Brege și Brigach, care se unesc la est de Donaueschingen și de la care orașul își ia numele (în traducere Obârșia Dunării). Aria metropolitană se extinde de la granitele și gnaisele din Munții Pădurea Neagră, cuprinzând formațiunile triasice ale grohotișurilor din zona Schwarzwald-Baar și de la poalele Munților Jura Suabă, expunând toate straturile geologice ale reliefului de cueste din sudul Germaniei. Înălțimile scad de la 1020 m în Munții Pădurea Neagră la 660 m în Platoul Baar, pentru a crește
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
se suprapune o stivă de sedimente din Mezozoic În Paleozoic procesele orgenetice și de șariaj au împins roci mai vechi formate în Proterozoic, peste unele mai tinere formate în Cambrian. Sfârșitul Paleozoicului aduce cu el formarea unui geosinclinal, ce în Triasic este acoperit prin transgresiune de apele mării. Astfel, pe soclul cristalin preexistent (ce actual apare la periferia masivului la suprafață), în mările mezozoice s-a depus o cuvertură de conglomerate și sedimente calcaroase dure de-a lungul a 6 faze
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
domeniul nevertebratelor, era necontestată a moluștelor, mai precis, a scoicilor și a melcilor. Ele sunt adaptate apei sărate marine și apei dulci, iar melcii până și vieții de uscat. Un eveniment important al Neozoicului a fost apariția mamiferelor primitive în Triasicul târziu, cam în același timp în care au ieșit din peisaj dinozaurii. Deși dominația totala a dinozaurilor nu lăsa loc altor viețuitoare, mamiferele au rămas retrase în spațiu. Pe la sfârșitul Mezozoicului, dinozaurii și alte reptile nu au mai dominat teritoriul
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
ul (de la munții Jura) este o perioadă geologică care a durat aproximativ 55 de milioane de ani (între acum 200 de milioane de ani și 145 de miloane de ani în urmă), fiind precedată de Triasic și urmată de Cretacic. ul constitute perioada de mijloc a Erei Mezozoice, cunoscută de asemenea ca perioada reptilelor. Începutul perioadei este marcat de marea extincție din Triasic-Jurasic. Două alte extincții au avut loc în această perioadă: evenimentul din Jurasicul timpuriu
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
acestei vaste arii de sedimentare a Unității Pânzei Getice, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Sinclinoriul Reșița- Moldova Nouă. Sedimentarea sinclinoriului peste fundamentul cristalin s-a efectuat în cursul mai multor cicluri de sedimentare: 1 Carbonifer- Permian, 2 Triasic, 3 Jurasic- Cretacic Inferior, 4 Cretacic Superior, 5 Cuaternar. Formațiunile geologice care aflorează în zona Carașova sunt nediferențiate sub aspect litofaciesal, aflate în raporturi de sedimentare discordantă și transgresivă cu ample lacune stratigrafice. Cele mai vechi formațiuni din arealul Carașova
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
a fost un supercontinent situat în emisfera nordică, care s-a format din despărțirea supercontinentului Pangeea în Triasicul mijlociu. era separat de celălalt supercontinent, Gondwana, de marea Tetis. Numele combină denumirile: Laurenția și Eurasia. Cum sugerează și denumirea geologică, Laurasia a inclus cea mai mare parte a maselor de uscat care alcătuiesc continentele de astăzi din emisfera nordica
Laurasia () [Corola-website/Science/309270_a_310599]
-
Rezervația naturală este situată in Munții Perșani pe Râul Comăna. Rezervația se află pe raza satului Comăna de Sus și are o suprafață de 41,562 ha; este cantonată în dolomitele triasicului mediu din muntele Peștera și este situată la sud de Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită. Peștera Comăna constituie drumul subteran al pârâului ce iși adună apele de pe platoul suspendat aflat la sud de muntele Peștera. Peștera are o valoare
Peștera Comăna () [Corola-website/Science/308920_a_310249]
-
un corp "granodioritic", cu înveliș periferic granitic. Rocile sedimentare, mai ales "argilele comune" și "luturile" se întâlnesc în zona piemonturilor cuaternare, "argila refractară" — lângă Cristian, "marnele cretacice" — în vestul Țării (utilizate în industria cimentului), "calcare" în zona Apața și "calcare triasice și jurasice" în sectorul Codlea - Holbav - Vulcan și în "Postăvaru", în zona Râșnov - Cristian - Brașov. Metale mineralizate (de zinc, plumb, cupru, fier, nichel, platină) s-au descoperit în "cristalinul metamorfic" din zona Holbav. Lângă Codlea se ivesc ape mezotermale (27
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
monocristale. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în peșteră. Lungimea acestuia măsoară 730. Vizitarea se poate face numai cu insoțire din partea clubului custode. Peștera Vîntului se dezvoltă într-un pachet de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 și are o grosime de cca. 200 m. formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă. Au fost identificate colonii formate îndeosebi din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus hipposideros atât la hibernare
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
cu participarea largă a cuarțului (fapt vizibil în Masivul Omu, unde cuarțul lăptos apare frecvent la zi, imprimînd peisajului o notă specifică prin culoarea sa alb-strălucitoare) și dintr-un nivel sericito-cuarțos. Formațiunile sedimentare sînt alcătuite în primul rînd din sedimente triasice — dispuse în sinclinalul Iacobeni — și cretacice (cenomaniene), care apar în zona de obîrșie a pîrîului Runcu și a Someșului Mare. Și unele și altele sînt puțin răspîndite. Mult mai extinse sînt formațiunile sedimentare eocene, aparținătoare flișului transcarpatic. Ele sînt formate
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
bune pentru culturi și pășuni. În general, Munții Măcinului se prezintă din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuată și îndelungată, a scos la suprafață granițele din corpurile locolitice de adâncime. În timpul transgresiunii triasice ei formau o insulă. Liniile structurale generale, în special sistemul de fălii inverse cu direcții NV-SE ale Munților Macin se relflectă în relieful acestuia nu numai prin orientarea culminor muntos-deluroase, ci și prin orientarea culmilor munots-deluroase, ci și prin
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Fier, insula Popina este unica insulă stâncoasă și pelagică (formată separat de aluviunile recente ale țărmului sau malurilor) din România. Insula este geologic o parte a podișului Măcinului, un rest de grind continental stâncos, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare termale, încă nestudiate, care conferă insulei un interes științific deosebit. În ultima perioadă glaciară, Popina a fost un deal, înconjurat de ape odată cu ridicarea postglaciară
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
o explorează pentru prima dată, furnizându-ne totodată și prima ei schița. Peșteră, emergentă a unui curs subteran cu debit apreciabil, constituie un coridor unic, ascendent, cu numeroase obstacole pe parcurs. Peșteră este dezvoltată în calcare situate la limita dintre triasicul inferior și mediu și are o lungime totală de 4500 m. Intrarea, de 6/4 m, este ocupată în întregime de un lac subteran. Prima încăpere spațioasa a peșterii are o lungime de 13 m și nu este accesibilă decât
Peștera cu apă de la Bulz () [Corola-website/Science/314036_a_315365]
-
în șase părți, produs de BBC în 1999. Potrivit datelor înregistrate de "Guinness World Records", acest documentar este cea mai costisitoare producție de film pe minut. Prima parte:Sânge nou Este primul episod filmat și transmis: 220,000,000 î.Hr. - Triasicul târziu — Arizona Episodul a urmărit o femelă din specia "Coelophysis", îm încercarea ei de a trece prin sezonul uscat. "Coelophysis" a fost arătat vânând o turmă de "Placerias", căutând un membru slăbit, ca pradă. Un pterozaur primitiv ("Peteinosaurus") a fost
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
vânând o turmă de "Placerias", căutând un membru slăbit, ca pradă. Un pterozaur primitiv ("Peteinosaurus") a fost prezentat scăldându-se în ultimele bălți rămase în urma secetei. O femelă din specia "Postosuchus" (unul dintre cele mai mari animale de pradă din Triasic) este de asemenea în urmărirea turmei de "Placerias" și ucide un membru. Încă în căutarea de hrană, un grup de "Coelophysis", ei găsesc vizuina unor animale din specia "Cynodont". Din păcate, unul din pui sa apropiat prea mult de intrare
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
asemănătoare unui puzzle care cresc la capete. Acest lucru îi permite creșterea. În privința țestoaselor există dezacorduri și dispute. În 1999, biologii moleculari au descoperit dovezi că crocodilienii și țestoasele au un strămoș comun . Se estimează originea lor ca fiind în Triasic, perioadă de origine pentru majoritatea reptilelor în viață. Estimările indică că țestoasele au deviat din crocodilieni acum 207 de milioane de ani . Țestoasele cu tâmple roșii au vederea foarte bună, un auz foarte slab, dar sunt foarte sensibile la vibrații
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
situat pe malul stâng. Este o ruptură, de asemenea, numit ruptură sau Graben, vârsta Oligocen, asociate cu umerii sale laterale<nowiki> </nowiki>:Vosges și Pădurea Neagră. Munții Jură, formate prin alunecare ( indus de majorarea alpin ) a capacului mezozoic pe formațiunile triasice ( " straturi de săpun ") intersectează regiunea de Belfort . Rin Graben prăbușit în timpul serviciului, prin urmare, regiunea a fost în mod repetat invadat de mare, ceea ce explică o sedimentare variat : Marl, calcar, sare piatră, marmură. În plus, depunerile eoliene cuaternare de loess
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
așezate aproape orizontal cu o mică înclinare în direcție sud-vestică. În secțiunea geologică se deosebesc următoarele complexe stratigrafice: Mai puțin răspîndite și mai slab dezvoltate sunt rocile de vîrstă cambriană, ordoviceană, jurasică și paleogenă, iar depunerile carbonifere, permiene și cele triasice lipsesc. În cadrul raionului Nisporeni se evidențiază și depresiunea precarpatică care intersectează placa Moldovenească în partea de vest. Ea cuprinde partea centrală inclusiv și raionul Nisporeni și partea de sud a bazinului rîului Prut. Este o structură tînără, suprapusă aproape ‘în
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și Pleistocen au izolat-o transformând-o în sistem de lacuri. La sfârșit afluenții Bistricioarei prin activitatea erozivă au recucerit-o hidrografic. Fundamentul depresionar este din roci cristaline epizonale peste care s-au dispus petice de roci sedimentare (calcare dolomitice, triasice), acoperite de depozite de conglomerate și gresii, argile și marne argiloase. Formațiunile cuaternare sunt reprezentate prin turbă (cu grosime uneori de peste 10 m) și depuneri de travertin (cu grosime de cca. 100 m și care au luat naștere prin precipitare
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
1200 km², sunt formați din 2 masive de suprafață aproape egală: Geologic, ambele masive se caracterizează prin șisturi cristaline. Fundamentul zonei cristaline este format din roci metamorfice , peste care sunt dispuse câteva straturi de roci sedimentare apărute în mezozoic în triasic și cretacic, formând resturile unui geosinclinal ce se întinde pe toată ramură vestică a Carpaților Occidentali. Una dintre teoriile geologice care încearcă să explice modul în care Bistrița a străpuns culmea Pietrosu - Giumalău pleacă de la premisa că inițial apele Bistriței
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
este situată pe teritoriul Comunei comunei Gardă de Sus, județul Albă, în Munții Bihorului. este situată în versantul drept al Văii Ordancușa, la o altitudine de 800 m, în calcare triasice. Se poate ajunge la ea prin Valea Arieșului, din comuna Gardă de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul forestier ce pornește din centrul comunei spre Peșteră Scărișoara pe Valea Ordâncușa Corobana în limbajul local înseamnă scorbura, vizuina, adăpost
Peștera Corobana lui Gârtău () [Corola-website/Science/318694_a_320023]
-
zonele bogat concreționate. Se consolidează poarta și se schimbă dispozitivul de închidere. 1999 - se explorează o galerie în Sala Mamuților (cu posibilități de continuare) și o serie de mici galerii în Labirint. Peștera este dezvoltată integral în calcare și dolomite triasice anisian ladiniene ale autohtonului de Bihor, pe două nivele principale de carstificare: unul superior fosil și unul inferior activ. Primul nivel este compus din galerii în general rectilinii și cu înălțimi variabile (de la 0,5 până la 15 m), bogat concreționate
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
geologice cunoscută ca "Mid-Atlantic Rise", care este o umflătură progresivă. Această umflătură, este considerată a fi cauzată de forțele convective din astenosferă care împing în sus scoarța oceanică și litosfera. Această limită divergentă s-a format prima dată în perioada Triasicului. Dovezi ale dorsalei atlantice ancestrale sunt văile fluviilor mari din Americi și Africa (inclusiv Fluviul Mississippi, fluviul Amazon și Niger). Dorsala este la aproximativ 2500 de metri sub nivelul mării, în timp ce flancul său este de aproximativ la 5000 de metri
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
este situată pe teritoriul Comunei comunei Gârda de Sus, județul Alba, în Munții Bihorului. Peștera Poarta lui Ionel este situată în versantul drept al Văii Ordancușa, la o altitudine de 800 m, în calcare triasice. Se poate ajunge la ea prin Valea Arieșului, din comuna Gârda de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul DJ750 ce pornește din centrul comunei spre Peștera Scărișoara pe Valea Ordâncușa Peștera este semnalată de J. Vass încă din
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]