1,412 matches
-
fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate" și cel de "universalitate" sînt consubstanțiale. Cel care, în deceniul '30-'40, va
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
face între, pe de o parte, ceea ce în politologie poartă numele de „națiuni civice” și, pe de altă parte, „națiuni etnice”. În Europa Occidentală (Franța, Olanda, Anglia etc.) predomină „națiunile civice”, în vreme ce țările din Centrul și Răsăritul continentului sînt încă tributare viziunii etnice asupra națiunii. Cauzele acestei situații sînt multiple, de la politica de emancipare a românilor din Transilvania pînă la influența istoriografiei germane de la începutul secolului al XX-lea și reacțiile la sovietizarea țării. Victor Neumann ilustrează etnonaționalismul românesc prin citate
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
de o pensionară cu spirit de inițiativă, călită la școala cozilor din perioada ceaușistă, o rețea de prostituție pentru intelectualii rafinați (pentru a fi admisă, fiecare practicantă trebuia să treacă un sever examen de cultură generală), ofițerii superiori din cadrul Armatei, tributari pe scară largă ai vechiului sistem de pregătire, potrivit căruia cartea era principalul dușman al militarului, trebuie să se adapteze la noul curs al istoriei (integrarea în NATO, globalizare, multiculturalism), cu rezultate penibile în planul acțiunii, tinerii visează să se
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
suspectă, autorul singurului nostru Dicționar al presei literare, vorbește, în ediția din 1996, despre faptul că Gazeta literară promovează, și “încă din primul număr”, “ideologia comunistă”. Nu încape îndoială că, mai ales în primul deceniu de apariție, Gazeta literară este tributară acestei ideologii, ca și realismului-socialist. De pe la mijlocul deceniului 7 încoace, lucrurile se schimbă însă în bună măsură, chiar dacă (dar e vorba acum de România literară) publicistica literară va mai cunoaște și alte sincope, de pildă după 1971 sau în toată
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
straturilor, sub aspectele de comprimare/accelerare și/sau dilatare/încetinire temporală. Ca și în stadiile anterioare, forma OS rămâne deschisă (nelimitată) pe orizontală, prin aceea că șirul secvențelor, fiind doar oniric-decorativ, nu implică și un algoritm de finalizare, acesta rămânând tributar doar convenționalității sau epuizării energetice naturale (precum în OS tradiționale de dans). Oricâte secvențe deci, aparțin aceluiași unic moment, dar, întrucât se succed pe orizontală, capătă statutul de clipe (din desfășurarea posibil la nesfârșit, a respectivului moment). Expresivitatea formală a
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Prima este fie din trebuință naturală și necesară, fie din voluptate și trecerea măsurii. A doua este fie din temere și întristare, fie din nevoințe și osteneli duhovnicești<footnote Ibidem, p. 324. footnote>. În această doctrină, Cuviosul Nichita Stithatul este tributar Sfântului Maxim Mărturisitorul<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op. cit., p. 149. footnote>, de la care de fapt a și preluat-o. Cei doi pomi au fost înțeleși ca având și o semnificație simbolică. Mai întâi, pomul vieții este Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Acest
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
avut inspirația de a realiza și ilustrația la poemul pe care l-a elaborat. Premianții propriu-ziși - cei care au obținut și bani - au fost Teodor Dună din București - locul III (un poet evident talentat, dar a cărui lirică este încă tributară unui model foarte vizibil, Cristian Popescu), Vlad-Ioan Tăușance din Timișoara - locul II (un beatnic întîrziat, în poezia căruia se simte admirația pentru Ginsberg și Sanguinetti) și Marius Chivu - locul I (cu un poem postmodern, în care intertextualitatea este la ea
Festivalul de poezie "Prometheus" by Reporter () [Corola-journal/Imaginative/13836_a_15161]
-
și îi potolesc o sete nestăvilită de a cunoaște; dar într-un mod cu totul propriu, care ține de structura sa mentală și de aspirațiile lui, să le spunem poetice, unde intervine artistul, condeierul, omul literei incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din care nu se poate sustrage, dovedindu-se totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
iarnă, de soroc,/ Cu cârtițele la un loc,/ Cu întunericul, cu coropijnița și râmele,/ Și din toate fărâmele/ Au rămas grei ca mâțele,/ Umflân- du-li-se țâțele." Începutul poeziei lui Tudor Arghezi (nume cu o anumită rezonanță pentru cei tributari tardo-modernismului) ni-l arată la scara lui reală pe acest autor pe care - de fapt - îl știam. Nu este acum momentul să schițăm o biografie, fie și rezumativă, a lui Arghezi, ori să realizăm o incursiune - cât de scurtă - în
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Adriana Babeți, Max Blecher și alți câțiva. 14. Stilul „celorlalți” nu-i scapă din vizor Danielei Sitar- Tăut: „Daniel Vighi, în Lumea de la 1848, propune o lectură binară asupra epocii pașoptiste”, Gabriel Chifu - „Cartea Poves tirile lui Cesar Leofu (...) este tributară esteticii ambiguității”. 15. Fără mimată pudibonderie, deci tranșantă, spiritul feminin al cronicarului literar, Daniela Sitar - Tăut, discută, eseistic,și bărbătește, cu toate consoartele de breaslă. Edificator a rămas textul despre Irina Petraș, o polivalentă scrii toare, deplin formată la Școala
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
tentativă de coabitare cu formula dramatică, Patul convertește un subiect contemporaneizat. Dacă Avram Iancu era subintitulat clasicizant „trilogie drama tică”, piesa mai sus amintită dinamitează maniheic taxonomiile înrădăcinate ale teoriei literaturii, fiind subintitulate „comidramă în 2 acte”. Habitanții teatrali sunt tributari fragmentar expresionismului, purtând nume generice: Studenta, Profesorul, Nevasta, Direc torul, în vreme ce Vocile și Patul par a fi extrase din marsupiul ionescian”. 18. Un loc aparte i-a fost rezervat lui Nicolae Breban, a cărui biografie sa desfășurat sub trei dinastii
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin, Serghei Vasilievici Rahmaninov sau Alexandr Konstantinovici Glazunov, și (5) urmând tradiția fantastică din creația lui Rimski-Korsakov - în cadrul celor trei balete ale lui Igor Stravinski (elev al lui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cât mai restrictiv părea a fi canonul stilistic dominant. Iar puterea retorică a acestuia a fost într-atât de mare, încât doar Beethoven reușește să i se sustragă într-un mod real, Haydn și Mozart rămânând într-o bună măsură tributari stilului retoric al perioadei stilistice anterioare. Un alt exemplu îl putem observa în canonul stilului sintetic wagnerian, care îmbină cel puțin două tipologii stilistice - a operisticului și a simfonicului (ca identificative ale unei tehnici specifice de compoziție și, implicit, de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau orientarea), iar termenii de identificare a unei concepții stilistice se rezumă la imaginea parametrilor generali în care sunt concepute lucrările muzicale. Astfel de forme de definire le putem observa în sintagme precum „New simplicity” sau „New complexity”, de partea tributară tradiției și consensului „nostalgic” situându-se titulaturi precum „Neo-romantism”, „Neo-baroc” sau - mai general - ca definiție a sistemului de organizare sonoră - ,„Neo-tonal”. Această optică asupra evoluției fenomenului stilistic scoate în evidență flexibilitatea, relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
eșecul metanarațiunilor în calitate de grilă de lectură proprie fenomenului muzical postmodern<footnote Postmodernismul muzical reformulează imaginea eficienței sugestive, insă făcând-o într-o opoziție radicală atât cu impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
faptul orientării înspre tehnică (postmodernă) a citarii pornind de la crezul aproape “ortodox” în valorile serialismului integral. Tot astfel se întâmplă și în cazul lui Karlheinz Stockhausen sau a lui Louis Andriessen, o următoare și ipotetica etapă reprezentând “revenirea” la gândirea tributara de substanță tonala (neoromantica). Astfel, putem vorbi despre cazul acestor trei compozitori drept postmodernism de infiltrare, pe când în cazul lui Wolfgang Rihm valorile neoromantismului tonal se prezintă de la bun început drept program de acțiune. footnote>. Într-un al doilea sens
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul modal la Debussy<footnote Înrâurirea modala se prezintă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
latino-eleno-slavă devenind după țarate, voievodate, bănate, jupânate, cnezate și alte „ate“, bașca pașalâcuri, monarhii sau republici, un tal-meș-balmeș în studiul căruia lingviștii, etnografii etc. sunt cuprinși ca într-un nou Labirint al lui Dedal. Un mixtum-compositum așadar, acest spațiu balcanic, tributar întru totul istoriei sale mai schimbătoare decât o femeie frumoasă, un melanj câteodată intenționat din rațiuni politice, alteori pentru că „așa ne-a fost dat“. Așa se face că sârbii, croații, bosniacii, albanezii, bulgarii, românii sau grecii apar ca membrii unui
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
concesionarul restaurantului din gară Ploiești (pui alintat al oligarhiei), de o parte, teoretician al socialismului, contestatar al burgheziei, pe de altă parte. ăEroareaă criticului literar (compensație în plan artistic a nerealizarii în ordine politică) e decisă de promovarea unei literaturi tributara tendenționismului social (metodă taineiană a mediului). Imposibilitatea de a lansa un talent, demersul explicativ exclusiv în jurul unor scriitori impuși anterior, vădesc, susține Aderca, ineficientă acțiunii critice a lui Gherea. În ce priveste ăeroareaă teoriei social-politice gheriste, Aderca denunță optică temporizării
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
va stimula starea de creatori de imagini și stări fantastice. Citind-o, descoperi noi și noi premise ca să se transforme într-o piesă eliberată de granițe și conjuncturi, plecată clar pe drumul universalității. Din păcate, Noe..., desi bine scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face aluzie la Recomandarea 1201, lucru ce mi-a scăpat complet din vedere, fișa căzîndu-mi absolut din întîmplare). Apoi, pasaje întregi sînt
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
ale personajelor se numără concertele lui Pavarotti, războiul din Golf, criza petrolului, Clinton care poartă, totdeauna, toata vină, deprecierea cursului dolarului etc. Adică lucruri despre care ar putea vorbi - și chiar o face - orice cetățean de nivel mediu al planetei tributar mentalității unei societăți globalizante. Mă întreb însă atunci dacă nuvelele în chestiune mai sînt texte literare. Nu mă las influențată, în această ezitare, de faptul că subiectul a noua nuvele din douăsprezece este, avuat, "din viața". Trucul e cu mult
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia lui Alecsandri care putea la urma urmei fi "creată și de un francez că origine. Pentru că poetului, pe lîngă că a fost tributar lecturilor franceze, i-ar fi lipsit marea convingere și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă românească. Pînă și Fîntînă Blanduziei "este o dulcegărie
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă românească. Pînă și Fîntînă Blanduziei "este o dulcegărie de viață română cu desăvîrșire falsă". Deși tot tributar romantismului francez, Bolintineanu e poate altfel deși pare a fi "un Alecsandri de clasa a III-a, pentru lumea din București". Introducerea vechiului fond românesc s-ar fi realizat prin Grigore Alexandrescu, cel ce "izbutise să scoată zguduitoarea fantomă a
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
în original" (p. LVI; în ediția germană și în cea românească ele sunt plasate chiar în josul paginilor). În acest fel, Tindal a micșorat întrucâtva caracterul independent al acestor note, care depășesc ca volum (585 pagini) textul Istoriei propriu-zise (530 pagini), tributare izvoarelor, în cea mai mare parte, în special pentru epocile mai vechi. Este interesant de observat că, chiar fără a cunoaște structura manuscrisului, Nicolae Iorga a intuit foarte bine caracterul relativ independent al notelor complementare în viziunea lui Dimitrie Cantemir
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]