633 matches
-
ei costă în jur de 2.400 dolari. Ce ziceți? V-ați pune un curcubeu d-ăsta vomat pe perete? LATER EDIT: Tocmai am aflat și de doamna care ține în vagin, timp de 28 de zile, lâna cu care tricotează. Și iat-o și pe doamna care... dar mai bine citiți voi sub poză ce face: De aceste două noi forme de artă ce mai spuneți?
Artă și vomică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18241_a_19566]
-
împachetări cu parafină, n-o să dau cu spray pentru gândaci, n-o să fac plajă, n-o să spăl rufe, n-o să mă duc pe stadion, la meci, n-o să fac Transfăgărășanul, n-o să prăjesc chiftele, n-o să bag aspiratorul, n-o să tricotez, n-o să pun murături, n-o să scriu o carte, n-o să mă duc la ședința de bloc, n-o să mă plimb cu barca, n-o să-mi fac pedichiura, n-o să mă duc la aerobic, n-o să culeg via, n-o să
Ce faceți de Revelion?? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18383_a_19708]
-
Acasa > Poezie > Imagini > COLIVIA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Așa un gând pe față altul pe dos cine-ar putea să spună că nu știu să-mi tricotez ciorapul realității confortabil și pufos măcar pentru un ceas o zi poate și-o săptămână păcat că nu-i posibil pe o întreagă lună fiindcă uite nerăbdătoare degetele-și sapă galerii în ceea ce au decretat că-s colivii visând să
COLIVIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383649_a_384978]
-
2.400 de pastile Ecstasy, de toate culorile și formele existente. În 2009, însă, colecția i-a fost furată. Identitatea bărbatului de 49 de ani a fost dezvăluită abia când autoritățile au fost anunțate de furtul colecției ilegale. 6. A tricota sâni - Coral Charles-Dunne este o bătrână de 80 de ani din Anglia pasionată de croșetat. Însă bătrână nu croșetează orice, ci forme de sâni.
Oameni cu pasiuni ciudate: adoră să facă pe morții sau să tricoteze forme de sâni by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80109_a_81434]
-
case modeste, cu curte, probabil într-un oraș mic de provincie. E locuința bătrînească a familiei Văleanu unde locuiesc acum cu ginerele și nepoții lor. Uși dau spre curte, spre alte încăperi. Ilie, bunicul, pare că citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră brusc, nervoasă, nepoata,Sonia . Ei o ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lună. (cu măreție de clasic, mîndru și calm) Dar nu-i nimic. Am subiecte! Am la subiecte! O să apăreți cu toții în romanul meu. Intuneric II BUNICA, BUNICUL, GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme splendidă. După ce mi-am terminat treaba în bucătărie, m-am gândit să-mi scot un scaun de răchită pe gazon și să tricotez puțin. Pe când îl duceam în grădină, am văzut un șarpe în iarbă. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. N-am stat prea mult pe gânduri, astfel că am dus scaunul înapoi pe verandă, m-am așezat și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Pe când îl duceam în grădină, am văzut un șarpe în iarbă. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. N-am stat prea mult pe gânduri, astfel că am dus scaunul înapoi pe verandă, m-am așezat și am început să tricotez. După-amiază, când am coborât în grădină cu intenția de a lua din colecția noastră de cărți (ce se afla într-un fel de magazie, la capătul grădiniiă un album cu picturi de Marie Laurencin, un șarpe se târa încet, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aceea, viața noastră se scurge liniștit în această căsuță de munte. Sătenii sunt drăguți cu noi. Nu s-a întâmplat nimic deosebit din decembrie, când ne-am mutat, și până acum, în aprilie. Toate zilele sunt la fel. Facem mâncare, tricotăm, citim în salonul chinezesc, bem ceai. Cu alte cuvinte, ducem o existență lipsită de evenimente deosebite și suntem complet izolate de lume. În februarie, satul întreg gemea de flori de prun. Zilele au fost liniștite, fără o adiere de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de frumoase. Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă, ne-am făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste rânduri, mă gândesc că mama avea poate dreptate: am murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fac un pulover cu intenția de a reînnoi un obiect vechi ce-mi aparținea. Deoarece nu-mi prea plăceau culorile deschise, l-am pus iar deoparte. Astăzi, neavând ce face, l-am scos sub impulsul momentului și am început să tricotez. Abia când m-am apucat de tricotat, mi-am dat seama că rozul pal al lânii se combina cu griul cerului acoperit, dând o armonie de culori atât de suavă, încât n-aș putea găsi cuvintele potrivite pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
acesta a pus tot mai mult stăpânire pe mine și m-a cuprins așa o teamă, încât simțeam că n-o să mai pot continua să trăiesc. Puterea mi-a părăsit degetele și am scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
batiste pentru păpuși. Dacă te-ar auzi cineva cum vorbești despre trandafirii din grădină, ar crede că vorbești despre oameni. Da, pentru că nu am copii. M-a surprins și pe mine remarca mea. Am pipăit nervos puloverul pe care-l tricotam. Mi s-a părut că aud limpede vocea unui bărbat, o voce de bas inegală, precum o voce de la telefon care spune: „Ce mai vrei? Are douăzeci și nouă de ani!“ Obrajii îmi ardeau de rușine. Mama n-a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei. Am tricotat. Tricotez și cos foarte repede, dar nu sunt prea grozavă. Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez aparențele, să nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei. Am tricotat. Tricotez și cos foarte repede, dar nu sunt prea grozavă. Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez aparențele, să nu i se pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez aparențele, să nu i se pară mamei curios că nu făceam nimic, am început să tricotez cu frenezie. Cine m-ar fi văzut ar fi zis că nu mă gândeam la nimic altceva pe lumea asta. Mama se uita la mâinile mele. — Îți faci șosete? Nu uita să înmulțești ochiurile, altfel o să-ți fie strâmte. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fi văzut ar fi zis că nu mă gândeam la nimic altceva pe lumea asta. Mama se uita la mâinile mele. — Îți faci șosete? Nu uita să înmulțești ochiurile, altfel o să-ți fie strâmte. Niciodată nu m-am priceput să tricotez ca lumea, oricât mă ajuta mama. Mă apăsa acum gândul că era poate ultima oară când îmi dădea indicații. Ochii îmi erau scăldați în lacrimi. Nu mai vedeam nici andrelele. Cred că mama nu avea dureri. N-a mâncat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îi spune băiatul cel mic, în timp ce Zinzin încearcă să se ridice din pat. E o tâmpenie să te scoli la cinci dimineața, să mergi pe orice vreme și în orice condiții la serviciu, chiar dacă acolo tragi mâța de coadă sau tricotezi în sertar. Nici postcomunismul nu e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău, dar de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a reprezentat pentru tine, înainte de 4 martie și ce-a însemnat el după? Cine erai tu înainte de cutremur și cine ai ajuns după cutremur? Poate că e mai bine așa. Mai știi că fostul coleg de armată nu le a tricotat el însuși, pe toate de-acolo, de sus folosindu-se inclusiv și de tine? Când ai auzit că un alt coleg de armată lar fi auzit pe Vlad vorbind la Radio Șanț ai înghețat, nu? Te așteptai la orice, dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă foc ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes tricotat pe cap. La prima vedere, nu părea să fie cine știe ce de capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e a unui copil. Sprîncenele negre și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște după ea. Antoniu o vede zilnic de aproape o săptămână. Semn că Ben se va descurca mai bine și, În existența lui a intrat un Înger ocrotitor. Până acum iarna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii căreia ea e singura femeie cumsecade dintre toate prietenele ei care și-o împart pe bătrâna doamnă de culoare cu zâmbet copilăros. „Numai eu sunt cumsecade cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o parte și de alta a lui, sorbindu‑i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de‑o parte de ei. Ajungând În pădure, se așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pământ lângă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]