57 matches
-
urmare, "lingvistica vorbirii" este deja o semantică elocuțională, în ambele sensuri ale termenului: și ca teorie a activității vorbirii, și ca "gramatică" a acesteia. 4. Lingvistica "idiomatică" 4.0. Cel de-al doilea tip de lingvistică pe care îl implică tripartiția coșeriană este lingvistica "idiomatică" sau "lingvistica limbilor". Existența sa autonomă se justifică prin existența unei competențe "idiomatice", care, în privința "conținutului", își găsește confirmarea în existența semnificatului ca nivel autonom. De fapt, planul "idiomatic" al vorbirii este acela în cadrul căruia Coșeriu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
studieze discursul repetat, dat fiind că acesta își urmează într-o anumită măsură propriile norme, diferite de normele tehnicii libere"303. În aceste condiții, considerăm că o investigare a particularităților "discursului repetat" se va putea face cel mai bine în cadrul tripartiției coșeriene a planurilor vorbirii, care ne va oferi, totodată, prilejul unor comparații cu "tehnica liberă a discursului". 7.1. Astfel, sarcina unei lingvistici elocuționale a "discursului repetat" va fi aceea de a defini, caracteriza și clasifica discursul repetat ca fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe baza transferurilor semantice). Din acest motiv, considerăm că este necesară o situare suplimentară a obiectului cercetării noastre, pe care o vom realiza, în pasajele următoare, cu ajutorul cadrului teoretic al metaforologiei integrale, elaborat de către Mircea Borcilă 318 și fundamentat pe tripartiția coșeriană vorbire (în general) - limbă-text. 2.5.1. Ca fenomen de natură "universală" (elocuțională), textemele intră în aria de preocupări a metaforologiei vorbirii, ca "domeniu de bază al metaforologiei lingvistice"319. Mai mult, ele acoperă un întreg compartiment al acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
drept termen de referință pentru viitoarele explorări în domeniu. 2. Astfel, am urmărit să exploatăm, în cercetarea noastră, mai ales două dintre tezele cruciale ale integralismului lingvistic: primatul semanticului în cadrul nivelurilor "vorbirii" (și, implicit, al semanticii în cadrul disciplinelor lingvistice), respectiv tripartiția limbaj (în general) - limbă ("istorică") - text (discurs individual). Pornind de la aceste principii, am considerat că o lingvistică a "discursului repetat" (și, în special, o lingvistică a textemelor) nu se poate constitui decât pe baza triadei coșeriene desemnare - semnificație - sens, desfășurându
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sale reale, anvergura și esențele unui orizont istoric confecționat prioritar din scene disparate. Dezamăgiți metodic de „societatea spectacolului” și excedați de proceduri am reușit să „necropsiem” platonismul cu abilitate chirurgicală. Știm, indiscutabil, o seamă de amănunte despre Ideile platoniciene, despre tripartiția sufletului și poate despre Cetatea Ideală. S-a vorbit mai puțin despre felul în care Platon înțelegea să facă filozofie și politică dincolo de ireverențele destinului. Pare să conteze prea puțin pentru contemporani faptul că „și după întoarcerea sa în Atena
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
inițial era destinat unei banale administrări interioare, poate culmina cu fericite unificări concluzive sau cu ample descoperiri de natură filosofică. Orizontul cunoașterii poate deci crește și fără contribuția altminteri legitim înnoitoare a exteriorității fenomenale. Încheiere Separația care stă la baza tripartiției fundamentale a tipurilor de conștiință a condus la ocultarea rolului foarte important pe care reflexivitatea îl joacă în economia proceselor cognitive. Numai o privire izvorâtă din exigența ultimă a unei cunoașteri totale și nepărtinitoare poate degaja "topica" alcătuirii psiho-spirituale omenești
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Perspective of a Social Behaviorist, University of Chicago Press, Chicago, 1934, p. 134. 4 Alexandru Dragomir, Caietele timpului, ed. Humanitas, București, 2006, pp. 195-196. 5 Lalande citat de Virgil Nemoianu, Structuralismul, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967, p. 20. 6 Tripartiția le aparține autorilor Andrew Brook și Paul Raymont și este detaliată în articolul "Unity of consciousness", din Stanford Encyclopedia of Philosophy, http://plato.stanford.edu 7 Rene Descartes, Meditations on First Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1970, p. 196. 8
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe care ființa le stabilește cu universul”. Pe lângă un câștig incontestabil în plan analitic, o asemenea perspectivă implică o mai bună sistematizare a componentelor textului literar, realizată prin teoria „nivelelor configurative ale imaginii”, expusă în volumul Configurații (1981). Pornind de la tripartiția materie/ configurație/ conținut din estetica germană, P. procedează la o ierarhizare a „straturilor” textului, similară celor propuse de Roman Ingarden sau de René Wellek, dar de un grad mai ridicat de coerență și complexitate. Avantajul acestei concepții constă, mai întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
acord spiritul programului de guvernare cu apărarea intereselor electoratului lor, situația fiind valabilă mai ales, așa cum bănuiește Sartori, pentru unele grupuri importante de susținere [se recomandă Fabbrini 1994, 105-136]. Pentru a clarifica pro-blema, este necesar să avem în vedere o tripartiție clasică referitoare la stilul reprezentării, între rolul de delegat, rolul de împuternicit și rolul de politician. Stiluri de reprezentare Această tripartiție a fost formulată pe baza unor importante cercetări efectuate asupra atitudinilor și comportamentelor reprezentanților unor state din Statele Unite de către
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
importante de susținere [se recomandă Fabbrini 1994, 105-136]. Pentru a clarifica pro-blema, este necesar să avem în vedere o tripartiție clasică referitoare la stilul reprezentării, între rolul de delegat, rolul de împuternicit și rolul de politician. Stiluri de reprezentare Această tripartiție a fost formulată pe baza unor importante cercetări efectuate asupra atitudinilor și comportamentelor reprezentanților unor state din Statele Unite de către Wahlke, Eulau, Buchanan și Ferguson [1962], dar ar putea fi dusă pînă la Edmund Burke și la cunoscutul său discurs în fața
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a doua persoană a Sfintei Treimi. Și cea mai bună dovadă, în treacăt fie spus, că omul este triadic și ternar este faptul că Dumnezeu este trinitate. Tripartițiile mitice ale ordinii sociale (de tipul "preoți, războinici și țărani") au o garanție teologică mulțumitoare, în timp ce antropologiile duale care merg pe opoziția între doi termeni nu reușesc să treacă examenul originilor simptom rușinos pentru ele. Ceea ce noi dobîndim prin convenție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la valențele pedagogiei preșcolare și, pe de altă parte, aceeași disciplină asociată teoriei educației și didacticii 84, în general, și didacticilor aplicate, în special. Într-o primă direcție a analizei, tabloul general al științelor educației (după Mialaret 85) prevede o tripartiție la nivelul acestora: științe care studiază condițiile generale și locale ale instituției școlare; științe care studiază situațiile și faptele educației; științe consacrate reflecției și evoluției, în cel de-al doilea plan situându-se (alături de științele care studiază condițiile imediate ale
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
poetului"(Autorul testamentului pledează pentru o ediție a liricii eminesciene care să cuprindă "toate poeziile scrise de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de inspirație folclorica"). Această ocupînd, într-o ediție ideală a liricii, trei volume. Acestora ar trebui să le urmeze alte șase, cuprinzînd aparatul critic ("notele istorice și filologice, adică toate informațiile privitoare la
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în discuție poezia și proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
constă prăbușirea, cu atît mai mult cu cît tema lui este cu adevărat promițătoare: personajul principal, don Avito, un ferm adept al gîndirii de tip pozitivist (să nu uităm că în 1902, anul publicării romanului, spiritul epocii era impregnat de tripartiția evolutivă a lui Auguste Comte - stadiul religios, metafizic și științific - alături de determinismul biologic de sorginte darwiniană), își dorește cu ardoare un copil a cărui minte să atingă pragul genialității creatoare, drept care se hotărăște să procedeze după toate regulile pe care
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
transferuri de indivizi de la una la alta), se uzurpa și totuși, misterios, se și consolidează una pe cealaltă. Cartea lui Duby e o istorie în sensul cel mai concret al termenului: după el, această lume funcționînd după un principiu al tripartiției are un început relativ bine stabilit, dar totodată și un sfîrșit. O lume care, în Franța cel putin, începe în pragul secolului al XI lea, si se sfîrșește odată cu episodul Bouvines, încoronarea lui Filip cel Frumos. M-a surprins, în
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
Johnson introduce două postulate. Primul postulat e un criteriu de recunoaștere a civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate. Al doilea postulat introduce o regulă de supraviețuire: ca o societate să dureze trebuie ca tripartiția păturilor sociale să fie sacrosanctă. Tripartiție însemnînd: existența în vîrf a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
e un criteriu de recunoaștere a civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate. Al doilea postulat introduce o regulă de supraviețuire: ca o societate să dureze trebuie ca tripartiția păturilor sociale să fie sacrosanctă. Tripartiție însemnînd: existența în vîrf a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
într-un domeniu nu pot fi extinse asupra celuilalt. 3) Nu totul poate fi demonstrat în această lume, de aceea sunt lucruri pe care trebuie să le acceptăm fără a mai cere în schimb probe irefutabile ale temeiniciei lor. 4) Tripartiția tradițională a ființei umane (trup-suflet-spirit) s-a degradat astăzi pînă la pragul unei viziuni eminamente plate: omul nu mai e triadic, ci monadic, alcătuit dintr-o singură bucată: trupul. Suntem trup și nimic altceva, și chiar aceasta e viziunea științelor
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
nu poate fi invocat în acest sens. Fie că lucrurile se petrec ca în cazul lui Kant, care nu-și amesteca sistemul de gândire în prelegerile universitare, dar care în schimb rămânea în platitudine (cursul de logică îl făcea, urmând tripartiția tradițională - noțiune, judecată, raționament -, după lucrarea lui Tetens, un profesor de epocă, a cărui carte o ținea pe noptieră); fie că e vorba de cursuri în care se preda sistemul de gândire original, ca în cazul lui Fichte sau Schelling
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
general, care se va constitui în grilă de cercetare a discursului jurnalistic. Cel de al doilea capitol delimitează sensul și caracteristicile discursului jurnalistic, plecând de la trăsăturile și nivelurile identificate pentru genul său proxim, discursul, în capitolul anterior. Astfel, pornind de la tripartiția componentelor discursului, vom analiza discursul jurnalistic pe cele trei niveluri text, condiții de producere și univers de discurs și vom oferi o definiție autonomă și sintetică a acestuia. Secțiunea de analiză intitulată Manipulare și discurs își propune creionarea unei perspective
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
cât și pe cel al extinderii contextului până la un nivel de detaliere care să multiplice necontrolat itemii de analiză. Așadar, analiza componentelor discursului se va realiza prin precizarea caracteristicilor textului, a condițiilor de producere și a universului de discurs. Această tripartiție se constituie pentru a putea releva plenar, în capitolele viitoare, discursul jurnalistic și funcționarea acestuia. I.2 Textul discursului Termenul text se delimitează prin raportare la context. Dacă acest din urmă concept vizează universul discursului și condițiile de producere ale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
în schema următoare: Harta cercetării II. DISCURSUL JURNALISTIC Acest capitol își propune să fixeze sensul și caracteristicile discursului jurnalistic, plecând de la metodologia de analiză delimitată în capitolul anterior. Vom trece în revistă perspectivele asupra conceptului de discurs jurnalistic, pornind de la tripartiția componentelor discursului: text, condiții de producere și univers de discurs. II.1. Diversitatea perspectivelor Conceptul de discurs jurnalistic este utilizat frecvent în literatura de specialitate, în special în trei ipostaze: câmp discursiv, sumă a unor genuri determinate și ansamblu text-context
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
particular de producere. În ceea ce ne privește, vom încerca definirea discursului jurnalistic în cadrul celei de-a treia ipostaze, de ansamblu text-context specific, pe care o completăm cu o manieră analitică de abordare. Astfel, vom porni de la metodologia construită pe baza tripartiției nivelurilor discursului (text, condiții de producere, univers de discurs). Conceptul de discurs jurnalistic va fi fixat prin delimitări textuale și contextuale apte să elucideze intensiunea și extensiunea specifică. Se încearcă evitarea, pe de o parte, a definirii vagi, extensionale, a
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
de discurs încearcă să evite atât riscul insuficientei precizări a situației discursive, care ar conduce la posibilități de interpretare eronate, cât și pe cel al extinderii contextului până la un nivel de detaliere care să multiplice necontrolat itemii de analiză. Această tripartiție a componentelor discursului a constituit structura care a fost dezvoltată, pe parcursul întregii lucrări, la nivelurile: discurs jurnalistic, manipulare, manipulare prin discursul jurnalistic. IX.2. Finalitatea explicativă Finalitatea explicativă constă în evidențierea conceptelor de discurs jurnalistic și de manipulare, pe baza
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]