65 matches
-
a mai colaborat cu mai mulți producători și DJ-i precum Armin van Buuren, Schiller, Avicii și John Creamer & Stephane K. Ali lucrează în prezent la cel de-al doilea album de studio, "Phoenix". s-a născut în 1980 la Tripoli, Libia, din părinți pakistanezi. La vârsta de cinci ani, Nadia și familia ei s-au mutat în Queens, New York. La vârsta de opt ani Nadia se folosea de orice oportunitate pe care o avea pentru a cânta, după ce o prietenă
Nadia Ali () [Corola-website/Science/333971_a_335300]
-
Nouăzeci la sută din oameni trăiesc în mai puțin de 10% din suprafață, majoritatea trăiesc în primul rând de-a lungul coastei. Aproximativ 88% din populație este urbană, cea mai mare parte este concentrată în cele mai mari trei orașe, Tripoli, Benghazi și Al Bayda'. Libia are o populatie de aproximativ 6,5 milioane, iar circa jumătate dintre locuitori sunt sub vârsta de 15 ani. În 1984 populația a ajuns la 3,6 milioane și a crescut cu aproximativ 4% pe
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește țara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se apară de italieni, dar în 1931 este învinsă și Libia devine colonie italiană
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
Arheologia Moldovei, XIV, 1991, p. 167. 11.Chipped Stone Industries of early farming cultures în Europe, Warszawa, 1987, în Arheologia Moldovei, XIV, 1993, p. 323-325 (în colaborare cu Fl. Burtanescu). 12.V.A.Dergacev, I.V.Manzura, Pogrebal’nye kompleksy pozdnego Tripol’ja. Svodistocnikov, Chișinău, 1991, în Analele Științifice ale Universității “Al.I.Cuza” Iași, seria Istorie, 39, 1993, p. 169-170 (în colaborare cu Igor Corman). 13.R.Striccoli, Le culture preistoriche di Grotta Pacelli (Castellana Grotte-Bari), Brindisi, 1988, în Studia Antiqua
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
formațiunile locale. Sultanul Al-Nasir Yusuf al ayyubizilor a refuzat să se supună lui Hulegu, deși a acceptat supremația mongolă cu două decade înainte. Când Hulegu a înaintat spre vest, armenienii din Cilicia, selgiucizii din Rum și creștinii din Antiochia și Tripoli s-au supus autorității mongole, alăturându-se mongolilor spre asaltul împotriva musulmanilor. Unele orașe s-au predat fără rezistență, altele ca Mayafarrigin au rezistat, populația lor a fost masacrată și orașele jefuite. În porțiunea nord-vestică a imperiului, succesorul lui Batu
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin construiește
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc. În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia, Găgăuzia). Potrivit
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
slujba Spaniei, în timp ce despre mama lui se spune că a fost o turcoaică din Castelnuovo (azi Herceg Novi). Vicontele și fiul său, capturați în Bătălia de la Djerba de către marina otomană în 1560 sau 1561, au fost duși mai întâi la Tripoli (în Africa de Nord) și apoi la Constantinopol. Tatăl a fost răscumpărat din captivitate în timp util și, după ce a trăit pentru un timp la Beyoğlu (Pera), a revenit la Messina, unde a murit în 1564. Fiul său, Scipione, nu a fost
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
de curând constituite, au plecat din Antiohia și mergând pe valea râului Orontes, s-au îndreptat spre Tripoli. În drum au cucerit fortăreața Hisn-al-Akrad - devenită Crac des Chevaliers - apoi au coborât de-a lungul coastei spre Jaffa, după ce guvernatorul din Tripoli li se alăturase. O deviere scurtă spre Ramla, o ultimă încăierare și drumul spre câmpia Palestinei le-a fost deschis. Fără să întâlneascăvreo rezistență acești ultimi cruciați, la începutul verii anului 1099, ajungeau la Ierusalim, unde califul fatimid din Egipt
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
site-ului de știri al-Jazeera, Haftar ar fi primit sprijin occidental în lupta sa împotriva unităților Statului Islamic DAESH și a altor miliții din est. El a refuzat să sprijine noul Guvern de Acord Național stabilit în martie-aprilie 2016 în Tripoli, pe motiv că forțele sale armate ar aparține încă fostului parlament pro-islamist (Congresul Național General) împotriva căruia acesta luptase anterior. În prezent, Haftar continuă să lupte în fruntea Armatei Libiene din est împotriva milițiilor rebele și reușește să instituie controlul
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
Mediteranei centrale a căzut în sarcina aproape exclusivă a [[RAF]]. În noaptea de 19 decembrie, „Forța K”, compusă din trei crucișătoare și patru distrugătoare cu baza în Malta au fost prinse într-o zonă minată de italieni în largul orașului [[Tripoli]]. „Forța K” se distinsese prin distrugerea a mai multor vase ale [[Puterile Axei|Axei]], însumând aproximativ 60.000 t. Crucișătorul "Neptune"] și distrugătorul "Kandahar" au fost scufundate, iar alte trei vase au fost serios avariate. În plus, au murit peste
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
-l ține deoparte pe Nur ad-Din de la intervenții în regiune vreme de 20 de ani. Cu toate acestea, cu ajutorul flotelor trimise de orașele italiene, Antiohia a rezistat asalturilor ayyubidului Saladin din 1187, spre deosebire de Regatul Ierusalimului. Nici Antiohia, nici Comitatul de Tripoli nu au participat la Cruciada a treia, deși resturile armatei împăratului Frederic Barbarossa s-au oprit pentru scurtă vreme în Antiohia în 1190, însă doar pentru a-l înmormânta pe acesta. După bătălia de la Hattin, fiul mai vârstnic al lui
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Doamna (citată și cu numele de Catherine Salvarezzo, n. ? - d. 1590 Tripoli, Liban) a fost soția domnitorului Alexandru al II-lea Mircea și mama lui Mihnea al II-lea Turcitul. L-a cunoscut pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la Constantinopol și s-au căsătorit în 1558, la Peră. era
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
Fayez Mustafa al-Sarraj sau as-Sarraj (în arabă:فايز السراج או فائز السراج, născut la 20 februarie 1960 la Tripoli) este un politician și om de afaceri libian, care, conform acordului de la Skhirat din decembrie 2015, îndeplinește funcțiile de președinte al Consiliului prezidențial și prim-ministru al Libiei (Guvernul de Acord Național). A preluat funcțiile mai întâi în exil la
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
înlocuit cu o femeie sau cu 10 copii. Dar și așa nu s-a putut strânge suma necesară pentru 7500 de persoane adulte, restul creștinilor, cu mici excepții, au fost transformați în sclavi. Cei plecați au găsit refugiu în orașele Tripoli, Tyr, sau Antiohia, unii s-au repatriat, alții, însă, dintre cei fără bani, au pierit, peregrinând dintr-un loc în altul, sau au acceptat de bunăvoie să intre în robie. Tratamentul nu a fost aacelași pentru toți. De o deosebită
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
rezumat al rezultatelor. Era nevoie de un impuls politic și acest impuls își va arăta eficacitatea în foarte scurt timp. Ministerul de Finanțe pregătește o misiune mixtă pentru reluarea negocierilor pe chestiunea creanțelor. Aceasta se va întâmpla foarte curând la Tripoli - vom avea o comisie mixtă economică găzduită în București la începutul anului 2007. Între timp încheiem de negociat toate acele documente bilaterale care au nevoie de ajustări din perspectiva acquis-ului comunitar, a intrării noastre în Uniunea Europeană implicit sau din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
lucru realizat și de fratele său, Safadin. De asemenea, Balian și Heraclius plătesc din banii proprii eliberarea multor ostatici. Mai sunt eliberate și o serie de relicve și obiecte valoroase de cult. Mulți din refugiați au mers mai întâi la Tripoli, regiune aflată sub controlul cruciaților. Un număr însemnat s-au deplasat către Antiohia, Cilicia, Bizanț, iar o altă parte în Egipt sau s-au refugiat pe vasele italiene care se deplasau către Europa. Saladin permitea creștinilor să efectueze pelerinajul la
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
Gaulle și Giraud; Stalin declină invitația. Se discută planul de invazie a Siciliei și Italiei peninsulare, punerea forțelor "francezilor liberi" sub dubla comandă a lui de Gaulle și Giraud, precum și capitularea necondiționată a Puterilor Axei (v. Nota 49). // Britanicii ocupă Tripoli. // Armata germană și aliații ei (trupe românești, italiene și ungurești) capitulează la Stalingrad (finele lui ianuarie). // RAF bombardează Berlinul (finele lui ianuarie). // Are loc Conferința anglo-americană din insulele Bermude (aprilie) care analizează situația refugiaților evrei eliberați de Aliați. // Armata germano-italiană
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mare parte pe teritoriul actual al Siriei. Cetatea-capitală Antiohia era amplasată lângă perimetrul actualului oraș Antakya din provincia Hatay din sudul Turciei (până în 1939 în cadrul Siriei sub mandat francez). Comitatul Tripolis a funcționat pe teritoriul actual al Libanului în jurul orașului-cetate Tripoli între 1098-1268 și a luat naștere în urma aceleiași expediții cruciate care a condus la cucerirea Antiohiei. De altfel, comitatul Tripolis împreună cu Principatul Antiohiei au format un stat creștin comun sub autoritatea cruciaților în perioada menționată. Regatul Ierusalimului a reprezentat ultima
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
capitale periferice se află chiar într-o poziție excentrică în raport cu restul teritoriului statal, cu efecte nefaste în privința gestionării adecvate a teritoriului: capitala N’Djamena situată în extremitatea sud-vestică a Ciadului, controlează cu dificultate regiunile din nord unde acționează grupări rebele, Tripoli în partea nord-vestică a Libiei. În funcție de tipul de frontieră adiacentă (terestră, fluvială sau maritimă), se evidențiază capitalele maritime (AlKuwait, Abu Dhabi, Doha, Manama, Masqat, Beirut, Tripoli, Tunis, Alger, Rabat, Nouakchott, Valetta, Moroni) și capitalele de frontieră fluvială (N’Djamena, la confluența
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
două state, România și Libia au fost încheiate următoarele documente bilaterale: Acord general de colaborare (Tripoli, 14.02.1974); Acord de colaborare și cooperare economică și tehnică în domeniul petrolier (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul construcțiilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare economică și tehnică în domeniul agriculturii (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul transporturilor feroviare și drumurilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord privind livrarea unor mărfuri românești către Libia (Tripoli, 14.02
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de colaborare (Tripoli, 14.02.1974); Acord de colaborare și cooperare economică și tehnică în domeniul petrolier (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul construcțiilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare economică și tehnică în domeniul agriculturii (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul transporturilor feroviare și drumurilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord privind livrarea unor mărfuri românești către Libia (Tripoli, 14.02.1974); Acord de colaborare culturală, științifică și de informații (Tripoli, 14.02.1974
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
tehnică în domeniul petrolier (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul construcțiilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare economică și tehnică în domeniul agriculturii (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul transporturilor feroviare și drumurilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord privind livrarea unor mărfuri românești către Libia (Tripoli, 14.02.1974); Acord de colaborare culturală, științifică și de informații (Tripoli, 14.02.1974); Acord comercial pe termen lung (23.05.1974); Acord general de cooperare economică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în domeniul agriculturii (Tripoli, 14.02.1974); Acord de cooperare în domeniul transporturilor feroviare și drumurilor (Tripoli, 14.02.1974); Acord privind livrarea unor mărfuri românești către Libia (Tripoli, 14.02.1974); Acord de colaborare culturală, științifică și de informații (Tripoli, 14.02.1974); Acord comercial pe termen lung (23.05.1974); Acord general de cooperare economică, științifică și tehnică (1985); Acord privind asigurările sociale reciproce (1986); Convenția consulară (1994); Acord de colaborare între Camera de Comerț și Industrie a României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pe județe un dispecerat pentru controlul exportului și al producției de export (1978 1982). Conducerea unor delegații de contractări la export în Siria, Emiratele Arabe Unite, Anglia, Franța ș.a., în calitate de consilier economic și director adjunct; directorul pavilioanelor românești la Târgurile internaționale de la Tripoli (de 2 ori, în 1984 și 1985) și Teheran (1986). Coordonarea zonei Orientul Mijlociu, în calitate de consilier economic și director adjunct (1982 1988), având o activitate intensă, atât pe linia schimbului de mărfuri, cât și în ce privește cooperarea economică, prin construirea de către România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]