259 matches
-
Pi, în clubul The Silver Church din București. Epizodia este cel de-al doilea album din tripticul conceptual cu același nume al formației. Virgula, primul album, reprezintă miezul tripticului, iar Epizodia întregul din irațional. Cel de-al treilea album al tripticului urmează să fie lansat până la finele acestui an. Peste 3000 de fani au ascultat chemarea Alternosferei și s-au lăsat îndrumați spre Arenele Romane sâmbătă seara. Și bine au făcut, căci au avut parte de un spectacol formidabil din toate
Alternosfera te-a chemat la Arenele Romane [Corola-blog/BlogPost/97709_a_99001]
-
cartea ar fi putut apărea în lipsa proiectului teatral pus la cale de aceeași Oltița Cântec. S-ar fi încumetat cei trei să se asocieze într-o formulă atât de exigentă? S-ar fi lăsat tentați de conjunctură să scrie, în locul tripticului, o singură piesă la șase mâini? S-ar fi bazat pe girul exclusiv al criticii literare, fără a încerca marea teatrului, măcar cu degetul? Înclin să cred, precaut, că nu. Prolific cum este, Dan Lungu n-a dezamăgit niciodată în
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
ideea iubirii universale. Poate că așa i s-ar mai fi alinat melancoliile ("Sunt peste 20 de ani de când au plecat berzele din viața mea") și nestinsul dor de țară. Scriitoarea Pia Pillat care se adaugă, deși târziu, întregindu-l, tripticului Ion, Dinu, Monica Pillat, din marea și înzestrata ei familie, rămâne încă să fie descoperită. Sufletul nu cunoaște distanțele, titlul foarte inspirat al cărții, desemnează o dominantă metafizică a lui "homo religiosus", dar și a unei rare sensibilități artistice, care
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
un film-document. Un making of. Amîndouă se alătură unei cărți publicate recent tot de doamna Viorica Manea: „Texte regăsite” de Aureliu Manea. Trei piese, cîteva nuvele, un eseu, un scriitor-poet, decupaje ireale, aproape cinematografice, obsesii, alunecări onirice, iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi pe Mariana Alcoforado pentru că iubirea este ceva după care jinduim cu toții”, îi spune
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che move il sole e l'altre stelle". Deschiderea cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un moment muzical, Minus improv., cu muzică electronică produsă de Daniel Stanciu, precum și reluarea unei piese de Eduard Gabia, Bonus, prezentată inițial în 2001, la Centrul Multi Art Dans din București, despre care am scris la vremea respectivă. După încheierea tripticului a urmat și o discuție a publicului cu artiștii, moderată de Mihaela Mihailov, jurnalist cultural. în cadrul discuțiilor, Manuel Pelmuș și-a expus preocupările teoretice legate de arta sa. Interesul, declarat ca atare, pentru prezența fizică a corpului uman, interes cuplat
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
originar din Belfast unde și-a început studiile, pe care le-a continuat apoi la University of Wales din Cardiff. Preocupările sale sunt îndreptate cu predilecție în domeniul muzicii simfonice. Never... Nevr... Never este o astfel de muzică inspirată de tripticul lui Francis Bacon: "Three Screaming Popes" care, la rândul lui, comentează maniera velazquez-iană din portretul Papei Innocent X. Aglomerări, texturi, efecte globale, toate vertrebate de grilele ritmice ale unei percuții provocatoare, sever expresioniste. Ian Wilson (n. 1964), nord-irlandez, de asemeni
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
biciut de discordanțe, excese de ton sau producții mediocre. Revista condusă de Ioan Moldovan și Traian Ștef place de la un cap la altul și de la un articol la celălalt. În numărul din iunie-iulie 2007, atenția ne-a fost atrasă de "Tripticul" lui Al. Cistelecan dedicat cărților lui Alexandru Mușina, Dan C. Mihăilescu și Horea Poenar. Observațiile lui Al. Cistelecan au limpezimea, moderația și pertinența unui veritabil critic literar. "Nu-ncape vorbă că Mușina face eforturi de obiectivitate, dar prezumția că există
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]
-
viață. Nu a existat un manifest comun. Nu a existat o comunitate artistică, deși mulți dintre creatorii menționați au gravitat la un moment dat în jurul Berlinului. Sabine Rewald a plasat în anticamera expoziției o schiță pregătitoare, de mari dimensiuni, pentru tripticul lui Otto Dix intitulat Metropolis (1928). Alegerea este semnificativă pentru multiple motive. În primul rând, semnalează rolul central ocupat de Otto Dix (1891-1969) în economia expoziției. În al doilea, afirmă importanța lucrărilor grafice pentru deplina înțelegere a artiștilor reprezentați. În
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
a slujitorilor școlii). Criticul merge mai departe și avansează, în acest context, ideea că Parada dascălilor descinde din proza lui Urmuz (prin parodie și umor ironic), anticipându-l totodată pe Mircea Horia Simionescu, în speță cel din Dicționarul onomastic (1969). Tripticul format din romanele O moarte care nu dovedește nimic (1931), Ioana (1934) și Jocurile Daniei (scris în 1935 și publicat în 1971) este analizat cu evidenta conștiință a caracterului său de maximă reprezentativitate pentru proza modernistă a lui Anton Holban
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
roman". Chiar dacă nu toate observațiile de acest gen sunt convingătoare, unele suportând amendamente sau retușuri, cert este că exegetul reușește să facă o bună descriere a operei scriitorului și nu se înșeală în problemele de fond. Cu privire la ultimul roman al tripticului (Jocurile Daniei), criticul insistă asupra detaliilor privitoare la fondul autobiografic care l-a generat (relația scriitorului matur cu o tânără de 19 ani), împrejurare care justifică publicarea sa postumă la o dată destul de târzie. Dincolo de aceste detalii, exegetul emite aprecierea că
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
tabloului, dar nici nu iese complet din el. Este acolo pentru a ne reaminti că lumea creată pe pânză este una artificială, la granița dintre real și imaginar. Motivul cheii de fier e mult mai complex la Bacon, o dovedește tripticul expus spre ilustrare, Triptych, In Memory of George Dyer, 1971. Ca și în tabloul lui Picasso, cheia, pe punctul de a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
spre ilustrare, Triptych, In Memory of George Dyer, 1971. Ca și în tabloul lui Picasso, cheia, pe punctul de a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal al tripticului nu este însă cheia, ci gaura cheii. Privirile, ghidate de mâna personajului, marcată convenabil cu roșu, converg către conturul acesteia. În picturile lui Bacon conturul ovoidal ocupă poziții, suprafețe și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană orizontală, în încăperi cu aspect de arene, paturi sau covoare rotunde, dar conturul poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Cruci. Reluată de-a lungul anilor, crucificarea e o temă baconiană majoră. În această fază inițială, Bacon e preocupat de prezența colosală a Figurii. Rezultat al distorsionării organice a corpului uman dincolo de limita omenescului, fiecare din cele trei Figuri ale tripticului este tratată cu tușe groase de culoare stratificată, densă, ce crează un extraordinar efect tactil, de carne ruptă, schingiuită, abandonată fragilității ei. Carnea furnizează Figurii materialul corporal, după cum oasele formează structura materială a corpului. Atletismul excesiv al Figurii imprimă cărnii
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
realități, nu e totuși moartă, căci pare că tresare, chinuită de convulsiile suferinței. Tabloul nu se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se stabilește decât un raport strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele în nod tradițional reprezentate în
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele în nod tradițional reprezentate în pictura creștină, ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
influența clară a lui Picasso asupra lui Bacon: gura dotată cu o armătură de dinți a Figurii din panoul din dreapta este preluată de la Picasso. Iar vălul de pe ochii făpturii din panoul central descinde direct dintr-un crochiu de Picasso după tripticul lui Grünewald (La Crucifixion, étude de détails, 1932). 4. Tauromahii Dincolo de apropierea strict tematică și deformările trupești inerente subiectului, între tauromahiile baconiene și picassoene este un contrast remarcabil: la Bacon lupta se dă în arene închise (aproape) ermetic, fără spectatori
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
desigur admirate de Bacon, care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața imaginilor expune a doua variantă (tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și denumite triptic. Deși formează o serie, panourile izolate ale tripticului întăresc incomunicabilitatea dintre personaje, anulează narațiunea. Aparent, cel din august 1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc poziția, picior peste picior pe un scaun cu spătar. Atunci, de ce pictează Bacon triptice? La o privire atentă, cele două personaje ale panourilor laterale sunt într-un remarcabil contrast de tipul degradare/regenerare, descompunere/recompunere. Acolo unde corpul din stânga apare degradat, mâncat de negrul pe care se profilează, cel din dreapta e regenerat, iar cavității
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
introduce un ritm, o cadență. Unul pasiv, celălalt activ, în timp ce panoul central - reprezentând două figuri înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul baconian introduce în pictură ritmul, ca esență a picturii. Iar tripticul din august 1972 este una din cele mai profund muzicale picturi ale lui Bacon. Ca și Picasso, Bacon este un burete - absoarbe imaginile care-i
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
cadență. Unul pasiv, celălalt activ, în timp ce panoul central - reprezentând două figuri înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul baconian introduce în pictură ritmul, ca esență a picturii. Iar tripticul din august 1972 este una din cele mai profund muzicale picturi ale lui Bacon. Ca și Picasso, Bacon este un burete - absoarbe imaginile care-i cad sub ochi, orice
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]