85 matches
-
tentat pe români să invadeze Africa de Nord. O asemenea operațiune cerea un număr mare de corăbii pentru a transporta legiuni și echipamente în Africa. Pentru a complică problema logistică, flota cartagineză patrula coasta Siciliei, ceea ce forță Roma să transporte armata în trireme și quingureme ce aveau spații mici. Romanii au construit o flota largă de 200 de vase pentru a asigura trecerea Marii Meditarene în siguranță. Cei doi consuli, Marcus Atilius Regulus și Lucius Manlius Longus, au primit comanda flotei. Dar flota
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
un tabel în fața ochilor mei — o publicație germană care arăta orașele și satele, toate locurile sacre, înălțimile, văile, trecătorile, traseele și distanțele”. Wallace a călătorit, de asemenea, la Boston și Washington, D.C. pentru a cerceta proporțiile exacte ale vâslelor unei trireme romane. La mijlocul anilor '80, în timpul unei vizite în Țara Sfântă după ce "Ben Hur" a fost publicat, Wallace a constatat că estimările sale s-au dovedit a fi corecte și că el „nu ar putea găsi nici un motiv pentru a face
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
600 de corăbii) a ancorat în golful de la Maraton - perșii se aflau acum la doar 42 km de Atena. Principala sursă pentru Războaiele Greco-Persane, istoricul grec Herodot, supranumit și „părintele Istoriei”, spune că flota persană era compusă din 600 de "trireme". El nu dă indicații exacte referitoare la mărimea armatei persane, spunând doar că „[perșii] erau în număr foarte mare”. Alți autori antici, ca poetul Simonides și autorul roman Cornelius Nepos (care a scris într-o epocă mai târzie) estimează că
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
000 pentru efectivele persane. Istoricii moderni consideră aceste cifre ca fiind exagerate. O abordare credibilă pentru estimarea efectivelor pornește de la faptul că Herodot spune că la a doua invazie a Greciei (cea încheiată cu bătăliile de la Termopile și Salamina) fiecare triremă avea la bord 30 de ostași complet echipați (pe lângă cei 14 sau 15 marinari), deci cele 600 de trireme care acostaseră în golful Maraton puteau transporta ușor cel puțin 18.000 de soldați. Consensul istoricilor situează numărul perșilor la circa
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
de la faptul că Herodot spune că la a doua invazie a Greciei (cea încheiată cu bătăliile de la Termopile și Salamina) fiecare triremă avea la bord 30 de ostași complet echipați (pe lângă cei 14 sau 15 marinari), deci cele 600 de trireme care acostaseră în golful Maraton puteau transporta ușor cel puțin 18.000 de soldați. Consensul istoricilor situează numărul perșilor la circa 25.000, plus circa 1.000 călăreți. Oricum, efectivele armatei persane erau net superioare, ca număr, celor ateniene. În fața
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
urmat în celelalte cetăți ionice, și formează o alianța a acestora pentru a lupta cu perșii. Încercarea de a obține ajutor din partea Spartei eșuează. Atena, în schimb, trimite o mică flota de 20 de corăbii, iar Eretria trimite doar 5 trireme. În 498 î.Hr., ionienii au cucerit și incendiat Sardes, vechea capitală a Lidiei. Perșii vor învinge una câte una cetățile răsculate, și în 494 î.Hr. Miletul este ras de pe față pământului, iar locuitorii rămas sunt deportați la Babilon. Perspectiva unei
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
se descopere la Laurion un foarte bogat filon de argint. Obiceiul voia că acest câștig neașteptat să fie împărțit în mod egal între cetățeni, dar Temistocle obține din partea adunării că venitul excedentar să fie cheltuit pentru construirea a 300 de trireme în 483 i.en., cărora li se adaugă tot atâtea în anul următor. Atena a devenit brusc o mare putere maritimă; flota ei de război va fi egală, în anul 480 î.Hr., cu flotele reunite ale tuturor celorlalte cetăți participante
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și să comande, grupați câte trei, câte o corabie de război, prin liturgia trierarhie, obligația publică a celor mai bogați atenieni. Un mare număr de cetățeni cu venituri modeste, printre care și thetii, devin vâslași și luptători ușor înarmați pe trireme. Ori, flota persană-indispensabilă unei mari expediții pe continent, se cifra în jurul a 1200-1500 de corăbii feniciene și ionice, ceea ce nu mai reprezenta o disproporție imposibil de depășit pentru o forță maritimă greacă. Consecințele în plan social și politic al acestei
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
permanent, adică cel puțin 8 luni din an, pe cheltuiala proprie, sau să plătească o contribuție anuală-phoros, la tezaurul comun, păstrat în sanctuarul de la Delos. Cu aceste fonduri, atenienii se angajau să construiască, să echipeze și să întrețină cota de trireme care ar fi revenit fiecărei cetăți care plătea tributul. Aceste cote au fost stabilite cu mare grijă de Aristide și au fost acceptate de toate cetățile participante într-un entuziasm general. Dintre cetățile aliate, doar cele mai importante și mai
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Se declanșează o adevărată psihoza datorită făgăduielilor de victorie și prosperitate ale lui Alcibiades, și atenienii decis, în ultima instanța, să trimită în Sicilia o expediție. Pentru a echilibra lucrurile, decid însă să pună în fruntea flotei de 120 de trireme, nu lui Alcibiades, ci lui Nicias și Lamachos, ambii ostili expediției și conservatori. Înainte de plecare, la Atena a izbucnit un scandal datorită mutilării statuilor închinate lui Hermes care străjuiau orice răscruce de drumuri. Autorii sacrilegiului au fost identificați că tinerii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
adunată de Xerxes la Sardis a mărșăluit spre Europa, trecând Hellespontul pe două poduri de pontoane. Atenienii se pregătiseră și ei de război cu perșii - în 482 î.Hr. au hotărât, sub conducerea arhistrategului Temistocle să construiască o flotă puternică de trireme, cu care să înfrunte dușmanul. Cum atenienii nu aveau o armată suficient de puternică să lupte și pe mare și pe uscat, pentru a face față persanilor era nevoie de o alianță a orașelor-stat grecești. În 481 î.Hr. Xerxes și-
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Bătălia de la Salamina a culminat cu cinci sute de ani înaintea erei noastre. Artemisa, prima amirală din istoria mondială, îl avertizase pe Xerxes, regele Persiei: strâmtoarea Dardanele era un loc nepotrivit pentru ca greoaiele nave persane să lupte contra triremelor grecești. Xerxes nu a ascultat-o. Dar în plină bătălie, când flota persană suferea o înfrângere zdrobitoare, nu a avut altă scăpare decât să lase conducerea luptei în mâinile Artemisei și astfel a putut salva măcar câteva bărci și ceva
19 SEPTEMBRIE. PRIMA AMIRALĂ. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295999_a_297328]
-
o direcție favorabilă. De 3000 î.Hr. egiptenii s-au aventurat în Marea Mediterană, ajungand în Creta și mai târziu în Fenicia. Au navigat pe coasta Africii, în căutarea de cunoștințe, comerț și comori. Cele mai vechi nave de război - biremele și Triremele - au fost implementate cu rame și vele și berbeci pe provele lor. În timpul luptei vasele loveau cu berbecul in vasele inamice la viteză mare . Unele vase au fost echipate cu arcasi să tragă in ambarcațiunile inamice de la distanta mai mare
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
deosebit de deprimantă i-ar fi putut convinge pe niște oameni mai slabi să renunțe la luptă, dar atenienii, nemulțumiți de răspunsul primit, au întrebat din nou. A doua oară, Oracolul le-a vorbit de siguranță în cadrul „zidurilor de lemn” (probabil triremele care se construiau în acel moment de-a lungul întregii coaste a Aticii. Temistocle a luat atunci hotărârea curajoasă de a abandona Atena și de a-și evacua poporul pe insula Salamina. Unii sunt nemulțumiți, dar majoritatea atenienilor sunt de
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
Apoi, atenția se îndreaptă către mare, unde urmează să aibă loc confruntarea decisivă (pentru că doar învingând forțele navale grecești perșii puteau să fie siguri de cuceririle lor). Masiva flotă persană, pe care Herodot o estimează la 1200 de nave (majoritatea trireme cu o lungime de 30 de metri și cu traversa îngustă), suferise deja pierderi în timpul unei furtuni în dreptul Capului Sepias; se pare că o treime se scufundaseră sau eșuaseră. Dar era încă o armada puternică, care se baza pe forța
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
mâniați de gestul ei, au oferit o recompensă pentru prinderea ei, dar aceasta nu a fost ridicată niciodată. Flota grecească aliată, care avea la bord mai mulți soldați decât marinari, era comandată de generalul spartan Eurybiades. Dintre cele 366 de trireme aflate sub comanda sa, 89 erau spartane (sau aliate Spartei), 97 proveneau din insulele grecești ale Cicladelor, iar 180 erau nave ateniene noi sub comanda lui Temistocle. Iată un tabel care conține numărul de nave cu care a contribuit fiecare
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
țărm sunt dispuși cei 10000 de „Nemuritori” (garda regală a lui Xerxes) cu barbă, părul împletit și tunici cu ornamente florale și geometrice, iar uriașa armată persană este aliniată de-a lungul țărmului, pregătită parcă să urmărească un eveniment sportiv. Triremele grecești sunt și ele urmărite de grecii din Salamina. Pentru ei însă, acesta nu este un eveniment sportiv, ci opțiunea între victorie sau sclavie perpetuă în mâinile unui cuceritor străin. Fiecare soldat grec și fiecare vâslaș de pe galere simte la
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
ocupat-o prin forță. Pe măsură ce sorții se înclină în favoarea atenienilor, navele persane din ariergardă încearcă să se retragă, dar sunt lovite în flanc de mica escadră de 30 de galere egeene ascunsă în Golful Ambelaki. Efectul este devastator. Panica cuprinde triremele persane îngrămădite. Fără îndurare, grecii aruncă echipajele de perși peste bord și, pentru că puțini știau să înoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupată de perși, este atacată de Aristide și hopliții lui atenieni, întreaga garnizoană fiind masacrată. Pentru perși, înfrângerea
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
acestora, atacând corp la corp, ca pe uscat. Mai târziu, datorită îndeosebi calităților lor organizatorice, concretizate prin reguli precise pentru construcția navelor și printr-o legislație navală, romanii au devenit stăpânii absoluți ai Mediteranei. Principala navă de război a rămas trirema, dar în secolul I î.Hr. a fost introdusă cu succes și . Mai mică decât trirema și cu forme mai fine, liburna avea o viteză bună și era foarte manevrabilă. Principala navă de război din Evul Mediu rămâne galera, deși spre
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
concretizate prin reguli precise pentru construcția navelor și printr-o legislație navală, romanii au devenit stăpânii absoluți ai Mediteranei. Principala navă de război a rămas trirema, dar în secolul I î.Hr. a fost introdusă cu succes și . Mai mică decât trirema și cu forme mai fine, liburna avea o viteză bună și era foarte manevrabilă. Principala navă de război din Evul Mediu rămâne galera, deși spre sfârșitul acestei perioade își fac apariția velierele, nave propulsate numai de forța vântului captată de
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
femei "rezervate pentru plăcerile de noapte ale soldaților." Chalcondyles menționează că corăbierii de pe Dunăre au plătit 300.000 de monezi de aur pentru privilegiul de a transporta armata. Alături de aceștia, otomanii au folosit și flota proprie, constând în 25 de trireme și 150 de vase mai mici. Vlad Țepeș i-a cerut ajutor regelui Ungariei, Matei Corvin, oferindu-se chiar să se convertească de la Ortodoxie la Catolicism pentru a obține ajutorul acestuia. Deși Corvin i-a promis că-i va trimite
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
să-i fi precedat la conducerea insulei. Sub conducerea lui Policrate însă, se poate să fi existat o centralizare obligatorie a veniturilor maritime (mai ales din piraterie), față de caracterul voluntar-cooperativ pe care-l aveau înainte. În această perioadă apar primele "trireme", vase mai rapide cu trei rânduri de vâslași, care înlocuiesc treptat mai vechile "pentecontere", vase cu 50 de vâslași dispuși pe un singur nivel. Policrate moștenește 100 de pentecontere de la tatăl său și își sporește flota și cu 30 de
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
vase mai rapide cu trei rânduri de vâslași, care înlocuiesc treptat mai vechile "pentecontere", vase cu 50 de vâslași dispuși pe un singur nivel. Policrate moștenește 100 de pentecontere de la tatăl său și își sporește flota și cu 30 de trireme și o forță de 1000 de arcași. Printre primele gesturi diplomatice, Policrate a afișat, de formă, o tentativă de alianță cu Miletul -- în ideea că eșecul ei îi va da libertate să formeze un nod de putere ionic. Acesta se
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
trebuie să fie urmat de ghinion. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, în 526-525 î.Hr., Policrate trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului care eșuează însă. Oricum, Policrate se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Ceea ce explică poate și graba de a se apropia de
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
să câștige toată Sicilia, dar era necesară o putere navală să facă acest lucru. În scopul de a contesta forțele navale experimentate și importante ale cartaginezilor, Roma a construit o flotă de o sută de quinquereme și de douăzeci de trireme. Polibius a scris că Roma a folosit un quinquerem naufragiat cartaginez capturat la Messina ca model pentru întreaga flotă. Cu toate acestea, acest lucru ar putea fi o exagerare, că romanii au împrumutat, de asemenea, quinquereme elene anterior în 264
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]