208 matches
-
un jurnal personal scris de mână care se întindea de la mijlocul lui 1932 până cu două săptămâni înainte de sinuciderea lui în Berlinul în ruine din aprilie 1945. Sau cel puțin așa susținea Peter Koch, redactorul-șef al publicației, la o triumfalista conferință de presă ținută la Hamburg. Jurnalele fuseseră obținute pentru revista de către reporterul de investigații Gerd Heidemann. "The Sunday Times" din Londra a plătit 400.000 de dolari pentru drepturile asupra jurnalului în Marea Britanie și Commonwealth. "Paris Match" din Franța
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
Ion Iliescu, au rămas și azi în suspensie. Mihai-Răzvan Ungureanu: Cred că relația cu Kievul a căpătat mai multă claritate. O mai mare claritate înseamnă că știm care sunt parametrii relației noastre cu Ucraina. N-o consumăm într-o politică triumfalistă a deplinei cooperări și nici într-o politică care să scoată în evidență exclusiv aspectele în dispută. Chestiunea delimitării platoului continental reprezintă în momentul de față o problemă pe care o va regla exclusiv Tribunalul de la Haga și suntem aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
nu o să-mi spuneți acum că suntem de vină pentru concediile prelungite ale altor guverne, nu? Robert Turcescu: Nu, dar vă întreb dacă dumneavoastră chiar aveți sentimentul că, gata, din acest moment, clasa politică de la București, cum i-am auzit triumfalist declarând pe unii astăzi, se va mobiliza, fie că e vorba de opoziție, fie că e vorba de putere, pentru atingerea acestui obiectiv extraordinar, 1 ianuarie 2007. Mihai-Răzvan Ungureanu: Încerc să vă răspund referindu-mă în primul rând la cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
noștri au așteptat 60 de ani la rând, ceea ce au sperat sute de mii de români care au intrat în pușcăriile comuniste și au fost sacrificați pentru că au dorit democrație - este declarația dumneavoastră foarte recentă, domnule ministru, cam exagerată, cam triumfalistă, spun unii dintre telespectatorii emisiunii „100%”. Mihai-Răzvan Ungureanu: Se prea poate, nu a fost intenția mea să sune triumfalist sau exagerat, nici teatral, nici patetic. Dimpotrivă, este ceea ce cred și fără pic de intenție manipulatoare, să spun așa. Chiar cred
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în pușcăriile comuniste și au fost sacrificați pentru că au dorit democrație - este declarația dumneavoastră foarte recentă, domnule ministru, cam exagerată, cam triumfalistă, spun unii dintre telespectatorii emisiunii „100%”. Mihai-Răzvan Ungureanu: Se prea poate, nu a fost intenția mea să sune triumfalist sau exagerat, nici teatral, nici patetic. Dimpotrivă, este ceea ce cred și fără pic de intenție manipulatoare, să spun așa. Chiar cred într-adevăr că se întâmplă în felul acesta ca România să aibă pe propriul sol armata americană și asta
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
condițiile „construirii socialismului”. Informația e amănunțită, trimiterile la istorie permanent prezente, ispita enciclopedică emană din fiecare reportaj. Scriitorul înregistrează cu atenție și se exprimă cu îngrijire, chiar dacă uneori pactizează - conform uzanțelor epocii și „cerințelor” genului - cu grandilocvența și cu lirismul triumfalist. Darul observației, capacitatea de a stabili asociații și conexiuni revelatoare fac din A. un bun reporter și, în general, un autor de note de călătorie interesante, adevărate eseuri (O clipă în China, 1978). Vocația lui în publicistică pare să fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
în chip schematic, ceea ce se manifestă îndeosebi în prezentarea slabă din punct de vedere artistic a superiorității noului, a procesului de înfrîngere și lichidare a ceea ce este vechi. Lipsite de viață sînt în unele opere literare figurile făuritorilor noii societăți". Triumfalist, Mihai Beniuc citează autori (majoritatea dintre ei, la această oră, aflați în istoria literaturii la... și "alții") și operele lor ce zugrăveau trecutul și prezentul în cele mai reușite culori realist-socialiste. Între marile realizări de după eliberarea sovietică, la loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care este sau activistul, sau omul simplu "din popor". Despre "omul nou" și aspectele inovatoare în lirica actuală scria și Al. Călinescu, într-un articol cu același titlu, în "Iașul literar", aprilie 1964, p. 73-74. Criticul foii ieșene, în maniera triumfalistă a epocii, afirmă: "Oricare ar fi unghiul de vedere din care privim poezia noastră nouă, impresionantă rămîne evoluția calitativă înregistrată, într-o perioadă de timp scurtă de fapt, însă în care evenimente de importanță considerabilă s-au concentrat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apărut volumul Morning Miracle (Minunea de dimineață), de Dave Kindred (Doubleday, 2010), cu subtitlul Inside the Washington Post - A Great Newspaper Fights for Its Life, adică Înlăuntrul lui The Washington Post - Un mare ziar luptă pentru propria lui viață. Cunoșteam triumfalista carte jubiliară publicată de Chalmers M. Roberts în 1977, la cea de-a o sută și una aniversare a ziarului. Înainte de ea citisem ceva imposibil de conceput (pe atunci ca și acum) la noi: Din presă, de la presă, pentru presă
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
strâmtorați, ca să nu spun tolerați, ca niște rude sărace), din biblioteci și mai cu seamă din conștiința națională. lată, am folosit cuvântul care oripilează cel mai mult pe cei mai mulți dinte aceștia. Naționalul ne încurcă, vezi doamne, cel mai tare în triumfalistul nostru galop de intrare pe căile universalității. Ne deranjează, chipurile, poetul (cadavrul?!) din debara, cum zicea nu știu cine, referindu-se la Eminescu, pe care alt (alți) nu știu cine nu-l mai poate priza; rafinaților occidentaliști nespunându-le nimic. Și, ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o părăsise, măritată acum cu un Mircea, individ gospodar și gelos. Ce-i interesant este că toți sunt naturi bovarice, toți fug din existența lor într-un spațiu utopic, la limita între absurd și înduioșător. Tatăl bate câmpii în stil triumfalist și visează glorii militare, Gimold imaginează opere celebre, Alina vrea iubirea dintâi, pură, magnifică, Vlad însuși - personajul central - vrea să devină scriitor pentru a-și rescrie viața pe care, de altminteri, par délicatesse, o pierduse. Scriitorul înfățișează aceste destine fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
să devină complet antinomică față de corespondentul ei oficial, nemaiavând nici o asemănare cu el. În acest mod a apărut, la nivel discursiv, o situație dintre cele mai curioase. Sistemul propagandei de partid (altminteri din ce în ce mai ineficient) continua să producă, imperturbabil, aceeași versiune triumfalistă despre viața cotidiană a oamenilor, ocultându-i degradarea dramatică. Mediile străine de informare, dimpotrivă, evidențiau aspectele negative ale acestei vieți, demascând ipocrizia regimului. Între aceste extreme, existența socială de zi cu zi îmbina, de fapt, ambele trăsături. Carențele alimentare și dificultatea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cred că opțiunea pentru „stil” în dauna „misterului” la urmașii lui Dashiell Hammett își are originea în lipsa încrederii că în vremurile moderne scriitorul poate rămâne până la capăt stăpânul absolut al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
crea comisii de control și a Împ...rți veniturile În funcție de normele de randament. Aceste ajust...ri continue nu au reușit niciodat... s... corecteze mediocritatea randamentelor și a productivit...ții, aflat... la originea direct... a penuriilor alimentare aproape cronice. Comunicatele oficiale triumfaliste, care anunț... progresele colectiviz...rîi și creșterea producției, iluzioneaz... doar statele occidentale. În realitate, singura m...sur... ce reușește efectiv s... redreseze parțial economia agricol... din aceste ț...ri este, In Iugoslavia din 1950, În Polonia dup... octombrie 1956, libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
din Polonia și Ungaria. Prima e legat... de vizita papei Ioan-Paul al II-lea În țară să natal..., În iunie 1979. Autorit...țile comuniste s-au ar...tat atunci foarte reticente, temîndu-se de izbucnirea unor manifestații populare dezl...nțuite și triumfaliste. În realitate nu s-a Întîmplat nimic de felul acesta, astfel c... unii martori au vorbit de lipsă de entuziasm a populației. Dar este o apreciere greșit.... Într-adev...r, prin calitatea organiz...rîi și prin controlarea reacțiilor populația vrea s
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Robert Havemann În sînul Partidului Comunist est-german. Primul-secretar general Walter Ulbricht și apoi succesorul s...u, Începînd din 1971, E. Honecker, au stopat brutal aceast... contestație intern... și s-au orientat, așa cum am amintit În capitolul precedent, spre un național-comunism triumfalist, ce l...udă neîntrerupt reușită economic... a regimului. În atari condiții, conducerea partidului nu avea nici un loc liber pentru membrii capabili s... gîndeasc... altfel decît primul secretar general. Abia mai tîrziu, În momentul c...derii regimului, au fost descoperiți comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
auditive, apărând și dispărând la un mic gest, aproape la un semn"42. În același an, cu siguranță fast pentru disciplina noastră, apărea în germană Opera de artă în epoca reproducerii mecanice 43. Walter Benjamin se arăta mult mai puțin triumfalist decât academicianul ("aspectul distructiv" al filmului). Devenită reproductibilă prin procedeele fotosensibile, mecanice și industriale, opera de artă, spunea el, își va pierde valoarea cultuală, sacrificată valorilor de expunere. Tehnicile de reproducere profanează sacrul artistic, deoarece creațiile spiritului au o calitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
optimism exagerat, începuseră să prezică eradicarea tuberculozei, în anii ’90 ne-am găsit descoperiți în fața unei veritabile recrudescențe a acestei boli. O serie de unități sanatoriale au dispărut, rețeaua de chirurgie toracică a ajuns în pragul desființării, iar consecințele miopiei triumfaliste ale unei epoci aberante se văd astăzi: România deține o prioritate de neinvidiat având una dintre cele mai înalte rate ale incidenței tuberculozei din Europa, aceasta situându-se la 89,4 0/0000 în 1993. Nu trebuie omis nici faptul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
aparat de radio pe ici pe colo. Dar dincolo de aceste întrebări valabile pentru fiecare, trebuie rememorate faptele. Și faptele arată că după primul război mondial, într-o Europă vlăguită de teribilul măcel și pe fondul unei atitudini pasive, inconștiente și triumfaliste, undeva în inima ei, într-o națiune cu ambiții tot mai pronunțate, se petreceau lucruri grave care ar fi trebuit să alerteze celelalte națiuni. Pe de o parte se prefigura spiritul revanșard al unei națiuni tot mai ambițioase, pe de
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
o graniță de tip Versailles la Dunărea anilor 602. Izolaționismul embrionar românesc în Carpați, unde s-a păstrat și limba și creștinismul și romanitatea, nu explică convingător devenirea noastră ca popor, nici structura psihică, nici viața socialeconomică și politică. Viziunea triumfalistă privind progresele fă cute de noua credință printre locuitorii nord-dunăreni, poate fi temperată dacă aruncăm o privire asupra Imperiului roman de răsărit, considerat creștin, sau, oricum, spațiu al creștinismului, chiar de la sfârșitul secolului al IV-lea: la începutul secolului al
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cachée) derulată subteran, subzistentă Într-un circuit clandestin, de „samizdat”. Ele sunt supuse Însă unei presiuni etice determinate de nevoia de a comunica o istorie ocultată de comunism, de a lăsa mărturie asupra unor jertfe și tragedii ascunse de discursul triumfalist comunist. V.I. Pica, membru al rezistenței anticomuniste din Făgăraș, mărturisește că memoriile sale asupra rezistenței din Făgăraș scrise În 1986 sunt impulsul venit din zona confesiunii și a datoriei de a nu lăsa uitării: „De peste 36 de ani port În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Borca Toader, profesor pensionar din Sighet, redacta un „material memorialistic cu conținut tendențios”60. Din perspectiva istoriografiei oficiale, fenomenul rezistenței anticomuniste a fost un subiect tabu până În 1989. Acest fenomen a fost, așa cum am arătat mai sus, ascuns de discursul triumfalist al istoriografiei comuniste, În sensul că socialismul victorios a Învins „dușmanii ordinii publice și ai cuceririlor revoluționare”. Era un dușman nepersonalizat, nespecificat, transpus maniheist la nivelul răului care a fost Învins de binele comunist. Sintezele istoriografice care reconstituiau drumul parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
6 martie până În data de 15 martie, când tot prin decret prezidențial este suspendată starea de necesitate. În cel de-al doilea volum structura e dezechilibrată, capitolul al doilea ocupă mai bine de jumătate din volum, iar discursul a devenit triumfalist, exortativ, impunând o anumită atitudine care nu decurge firesc din succesiunea evenimentelor. Perioada luată În considerare se prelungește până În prezentul scrierii cărții, anul 1980, subliniindu-se rezultatele programului de reconstrucție și sistematizare inițiat de președinte. Paradoxal, dacă În primul volum
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Adrian, 1998; Ficeac, 1996). Rezultatul ultim al tuturor demersurilor se concretizează în dezideratul: „...un adevărat reprezentant va fi gata să-și dea viața, dacă este necesar...”. S-au consemnat cazuri când adepții unor secte refuză apelul la medicină asumându-și triumfalist moartea, ori situațiile aberante în care membrii unor fracțiuni religioase au preferat să moară (arși) decât să permită accesul autorităților sau, mai mult, au recurs la obligativitatea sinuciderii, cum a fost cazul celebru de la Johnestown, când zeci de oameni, adulți
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în minte sarcina pe care și-o asuma. Așa cum observă Fontaine, această imagine a unui om pe care necesitățile crescînde ale imenselor responsabilități pastorale îl îndepărtează de înclinațiile și de vocația sa contemplativă ne ajută să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalismul cultural și reprimarea ereticilor și a iudeilor, optimismul naționalist și dureroasa pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]