74 matches
-
a vocilor mediane ce expun o parafonie de acorduri cu terță mare și septimă mică, echilibrând astfel configurația țesăturii superioare. Folosirea pedalei de rezonanță se va realiza în funcție de arcul legato-ului de expresie (măsurile 20, 23 și 24), formula ritmului trohaic (prima jumătate a măsurilor 21 - 23) și înlănțuirile armonice parcurse (a II-a jumătate a acelorași măsuri). O nouă intenție de explorare a rezonanțelor extreme ale claviaturii prezintă ipostaza suprapunerii parafoniilor de acorduri majore din plan superior cu cele de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanțelor extreme ale claviaturii prezintă ipostaza suprapunerii parafoniilor de acorduri majore din plan superior cu cele de cvinto-cvartă din baza discursului. Impresia de spațialitate astfel creată va fi echilibrată de intervenția vocilor mediane, ce contratimpează cu un atac marcato ritmul trohaic al planurilor extreme. Alternanța frecventă a diferitelor registre necesită stricta respectare a revenirii tempo-ului lent de început (mouvement du debut) pentru a facilita interpretarea cu mișcări ample de brațe, privată de o tulburare inoportună a atmosferei de acalmie proiectată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile, din păcate fără o sistematizare care să permită concluzii generale asupra scriitorului. Expresivitatea limbii române, 1942, este mult mai arbitrară însă, încercând o clasificare a cuvintelor românești pe tipare ritmice (cuvinte "trohaice", "dactilice" etc.) cu valori artistice "fixe", ceea ce este fals, un cuvînt avînd o funcție stilistică numai în context, lorgu Iordan în Stilistica limbii române, București, 1944, creează un echivalent al lui Bally pentru limba noastră, urmărind, pentru prima oară sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
întoarcerea spre clasicismul antic ca mijloc de regenerare a poeziei:”... prin care poezia română e menită să se ridice virilă din leagănul în care copilărește”. În Ospățul lui Pentaur, poate cea mai structural parnasiană dintre poeziile sale, scrisă în tetrametru trohaic, percepe cu acuitate de artist avizat spectacolul unei civilizații somptuoase, producție gigantică a lumii egiptene: „Sfincși pe socluri de-albastru așezați pe două rânduri De la scara care duce pe platforma de pofir Roși de vânturi, arși de soare, dar senini
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
monotone. In majoritatea poeziilor există o împletire contrapunctică între modelul metric și realizare, în pentametrul iambic, de pildă, numărul cazurilor în care accentul cade pe prima silabă poate fi destul de mare, costituind un fenomen binecunoscut, desemnat sub numele de "incipit trohaic", sau sub acela de "accent fluctuant", sau de "substituție". Graficul accentelor poate avea o linie considerabil netezită, dar dacă versul e totuși un pentametru, graficul va prezenta o tendință "generală de a atinge puncte culminante cu silabele 2, 4, 6
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sa reprezentativă, Tragodia... urmărește cronologic întâmplările care au avut loc la 1821, în Moldova, odată cu intrarea eteriștilor. Relatare a unui martor al evenimentelor, lucrarea are mai ales o valoare documentară. Cuprinzând 4266 de versuri a câte cincisprezece silabe, cu ritm trohaic și rime masculine perechi, Tragodia... este precedată, ca în poemele clasice, de o invocație. Prezentând Eteria într-o lumină total defavorabilă, opera lui B. cuprinde elemente de burlesc și satiră. Portretele personajelor sunt sumare și caricaturale. Tonul de relatare familiară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
amplu decât cel eroic ceea ce-i și îngăduie să facă loc cu cea mai mare ușurință cuvintelor rare și metaforelor -, așa cum și imitația de formă narativă e mai maiestuoasă decât celelalte feluri de poezie. Metrul iambic, în schimb, și tetrametrul trohaic exprimă mișcarea, din care pricină unul e potrivit pentru danț, iar altul pentru acțiune. Cu atât mai nelalocul lui ar fi cine s-ar apuca să amestece toate soiurile acestea de versuri, ca Hairemon"103. Acel nelalocul lui atât de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discurs gnomic ce disimulează prezența eului liric sub „masca“ impersonală a persoanei a IIIa (el, poetul). În al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată), în opoziție cu unicitatea poetului nepereche, cu originalitatea creației sale (versuri libere). Aceasta reeditează mitul orfic (frecvent în lirica eminesciană), fiind definită subtil ca idee poetică, ivită în ramurile gândului, închisă în cântec nepământean. ÎNCHEIERE În concluzie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la expresii populare: "De nu m-ai uita încalte", "Nimen-n lume n-o să știe". De o mare expresivitate sunt unele epitete: "albastra, dulce floare", "dulce minune", comparațiile: "Voi fi roșie ca mărul", personificările "izvoare plâng în vale". Poezia are ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, iar rima îmbrățișată. Fiind o meditație asupra aspirației către absolut, prin iubire, Floare albastră îmbină în mod strălucit tema erotică și tema timpului. Dorința Poezia Dorința face parte din tema iubirii și a naturii, proiectând aspirația
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea sentimentului ("rânduri-rânduri"), personificările semnifică participarea naturii la trăirea sentimentului, iar epitetele dau o notă de expresivitate portretului iubitei: "fruntea albă", "părul galben", "buze dulci". Tonalitatea amintește de măsura doinei populare (7-8 silabe), ritmul este trohaic. Revedere Meditație gravă asupra existenței umane, Revedere cuprinde o "filosofie" asupra condiției umane. Este o poezie de inspirație folclorică pe tema efemerității omului (fortuna labilis, fugit irreparabile tempus). M. Eminescu a preluat din creația populară teme, motive, simboluri, forme prozodice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
folclor este evidentă: preluarea motivului codrului (ființă mitică), familiaritatea stilului, dialogul cu natura, adresarea directă, folosirea diminutivelor ("codruțule", "drăguțule"), repetarea conjuncției "și", forme verbale arhaice ("au trecut", "am îmblat"), construcții ale stilului oral, structura prozodică, amintind de creația populară (ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, rimele-perechi). Scrisoarea I Romanticii sunt visătorii care ajung la esențe și la origini, asimilează concepte, materializează conceptele abstracte, în imagini poetice cu valoare de simbol. Mihai Eminescu, ultimul mare romantic, a scris poemul Scrisoarea I, unde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele vizualizează ideile: "urna sorții". Prozodia are la bază versuri lungi (15-16 silabe), ritm trohaic, rima inedită: "adâncă/ încă", "recunoască-l/ dască-l", "iată-l Tatăl". Luceafărul Luceafărul reprezintă expresia desăvârșită a geniului eminescian, sinteză a gândirii sale poetice. E un poem care dezvăluie tipul eroului de excepție, al titanului și al geniului absolut. Luceafărul își
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu stea în frunte"), stil clasic, armonios, clar, de o mare simplitate. Glossă are zece strofe, fiecare strofă are opt versuri scurte de opt silabe (măsura populară), rima încrucișată, ritm trohaic. Scrisoarea III Eminescu recreează istoria sub semnul vizionarismului, căutând sensurile istoriei universale și naționale. În Scrisoarea III, "omul politic, patriotul dispare într-o lume meschină", mediocră. Prin antiteză, poetul aduce față-n față trecutul reprezentat de Mircea cel Bătrân și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturalețea sentimentului (asigurate de inspirația populară), contrapunctul refrenului și al Witz-ului, al poantei finale, i-au asigurat, fără Îndoială, prețuirea redacției brașovene și a publicului transilvan. Din punct de vedere formal, piesa e realizată cu destulă acuratețe. Autorul adoptă metrul trohaic de opt silabe și rima Împerecheată, specifice poeziei populare, le mânuiește cu suplețe (cu câteva licențe de ritm, versurile 5, 16, 19, 26), practică enjambement-ul (strofa a III-a) și asonanța (versul 17). Personificarea utilizată, maniera de redare a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din prima silabă neaccentuată, a doua accentuată.Ritmul obținut astfel se numește iambic. Exemplu: "A fost/o-da/tă ca-n/povești". (M.Eminescu- Luceafărul) Troheul - unitatea metrică alcătuită dint-o silabă accentuată și una neaccentuată.Ritmul obținut astfel se numește trohaic și este caracteristic poeziei populare. Exemplu: "Doină, doină, cântec dulce Când te-aud nu m-aș mai duce". ( Doina) Dactilul- piciorul metric alcătuit din trei silabe, în care o silabă este accentuată, iar două neaccentuate. Ritmul astfel obținut se numește
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Ridder Press, New York, 1976. 38 Pornind de la modelele metrice putem identifica o compoziție interioară a poeziei definitorie anumitor autori, curente sau tradiții. De exemplu: pentrametru iambic - John Milton, Paradisul pierdut; hexametrul dactilic - Homer; tetrametrul iambic - A. Puskin, Eugene Onegin; octametrul trohaic - E.A. Poe - Corbul etc. 39 "A novel might be characterized as follows: its content would be fictional and portray a significant action or process. Its form could be one of suspense, surprise, or curiosity (Brewer and Lichtenstein, 1982). Its type
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt obișnuiți să se așeze în fața pragului și să povestească întâmplări vechi, ieșite din comun. De când le înțeleg limba, pot să-mi îngădui și eu plăcerea de a-i asculta. Istorisesc fapte mitice, folosind un ton ritmat în versuri scurte, trohaice, care se contopesc într-un sistem de rime împerecheate. Reușesc să concretizeze admirabil până și conceptele cele mai abstracte. Acum știu că greșeam când socoteam că alegerea pe care o făcusem ca să povestesc miturile, în Metamorfoze, era cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fără rîma, de 14 silabe (fourteener), care avea să devină o marcă a poeziei sale narative profetice. (Versul de 14 silabe corespunde în principal heptametrului la Blake de obicei iambic, cum mi-a fost subliniat de către Ioan Aurel Preda; uneori trohaic, dar de multe ori mixt, cu alternante, alcătuind scheme metrice complexe). Această formă poetica a fost împrumutata de Blake de la Ossian (alias Macpherson; totuși, Blake a fost toată viața convins că Ossian existase cu adevarat), din Biblie și din experimente
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un păstor, / Să le port vara prin flori / Și iarna prin șezători” Mai târziu când ajunge să analizeze poezia populară aromână o apropie de lirica provensală și italiană. În Evoluția estetică a limbii române schițează și deosebirea rea dintre ritmul trohaic și ritmul iambic, primul fiind preferat în versurile populare. Optează pentru integrarea poeziei noastre populare în familia folclorului romanic deoarece consideră că particularitățile stilistice devin probante pentru latinitatea folclorului românesc. Capitolul IV Densusianu creator de școală În istoria științei și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
o transcriere fonetică a limbii vorbite, el găsind astfel o metodă de a facilita pronunțarea acestuia de către o persoană care nu cunoaște limba română. Acestui lucru i se mai adaugă și calitatea poetică, "traducătorul folosind versul de patru măsuri (octosilab trohaic) și căutând corespondențe armonice de sonoritate finală"167. Traducerea cântecului popular este fluentă și cu muzicalitate. Versiunea în "valahă vulgară este (...) departe de limba populară a muntenilor"168, I. Stăvăruș considerând că cel care a realizat traducerea provine din generația
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
doua parte sunt grupate cântecele după vârstă și sex, întâlnindu-se astfel cântece ale copiilor, ale fetelor tinere, ale bărbaților etc. A treia parte este dedicată cântecului în sine. Forma prozodică a culegerii este una fixă, versurile fiind octosilabice, ritmul trohaic, fără rimă, dar cu armonie și muzicalitate interioară, întâlnindu-se frecvent asonanța și aliterația. O altă caracteristică a culegerii ar fi diversitatea tematică. Ion Stăvăruș consideră că multe dintre cântecele din Kanteletar se apropie de doina din Carpați, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
populară era considerată cea mai fidelă formă de expresie, reușind să redea sentimentele profunde ale ființei umane. În continuarea studiului, Senni Timonen face câteva considerații referitoare la caracterul poeziei lirice finlandeze. Despre vechea poezie lirică fino-careliană aflăm că avea metrul trohaic de patru măsuri și folosea aliterația și repetiția. Metrul kalevalian era o caracteristică a teritoriului balto-finez și era utilizat în cântece epice și lirice, descântece, ghicitori și proverbe. Metrica se schimbă în Finlanda de vest după Reforma din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ar fi o ipostază a poeziei înseși, dar și un model de exprimare a credinței religioase și a patriotismului nației care le-a creat. Un anume spirit modernist se află infuzat chiar Acatistului... - recurgerea la virtuțile poliritmiei (alternanța dactilicului și trohaicului), ale unei imagistici de o abundență extraordinară, șocînd deseori prin noutate sau prin autohtonizare. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ce-s nalte Sînt de mîna Ta lucrate. Acelea toate s-or trece, Iară Tu tot vei petrece” (Ps.101). Că este vorba de un metru-cult, nu încape îndoială: ritmul, ceva mai bine marcat în acest Psalm 101, nu este trohaic, nu evocă o posibilă influență folclorică; orizontul lui pare cu totul altul, din moment ce versul ne sugerează unități ritmice trisilabice, amfibrahi și anapești. Mult mai frecvent întîlnim la Dosoftei decasilabul, alt metru romanic, de îndepărtată origine. Apărut odată cu primele producții lirice
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
trufie/ Mai are încă un lucru, care-l tac, că lumea-l știe. (Cine-i Amoriul). Cînd poezia erotică ia aspectul improvizației și notează o emoție momentană, atunci poetul frînge alexandrinul românesc și compune zeci de impromptu-uri în heptasilabi trohaici, în versul săltăreț - emblemă a lui Conachi. De la bucata Robire, ce deschide ediția primă, și pînă la piesele compuse în anul 1846 (după toate probabilitățile, ultimul an de activitate poetică a bătrînului versificator), heptasilabul, catalectic și acatalectic, domină cu autoritate
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]