70 matches
-
Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). Personajul: caracterizarea - portretul fizic și portretul moral. ● Personificarea. Comparația. Enumerația. Repetiția. Epitetul (tipuri de epitete). Hiperbola. Antiteza. Metafora. Alegoria. Inversiunea. Strofa și versul. Rima (monorima, rima împerecheată, încrucișată, îmbrățișată). Măsura. Piciorul metric (bisilabic). Ritmul (troheul și iambul). ● Textele literare - populare și culte. Caracteristicile operei folclorice (orală, anonimă, colectivă, sincretică). ● Genuri literare. Genurile epic, liric și dramatic. ● Specii literare: basmul popular, schița, nuvela, romanul, balada populară, fabula, doina populară, pastelul, imnul, comedia. B. Practica rațională și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
Editura Aethicus, 1999), Salmi / Salmes / Salms, distihuri superparadoxiste, apărute în română, franceză, engleză și germană (Ed. Aethicus, 2000) etc. Salmul - cea mai scurtă formă fixă de poezie din istoria literaturii universale, alcătuindu-se-n distih, cu primul vers dintr-un troheu („măsura 2“) și cu secundul, din doi trohei („măsura 4“, în total, șase silabe), așadar, față de niponul haiku (din 3 versuri dispuse-n măsurile 5-7-5), cu o economie de 11 silabe - a fost inventat / brevetat de Ion PachiaTatomirescu încă din
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
apărute în română, franceză, engleză și germană (Ed. Aethicus, 2000) etc. Salmul - cea mai scurtă formă fixă de poezie din istoria literaturii universale, alcătuindu-se-n distih, cu primul vers dintr-un troheu („măsura 2“) și cu secundul, din doi trohei („măsura 4“, în total, șase silabe), așadar, față de niponul haiku (din 3 versuri dispuse-n măsurile 5-7-5), cu o economie de 11 silabe - a fost inventat / brevetat de Ion PachiaTatomirescu încă din 1993, potrivit postfeței de la volumul Dumnezeu între sălbatice
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
1:17). Cea de-a treia strofă are în schimb doar o rimă cu structură simetrică. (aaa bb ccc) În afară de rimele vocale, poezia conține multe aliterații. Întreaga baladă este format din tetrametri iambici cu doar o fracțiune la 3:39 (troheu catalectic-pentametric). În Dead Lovers' Sarabande al proiectului muzical Sopor Aeternus din Frankfurt piesa care folosește textul poeziei lui Poe are o poziție centrală.
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp ("piric, spondeu, dactil, anapest" etc.)sau din 3,6,9 timpi ("iamb, troheu, tribrah" etc.) Instrumentele de bază erau "lira, chitară" și "aulosul", care dezvoltându-se au creat o adevarată epoca a artei interpretative, cunoscută sub denumirea de "chitarodie" și "aulodie". "Chitară" era un instrument de acompaniament al vocilor ale cărui sunete se
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există în expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
mă doboară Cu-o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din încîntătoarea șovăială a decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei" ar fi compusă din doi peoni IV sau din patru iambi. Altădată, șovăiala aproape că dispare, dar muzica insinuantă a versului are sorginte asemănătoare: „Și flautul magic vorbi; tremurată, O notă stîngace sălta peste clape Ca
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
duios al țesăturii sonore prin alăturarea cuvântului caressant (mângâietor) noii indicații de tempo, fapt ce nu dezminte meticulozitatea compozitorului de a se face pe deplin înțeles prin asocierea termenilor tradiționali cu expresii de calitate a mișcării. Ritmul în valori inegale (troheu ) ilustrează reluarea dansului în acompaniamentul mângâietor al planului median. Pedala de rezonanță va însoți traseul ritmic al registrului grav. Configurația texturii sonore desfășoară armoniile complexe ale unor acorduri cu sunete alterate: sol cu 7m, 9m și 11-, Fa, Re (cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lac și țărmuri.” (M. Eminescu, P.L., 5) Exprimarea relației de coordonare copulativă numai prin unul din cele două mijloace nu este condiționată de numărul termenilor implicați. Se realizează prin juxtapunerea tuturor termenilor: „De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?” (M. Eminescu, I, 137), „Hangiul a încuiat ușa, a mai aruncat o răgălie în sobă, a mai băut un păhăruț, a mai cotrobăit prin odaie...” (I.L. Caragiale, IV, 374) Observații: Termenii juxtapuși pot fi precedați toți de conjuncțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de obicei corespund silabelor accentuate și neaccentuate. în general, prozodiștii adepți ai teoriei grafice încearcă să întocmească scheme sau modele metrice pe care poetul trebuie să le respecte strict. Cu toții am învățat la școală terminologia lor, am auzit de iambi, trohei, anapești și spondee. Acești termeni continuă să fie cei mai cunoscuți și cei mai utili pentru descrierea și analiza obișnuită a modelelor metrice. 221 Totuși, astăzi, insuficiența întregului sistem este recunoscut în cercuri largi. Este evident că această teorie nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Pope poate fi scris în măsura de trei optimi astfel : Fig. Pag. 222 sub forma unei Lo, the poor Indian whose untutored mind * <nota> * Priviți, sărmanul indian a cărui minte simplă. </nota> 222 Potrivit acestei teorii, deosebirea dintre iamb și troheu se cuvine interpretată într-un mod cu totul nou, iambul fiind caracterizat doar printr-o anacruză, considerată extrametrică sau inclusă în versul precedent. Printr-o judicioasă introducere a pauzelor și manipulare a silabelor lungi și scurte, acest sistem de notare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a strofelor. Ritmul poetic reprezintă o succesiune recurentă de unități prozodice echivalente, numite picioare metrice. Acestea se definesc ca unități ritmice în care silabele accentuate (/) și cele neaccentuate (U) se succed după un anumit model. Unitățile ritmice pot fi: - bisilabice: troheul (/U: Codrule, codruțule) și iambul (U/: A fost odată can povești) - trisilabice: dactilul (/U U ): Barba lui fluturăn vânturi ca negura cea argintie (/ UU, / UU, / UU, / UU, / UU, / U) amfibrahul ( U/U ): Trecutai când cerui câmpie senină (U/U, U
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
iubire ca para"), epitetele ("luna... sfântă și clară"). La nivel fonetic remarcăm muzicalitatea vocalelor "u" și "â", care creează impresia de melancolie, în versuri de 12 silabe, fixate într-o schemă neobișnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili și un troheu. Poemul e un ansamblu imagistic și simfonic în același timp. Floare albastră Inclusă în tema naturii și dragostei, poezia Floare albastră dezvoltă și idei filosofice: cunoașterea terestră (Aproapele) și cunoașterea infinită, absolută (Departele). Fiind considerată o meditație asupra cunoașterii și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
câte una”, asemenea ritmului „alcătuit din deal și vale sau din vale și deal”. Limba românească și-a creat, probabil concomitent cu constituirea ritmică a spațiului nostru, un ritm interior, care a făcut-o mai aptă pentru metrica întemeiată pe troheu și iamb, decât pentru metrica dezvoltată din celelalte unități ritmice (Călinescu, 1941/1982, pp. 199-200). Ritmurile existenței noastre în istorie - retragerea în munți din calea năvălitorilor și revenirea la șes după trecerea primejdiei -, cele ale vieții pastorale - transhumanța - s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac din Coșbuc un poet unic la noi [...] Cu George Coșbuc, din acest punct de vedere, ne aflăm în vremea prozodiilor glorioase după care un Horațiu împerechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii și combina coriambii. VLADIMIR STREINU Poetul descoperă realitatea printr-un filtru mitologic. De aceea ni se pare că, în esență, universul coșbucian are structura feericului, caracterizându-se prin fantezia grațioasă [...] Lumea lui Coșbuc ne apare ca un spectacol inventat, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
poetică obișnuită prin succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate.O unitate de ritm alcătuită din 2-4 silabe accentuate și neaccentuate se numește picior metric. El sugerează, prin muzicalitate, o anumită stare sufletească. În poezia românească cele mai frecvente picioare metrice sunt: troheul, iambul, dactilul, amfibrahul și anapestul. Iambul- unitate metrică alcătuită din prima silabă neaccentuată, a doua accentuată.Ritmul obținut astfel se numește iambic. Exemplu: "A fost/o-da/tă ca-n/povești". (M.Eminescu- Luceafărul) Troheul - unitatea metrică alcătuită dint-o silabă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
mai frecvente picioare metrice sunt: troheul, iambul, dactilul, amfibrahul și anapestul. Iambul- unitate metrică alcătuită din prima silabă neaccentuată, a doua accentuată.Ritmul obținut astfel se numește iambic. Exemplu: "A fost/o-da/tă ca-n/povești". (M.Eminescu- Luceafărul) Troheul - unitatea metrică alcătuită dint-o silabă accentuată și una neaccentuată.Ritmul obținut astfel se numește trohaic și este caracteristic poeziei populare. Exemplu: "Doină, doină, cântec dulce Când te-aud nu m-aș mai duce". ( Doina) Dactilul- piciorul metric alcătuit din trei
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
1950, 10 (3), pp. 380-388. 35 Charles L. Stevenson, "On: What is a poem?", în The Philosophical Review, 1958, 66 (4), pp. 329-362. 36 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, op. cit., p. 561. 37 În poezie se identifică următoarele picioare metrice: a. troheul (alcătuit din două silabe, dintre care prima e accentuată (΅ ˇ); b. iambul (este inversul troheului (ˇ ΅); c. dactilul - (picior metric de trei silabe, dintre care prima accentuată (΅ ˇ ˇ); d. anapestul (este inversul dactilului (ˇ ˇ ΅); e. amfibrahul (trei silabe
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
The Philosophical Review, 1958, 66 (4), pp. 329-362. 36 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, op. cit., p. 561. 37 În poezie se identifică următoarele picioare metrice: a. troheul (alcătuit din două silabe, dintre care prima e accentuată (΅ ˇ); b. iambul (este inversul troheului (ˇ ΅); c. dactilul - (picior metric de trei silabe, dintre care prima accentuată (΅ ˇ ˇ); d. anapestul (este inversul dactilului (ˇ ˇ ΅); e. amfibrahul (trei silabe dintre care a doua accentuată (ˇ ΅ ˇ); f. peonul I (patru silabe dintre care prima
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
din doi peoni secunzi: "O, tu, pictură netedă/ A mînei lui Apele/ Ce figurezi aidoma/ Icoana feței mele!" (Alvir cătră a sa miniatură). Un vers ceva mai amplu, decasilabul - tipic poeziei italiene - ia în românește formă de dactili combinați cu trohei: "Cel dintîi cîntec de primăvară,/ Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și vioreaua s-a arătat" (Vioreaua). Prezența alexandrinului clasic poate fi trecută la aceeași categorie a experimentului prozodic: "Ceriul și naltul plai senine-s făr^ de
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
că baza religiei este cultura cea mare, universală, și că, fără aceasta, nici nu ar mai exista vreo religie adevărată...care să fie plăcută auzului Domnului. Așa spusese: Auzului! De parcă Celui de Sus i-ar fi plăcut musai... iambii suitori... trohei... săltărețele dactile, și că Ritmurile atent orchestrate ar sta la Baza Creației sale. într-o zi, Grama ne-a dat un extemporal. Nu îmi mai aduc aminte exact titlul. Era vorba dacă noi credem în Dumnezeu, și de ce. Scrisesem un
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
pare mai firească locuțiunea de multe ori. Adeseori e mai lung; între adesea și deseori, primul mi se pare mai eufonic, dar această judecată e determinată subiectiv; oricum, selecția ar putea fi determinată uneori de structura ritmică diferită (amfibrah vs. troheu). Mai interesantă ar putea fi ipoteza diferențelor aspectuale: ambele adverbe sînt fundamental repetitive, iterative, dar această valoare mi se pare mai clar marcată (chiar în structura lexicală a cuvîntului, conținînd un plural) la deseori, și mai atenuată la adesea, care
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
erotic și nu ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce mers-ai purpură iarăși visul”, din laboratorul Odei, ar fi lipsite de sens.) O mostră doar, dar o mostră strălucită: „Dacă principala acuză care se aduce versurilor este lipsa sensului, întrebarea pe care cred că ar
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce mers-ai purpură iarăși visul”, din laboratorul Odei, ar fi lipsite de sens.) O mostră doar, dar o mostră strălucită: „Dacă principala acuză care se aduce versurilor este lipsa sensului, întrebarea pe care cred că ar trebui să ne-
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
Mesei Rotunde se apucă de calculat arii/ și se împiedică în litere grecești/ să nu mă mai urmeze în poeme ținându-mă de mână"..." pentru că azi poezia nu se mai citește la cenacluri/ pe fotolii plușate,/ ci pe scaune electrice,/ troheul și anapestul sunt dictate din țevi de pușcă/ epopeile sunt grozave stripteas-uri atomice/ liderii politici sunt marii poeți ai timpului...". Dialogul între prieteni se leagă și se continuă grav și alarmant de frumos, transcriind, noi, aici, orice vers din Aleph
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]