114 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE». AZI MULȚI VOR SĂ AIBĂ AMNEZIE, FIINDCĂ ÎȘI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 1866-2016 150 de ani de la debutul
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
de femeie», am fost pictată pe o pânză purtând «diademă de stele». Am fost femeie ca «prototip al îngerilor din senin». Azi modele, prototipuri ale frumuseții rar mai există. S-a perimat noțiunea de pur.” Amintirea: „Eminescu s-a vrut troienit «cu drag de aduceriaminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” Din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUȚINI de Rodica Elena LUPU ISBN: 978-606-640-060-2 Editura ANAMAROL, 2013 Referință Bibliografică: Eminescu s-a vrut troienit «cu drag de aduceri-aminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate! / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Elena
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
gheață au picatat pe geam, Un copil în suflet simt că îl mai am În povestea iernii el apride focul, Bucurie multă îi aduce jocul... Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Cu zăpezi și viscol peste țara mea, Troienite drumuri, pașii îi așteaptă Să urmăm cu toții calea cea mai dreaptă. 14.01.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Iarna grăbită / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CANDOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
această carte să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pîlpîitoare a lumînării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decît Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la clubul Minnehaha, Amory. Echilibrul precar al lui Amory s-a prăbușit complet. Și-a imaginat grupul vesel zburând În sunet de clopoței pe străzi troienite, apariția limuzinei, oribila coborâre publică din ea a Myrei și a lui, În fața a șaizeci de ochi mustrători, scuzele pe care și le va cere - de data asta reale. A oftat tare. — Ce-i? s-a interesat Myra. — Nimic. Căscam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar Sally compusese prin corespondență o sonată inteligentă, pe măsura temperamentului excitabil al lui Isabelle. De câtva vreme, Isabelle era capabilă de emoții foarte puternice, chiar dacă trecătoare... Mașina se oprise În dreptul unei clădiri lăbărțate din piatră albă, retrasă de la strada troienită. Doamna Weatherby o salutase călduros și diferiții ei verișori mai mici fuseseră trași afară din colțurile unde tăceau respectuoși. Isabelle a făcut cunoștință cu ei cu tact. Când era În formă, Își făcea aliați din toți cei cu care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ce coșmar trăit-am în aceste zile... Se făcea că timpul pe loc, s-a oprit Să-și mai pună amăgirile-ntre file, Într-un vis aievea de iarnă troienit. Doar tu și eu eram pe un câmp de stele, Și fără grijă, le împărțeam zâmbind, Dănțuind frenetic ca-ntr-un joc de iele, Pasiune pură ruptă din cuvânt. Codrii seculari se prindeau cu luna, Și-mpleteau dorințe pe un
COȘMAR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364372_a_365701]
-
-i umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl conducă până acasă. Tot drumul înapoi, bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiș cu ochii spre tânărul misterios: „ Ce minune să mai fie și asta?”. Mergând în tăcere pe drumul troienit, bătrânelul își aminti de vremurile când - în putere fiind - petrecea ziua de Sfântul Nicolae, acasă, lângă copiii săi frumoși. Pe fiul cel mare îl chema Nicolae, iar pe una dintre fete Niculina. Și unde mai pui că și el era
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-npicioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
sorții. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc COLINDA NOSTALGIEI În casa visurilor, de când n-ai mai venit, A nins uitarea, iubirii să-i plâng de milă. Că tremură-n privire, sub gândul troienit, Și-ngheață amintire de soartă ostilă. La candelă de suflet îți scriu o colindă, Prin noapte de veghe, singură și pustie. Cu magia sărbătorii să te cuprindă Și în privire să-ți reverse bucurie. Pe gând tremurând, din cer coboară
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
de femeie», am fost pictată pe o pânză purtând «diademă de stele». Am fost femeie ca «prototip al îngerilor din senin». Azi modele, prototipuri ale frumuseții rar mai există. S-a perimat noțiunea de pur.” Amintirea: „Eminescu s-a vrut troienit «cu drag de aduceri aminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol, dar nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
toate astea, trebuie să fiți pedepsiți! - Să înțeleg, prealuminate, că fața o întoarceți de la cei năpăstuiți? Atunci, dați-mi voie să le duc cumplita veste de a îndura la nesfârșit chinurile nemiloasei Ierni, până când oasele lor vor albi pe câmpiile troienite. - Nu, ticălos viclean! Oriunde răzvrătiții sau spionii se pedepsesc cu moartea. Mărțișor se înfioră la auzul acestor vorbe. Așadar, împăraților nu le pasă de cei mici și oropsiți. Se uită în jur. Toți demnitarii îl priveau cu mânie ca pe
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Ălei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Isi scutură vesmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gand Aezi din vechile balade, Isi cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, Narcise galbene
E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367442_a_368771]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NINGE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge, ninge ... Ninge în rafale, E-o ninsoare orbitoare, Iar pădurea-i adormită, De omături troienită. Prin geamul meu, Deschis spre cer, Timid s-a strecurat Un fulg stingher ... E-o floare de zăpadă, Albă, pură, diafană, Ce mi s-a oprit pe geană Și-n lacrimă s-a transformat ... Referință Bibliografică: Ninge / Floarea Cărbune : Confluențe
NINGE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347722_a_349051]
-
încerca și prin suman. Pășea din ce în ce mai anevoios prin nămeți. Se-nsera de-a binelea și-n curând se făcu beznă totală. Începu să aibă îndoieli că drumul pe care mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
repede acasă, va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât mai repede acasă!”, se ruga el. Nici nu termină de rostit ruga, că începură să se întrevadă, pe întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin zăpadă călcând pe urmele lăsate de sălbăticiuni. Încaltea era mai ușor de răzbit
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SĂ VINĂ CRĂCIUNUL! Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să vină Crăciunul, prieteni! Să vină Crăciunul... Îl simt, ( Cai, sănii și vremi troienite) Copilul din alt anotimp... Să vină Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi, cetini de brad, în pridvoare, Arome de timp-unicat. Să vină Crăciunul, prieteni! Cu daruri, candoare și mit ) Bunicul " certându-mă " tainic, Mustața-i zâmbind mucalit. Mi-
SĂ VINĂ CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366237_a_367566]
-
dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos
VACANŢA DE CRĂCIUN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351385_a_352714]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VERNISAJ Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012 n noaptea albă mă văd pășind pe străzi troienite îmi târâi pașii grei de omăt și mă avânt aidoma lupului în galeria de artă fețe cunoscute fețe necunoscute peisaje-nghețate pe pereții albi măști izvorâte parcă din adâncul iadului mă atașez de-un picior de lemn frumos ornamentat și
VERNISAJ de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351699_a_353028]
-
cât ca o arhitectură complexă de funcții, ... VIII. VERNISAJ, de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012. Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012 n noaptea albă mă văd pășind pe străzi troienite îmi târâi pașii grei de omăt și mă avânt aidoma lupului în galeria de artă fețe cunoscute fețe necunoscute peisaje-nghețate pe pereții albi măști izvorâte parcă din adâncul iadului mă atașez de-un picior de lemn frumos ornamentat și
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu sufleul mă aplec la cer Mi-e gândul îngenucheat de ger Cu sufletul mă aplec la cer, Vin sărbătorile-n curând Prin lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu mai ești De acolo din cer știu că mă iubești. Imi viscolește iarna și mi-e dor Prin mine săgetează un fior In inimă te port ca pe
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]