164 matches
-
improvizat unele în exterior, o mizerie, să ne rupem gâtul urcându-le, ne-a intentat procese ... Ne acuza între altele, auzi tu, că i se ardeau lui becurile la parter fiindcă noi tropăiam prin casă! Ceva de groază cu obsesia tropăitului ăstuia!... Uica Livi zăcea într-un pat mult prea larg pentru colțul de cameră unde fusese amplasat, vizibil marcat de boală, fața i se scofâlcise și căpătase tenta galben-pământie a suferinzilor fără leac. Totuși, în aer stăruia izul inconfundabil al
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_2_dan_florita_seracin_1336403047.html [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
trebuia să fii demult în pat lângă țața Măria. - Uite că nu vreau lângă țață-ta, îmi place să stau cu tine și să te ascult cum cânți. - Bine!... și o luă la fugă pe ușă, de i se auzeu tropăiturile pe treptele scării cum alerga, dar în câteva minute își făcu apariția cu un dosar care avea niște coperți de carton, zdrențuite pe la colțuri și pline de murdăria de pe mâinile clenților care-l răsfoiseră, pe care se putea citi, cu
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1359792175.html [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
de a surprinde pana ce te doare mai acut. încearcă o metaforă a umbrei. vei aștepta rezonanța ei până la osul din urmă, aninat de crucea pe care spinii reinventează iubirea în pași de marș. uneori ajunge să răsune ca un tropăit banal pe treptele unui sanctuar al deznădejdii dar... ce ne-am face fără strigătul copitelor cailor lăsați să tușească prea des, scoțând pe nări esențele vieții pe un pumn de iarbă părăsit de primăveri? cum mai poți crede că sângele
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
deasemenea creată prin sintetizare electronică a instrumentului, care poate fi chitară, trompeta, contrabas, pian, etc. Tonalitatea sunetului produs de instrumentul de bass se situează între 180-320 Hz. Bass-ul lasă impresia de galopare, iar urechea umană percepe sunetul că un tropăit continuu. Sunetul bass-ului este asemănător sunetului produs de un cal galopând. Acest sunet este principalul factor care-l face pe ascultător să se miște, să danseze. Piesele Eurodance pun foarte mult accent pe melodie, atât vocal cât și instrumental
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
Asta a permis una dintre glumele filmului, deoarece de fiecare dată când cavalerii trebuiau să apară călărind maiestuos, personajele s-au prefăcut doar că sunt călare, în timp ce „pajii” lor loveau între ele jumătăți de nuci de cocos pentru a simula tropăitul cailor. Numele german al filmului. „"Die Ritter der Kokosnuss"”, este chiar bazat pe această glumă, deoarece traducerea "ad litteram" este „Cavalerii nucii de cocos”. Armura de zale purtată de cavaleri era de fapt lână vopsită argintiu, în timp ce numeroasele castele văzute
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
un obicei românesc practicat de Rusalii și ține de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiția populară a dacilor Căluș, Căluț sau Călucean. Piesele din „echipamentul” călușarilor poartă și ele denumiri care amintesc de numele zeului, mișcările dansului simbolizând tropăiturile și comportamentul cabalin. România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009) și Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012).
Călușarii () [Corola-website/Science/309448_a_310777]
-
sale se scutură încoace și-ncolo, în timp ce le dădea comenzi generalilor din stânga și din dreapta lui. Cornul sună. Când cei douăzeci de mii de oameni îi auziră sunetul, reverberând dinsșre avangardă către coada armatei, linia de marș se rupse, cu un tropăit general. Și, exact când părea să se dezorganizeze complet, se recompuse în formație solz-de-pește și porni spre armata clanului Tokugawa, în bătaia tobelor. Ieyasu fu uluit când văzu repeziciunea cu care se mișca armata lui Shingen și felul cum răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu zâmbetul pe buze. Atunci, să mergem. Nu pot face nimic altceva decât să mă duc umil, dacă așa își arată Seniorul Murashige curtoazia. Războinicii îl escortară pe Kanbei prin coridorul central. Zăngănitul zgomotos al armurilor lor se combina cu tropăitul de pași. Coborâră mai multe scări și culoare întunecoase. Kanbei fu silit să treacă prin locuri atât de întunecate încât parcă ar fi fost legat la ochi și se întreba dacă n-aveau să-l omoare dintr-un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
apoi la Hachigamine, după care își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele: Nu numai că se văd făcliile și focurile, dar dacă asculți cu atenție poți auzi nechezatul cailor și tropăiturile de copite. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Se crede că Hideyoshi e în avangardă. Genba fu atât de descumpănit, încât abia-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
noastră, cauzele degenerescenței par să fie aceleași, unele cu precădere. Rămâne de văzut care. Poate școala. Știm sigur că, la nivelul parlamentar, cuvântul nu mai seduce, ci insultă, nu argumentează, ci împroașcă, nu convinge, ci irită, nu stârnește aplauze, ci tropăituri. își merită sau nu ,oratorul", auditoriul reacționează adecvat. Vorbitorul însă nu mai posedă tehnica atragerii auditoriului. El comite inabilitatea de a se situa, suficient, deasupra tuturor. Nimeni nu mai practică astăzi afectarea modestiei, o formă de captare prin situarea sub
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
începerea școlii, ne-am mutat la bloc, cărând după noi lăzi și geamantane, ca-n război. Bunică-meu înjura, apoi încerca să zâmbească, zicându-mi: „E mai bine așa“. Nu, nu era mai bine, auzeam dimineața ușa trântindu-se și tropăituri pe scări, iar când mă trezeam i se profila șapca gri la colțul străzii și sub ea fața transpirată, prinsă în mulțimea de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrăcat cam în grabă și-am ieșit: Cezar primul, eu cu telefonul încă deschis, Mihnea iritat. Când să închidem ușa după noi, am prins un strigăt în spate: „Gicule, vezi că ăștia pleacă fără să plătească!“ S-au auzit niște tropăituri, urmate de-un cor de drăcuieli. „Ce-ai făcut, mă, nenorocitule?!“, s-a întors Mihnea. Cezar dispăruse. Era deja în capul străzii, pe Victoriei. Ne-am uitat după el: o tulise după „Romarta copiilor“. Ne-am consultat din priviri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dansată de unul singur într-o fervoare a nebuniei; sau legănarea mai pleoștită a cuiva care mai are puțin și își pierde cunoștința; acele sevillanas maiestuoase executate de un corp rigid a cărui față nu trădează ritmul îndrăcit al picioarelor; tropăitul epidemic al servituții nemțești; kazatski lăsându-se pe vine; pasul șovăitor al adolescentului; Charlestonul. Am trecut prin toate aceste variații, și aș fi făcut orice numai să nu trebuiască să mă ridic. Doar că a trebuit să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai vadă în orice pupăză o privighetoare. Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un contur plin de culoare, totuși mereu variabil, mereu În mișcare; petele căprui ale ochilor, de două ori un pic de roz (zgarda pentru pureci, și limba, când, satisfăcută, Își linge firimiturile de biscuit de la baza mustăților). Și mai auzi: tropăitul pe care Îl face alergând și sărind (fericită de noua Întâlnire, așa cum e ea Întotdeauna) pe podea; mârâitul, poate chiar lătratul ei, dacă trece cineva pe stradă, prea aproape de geamul casei pe care se simte obligată s-o păzească. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu era să se decupeze realul, ci să se prezinte un univers de impresii. Romanul naturalist a folosit, într-un mod extrem de interesant, combinația dintre determinantul un și substantivul deverbalizat (un freamăt al penelor albe, o scânteiere a fildeșului, un tropăit al turmei...) în care genitivul apare ca subiect (penele freamătă, fildeșul scânteiază...). De exemplu: "Era oare cu putință [...] ca tot orizontul acestui oraș populat și activ să fie orizontul cetății blestemate, zărită într-o străfulgerare sângerie în noaptea sosirii ei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trimite la acțiunea de a revendica (în schimb în Am rupt revendicarea voastră avem de-a face cu un obiect, nu cu un proces); 4) imposibilitatea de a intra într-o funcționare de tip discret: *două scânteieri ale gheții, * trei tropăituri ale turmei... Pluralul devine posibil când deverbalul intră într-o funcționare de tip discret: Am înscris trei sosite în registru. Exemplele de tipul o înflorire a crinilor, o izbucnire a sângelui ... sunt interpretate ca procese în combinație cu un. Grupul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dacă scriem o scânteiere a fildeșului sau un freamăt al penelor, punem în prim-plan procesul în sine sau mai degrabă impresia provocată de acest proces, subiectul devenind mai mult o caracterizare a impresiei decât un suport: vorbim despre un tropăit al turmei ca despre o apă de cristal. Pe de o parte, penele sau fildeșul joacă aici un rol comparabil cu cel al nimfelor sau cu al fațadei catedralei din Rouen la Monet: pictorul nu urmărește să reprezinte nimfele sau
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
decorul floral din poză începea să exale inoportun un discret iz funerar. Și-acum, în sfârșit, prezența fizică avea să... Trezită din reflecție de zgomotul ușii de la intrare, își înecă tracul într-o izbucnire ușor isterică de entuziasm, în care tropăitul tocurilor ascuțite încerca să urce de-a valma trepte sonore la octavă spre-a fi la unison cu vocile gâtuite de emoție: − Fato, mai punctuală ca moartea! Figură ce ești, vino să te-mbrățișez! − Ondine! Doamne, nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-l ofere nomazilor nici el nu știa clar de ce; poate tocmai din dorința de a-l vedea triumfând și a-și mai înșela, astfel, propria-i nesiguranță cu praful aruncat în ochi de numerele mari, ridicat în minte de tropăitul lor masiv și convingător, de rinoceri umblători în turmă și mugind la unison. Sau, poate, dimpotrivă, spre a-l vedea făcut țăndări de vreun argument infailibil, ce astfel l-ar fi ajutat să se regăsească pe sine în poziția de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de tânăr ca să-mi treacă prin minte acel gând idiot și orgolios: „După asta, nimic nu va mai putea să mă tulbure sau să mă sperie...“. A tăcut și am ghicit că tăcerea sa stătea la pândă. Părea să estimeze tropăitul pașilor pe deasupra capetelor noastre, să-l asocieze strigătelor ce răspundeau celor dindărătul ușii, să compare zgomotele cu dezlănțuirea furtunii. Glasul lui, care relua povestirea, dădu acelui vacarm o aparență de ordine. — La mai puțin de un an după asta, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
satelor, zăpezile acelor târguri mute sub biciul viscolelor albe, chipurile marcate de războaiele uitate și de exilul fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o bătălie pierdută. Mai erau, îngropați în zăpadă și în drumurile noroioase, anii copilăriei și ai tinereții noastre, nedespărțiți de pulsația de bucurie și durere, de aliajul acela viu pe care îl numim pământ natal
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-un bubuit surd, la celălalt capăt al orașului. Pavel se ridică, chemă infirmierii care traversau strada în goană, cărând două trupuri puse pe o targă... Împreună cu alți soldați, înaintă de-a lungul caselor găurite de obuze, apoi, auzind un tropăit, cârmi într-o stradă mai puțin atinsă și începu să verifice clădirile, una după alta. În penultima se pomeni singur. Culoarele, ușile claselor, iar în clase, tablele și bucățile de cretă în șănțulețul tablei, dedesubt... Unele geamuri erau sparte, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plânge. Își ștergea din când în când de pe obraji picăturile de zăpadă topită, ninsoarea care ne surprinsese pe drum. Vorbea de altfel puțin și cu o voce neutră. Când cuvintele lui se întrerupeau, începeam din nou să aud șuierul vântului, tropăitul pașilor noștri pe drumul desfundat. Durerea făcea lumea tot mai de nerecunoscut. Mă vedeam mergând alături de un om bătrân, într-un loc pierdut în mijlocul câmpurilor fără viață, un om pe care-l știam hăituit, ajuns la capătul puterilor și care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]