157 matches
-
paharul cu apă, spune Manfred. Sau șase. Sau nouă. Sau un alt număr, ales la întâmplare. Important este că e mai bine. Din odaia de jos se auzeau zgomote slabe, pe care nu puteam să le identific: un plescăit, un tropăit ușor și niște croncănituri nearticulate. Este Eva, spune Manfred. Stă la computer. Ea și micul Manfred. Le-am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Binder putea s-o deschidă în orice moment cu o izbitură, despicînd lemnul în așchii ca șrapnelul, în urma cărora trupul lui avea să se catapulteze către cer. Dar trapa nu se mișcă din loc și de sub ea auzi doar un tropăit de pași, mai întîi puternic, apoi slab, ca tunetul rostogolindu-se și pierind în depărtare. O întrebare îi săgetă prin minte: „Oare ăsta sînt eu ?” Pentru un puști de treisprezece ani care tocmai își etichetase conducătorul religios drept ticălos - și
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
pretinde că au un «suflet» și o «istorie» de neșters, în timp ce postumanii vor susține că sunt parte din tot ce există și că orice lucru are un lucru al său, inclusiv rețeaua pe care o pun actualmente în trepidații cu tropăitul lor indignat. Este o ceartă fără rost, iar dacă cineva se simte inconfortabil când este numit «postuman», vă rog să vă numiți cum vreți.” Din paradox în paradox, se ajunge la următoarea definiție convenabilă: „o ființă postumană este o ființă
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
tricoul și fustele unei tinere care asculta de mata nu din afecțiune, de frică și pesemne că te detesta tot de frică, inertă lângă mata auzind cum se legănau copacii în noapte și pământul care urca și cobora în funcție de nori, tropăitul calului înconjura casa oprindu-se în locul unde loveau porcii făcând să se creadă că sângele animalului sau al mamei când m-am născut continua să picure în lighean așa că în momentul când tata - Să nu mă lași am căutat-o
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
noastră, cauzele degenerescenței par să fie aceleași, unele cu precădere. Rămâne de văzut care. Poate școala. Știm sigur că, la nivelul parlamentar, cuvântul nu mai seduce, ci insultă, nu argumentează, ci împroașcă, nu convinge, ci irită, nu stârnește aplauze, ci tropăituri. își merită sau nu ,oratorul", auditoriul reacționează adecvat. Vorbitorul însă nu mai posedă tehnica atragerii auditoriului. El comite inabilitatea de a se situa, suficient, deasupra tuturor. Nimeni nu mai practică astăzi afectarea modestiei, o formă de captare prin situarea sub
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
a bărbăției, chiar dacă nu e o noutate să vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
ca o umbră pentru că nu a terminat Încă să-i spună eu continui să scriu Îmi iau medicamentele pe ecranul televizorului se mișcă cinci siluete În costume naționale deschid și Închid ritmic gura dau din picioare dar nu le aud tropăitul nu le aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Doctorul, întrebându-se furios de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta. Pe șevalet era un tablou. Strickland, îmbrăcat doar într-un pareo, ședea cu spatele la ușă, dar se întoarse când auzi tropăitul ghetelor. Se uită speriat la doctor. Fu surprins să-l vadă și bodogăni împotriva întreruperii de către intrus. Însă doctorul tresări, rămase țeapăn și se holbă la el. Nu, la asta nu se așteptase. Îl cuprinse groaza. — Ați intrat fără protocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plutit și mai aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut, Isabelle, Isabelle? Cu buzele Întredeschise, ea a Întors capul spre el În Întuneric. Dintr-o dată i-a asaltat un zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tort de frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar conturat. Era mult mai frig - În așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte toate nopțile calde. - Sfârșitul verii, a spus șoptit Eleanor. Ascultă tropăitul de copite al cailor noștri: tup-tup-tup-tup. Ai avut vreodată febră și senzația că toate zgomotele se descompun Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
parter până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care îl prindea din zbor și dădea replica. Într-o zi îi dă drumul la alergare, ăia jucau în scenă și se auzeau niște tropăituri strașnice sus, jos, în fine, intră el în scenă, zvârle buzduganul care se duce la dracu’, până în podul scenei, omul vede stele verzi de oboseală, cine știe ce-o fi avut în ziua aceea, ratează buzduganul care i se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sunt la modă, sau un pulover. Din păcate, astea sunt lucrurile care‑l interesează cel mai mult pe băiatul ăsta superficial, însă mai are timp să învețe să se uite și în interior. În sine însuși. Pe deasupra, mai e și tropăitul și târșâitul picioarelor în spațiile extrem de mari, adaptate perfect măreției lui Dumnezeu; EL nu se vede, dar are nevoie de foarte mult loc. În stânga stau băieții, tinerii slujitori ai Domnului, iar în dreapta fetele, tinerele slujitoare ale Domnului. Pe mijloc răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Finii se duc cu plocoane la nași, apoi toți ies la plimbare pe ulițele satului, în straie de sărbătoare. Conform tradiției, în Duminica Paștelui nu se joacă. Se spune că, în urmă cu veacuri, s-a scufundat un han sub tropăiturile sârbelor și brâurilor jucate de domnișani și au pierit atunci zeci de suflete. Așa că, începând de atunci, nu se mai joacă în prima zi a Sărbătorilor de Paște. În schimb, lumea joacă a doua și a treia zi. Copiii ciocnesc
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
mai apară ci singuri inventează un Cal Troian în forma-i și totul se petrece ca odinioară [33] Și se-aprind iarăși torțe femeile-n lumine se văd dement pe mese goale dansând și stins de undeva se pare că tropăit se-nalță însă visul rămâne ca vis al unui vis [34] Și ei zăresc la țărmul bătrânei Europe osul unei Americi ce fuse Cal Troian nu cumva mort e Calul acolo unde este Cetatea fiind ea însăși mormântul lui de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
e doar promisiune, o lege infinită a iubirii, renegi magia, firea nu ascultă, privește glasul pentru care ești. Inofensiv venin, atinge visul tău, regatul nu așteaptă o poartă să se-nchidă. Mișcare într-un ritm, la tîmple-ți zace șoapta. Un tropăit secret se vindecă prin sine, cu mine, cu cine, spre drumuri, în ploi aceeași pânză albă, același lup, Zamolxe, dar cine să-nțeleagă răscruci legate-n lanț? Conversăm cu riduri. Oglinzi sătule suspendă timpul tău. Ce vrei? Un stinjenit de
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
fost încoronata de vocea remarcabilă a solistului Klaus Meine care, în ciuda problemelor din trecut, sună la fel de bine live că și înregistrările. În răspuns la mulțumirile solistului, publicul din zona cea mai apropiată de scenă (Golden Circle) stârnea un val de tropăituri pe plăcile de lemn aplicate pe pământ, lucru care i-a emoționat pe membrii, în special pe Klaus. Un moment chiar mai plin de energie decât restul concertului a fost solo-ul lui Kottak de mai bine de 5 minute
SCORPIONS – CONCERTUL DE ADIO DE LA BUCUREŞTI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367233_a_368562]
-
-se prin zgomotul motorului. -De ce, Ana? Ești a mea în întregime acum! Și simte o înțepătură profundă în brațul stâng. Buzele ei groase se deschid ca o insectă gata să decoleze. Perișorii de pe brațe fac drepți. Nu mai aude tropăitul cailor care se pierd pe șosea. -Ce, ce? Este tot ce poate să murmure. Iar profilul ei grec perfect se apleacă precum o crenguță de vișin într-un borcan cu murături. Referință Bibliografică: Cu autobuzul / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare
CU AUTOBUZUL de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350440_a_351769]
-
a bărbăției, chiar dacă nu e o noutate să vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
de a surprinde pana ce te doare mai acut. încearcă o metaforă a umbrei. vei aștepta rezonanța ei până la osul din urmă, aninat de crucea pe care spinii reinventează iubirea în pași de marș. uneori ajunge să răsune ca un tropăit banal pe treptele unui sanctuar al deznădejdii dar... ce ne-am face fără strigătul copitelor cailor lăsați să tușească prea des, scoțând pe nări esențele vieții pe un pumn de iarbă părăsit de primăveri? cum mai poți crede că sângele
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
vină la teatru pentru a vedea scenetele, ignorând piesa propriu-zisă. Popularitatea Sainetelor se datora nu numai comicului de situație, ci mai ales muzicii și dansurilor care le însoțeau, îndrăgitele Tonadillas (Playeras, Seguidillas, Boleros și Fandangos). „Sunetul sacadat al castanietelor și tropăitul ritmic din călcâie se completau armonios, compunând o atmosferă încântătoare, care electriza publicul în asemenea măsură încât spectatorii se trezeau acompaniind reprezentația cu strigăte entuziaste”, notează la 1772 călătorul andaluz Juan Fransisco Peyrón în urma unei vizite în teatrul din Cádiz
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
a rugat să-mi aleg un loc care-mi place cel mai mult. Eram copleșit de atâta atenție. La numai un minut după ce mi-am găsit un loc liber în avionul gol, aud un vuiet ca de ape, ca un tropăit de mulțime mare. Veniseră autocarele cu pasagerii ruși. Toți s-au repezit în avion, care mai de care, sa-și ocupe un loc. Aveau bagaje, coșuri (ar fi putut să aibă și păsări în coșuri). În minutul următor avionul luase
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
în atriumul fortăreței Antonia. Era semnalul ieșirii trupelor în caz de primejdie. În timp ce Ponțiu Pilat și centurionul coborau scările, trupa se și așeza deja în formații ieșind din barăci. Torțele luminau acum pretutindeni în atriumul fortăreței și un zgomot de tropăituri și sunet de arme, puse în alertă pe toți. Ordinele centurionilor se auzeau acum peste tot. Când procuratorul Ponțiu Pilat coborî și ultima treaptă trupa era deja aliniată și nimeni nu mai mișca. Procuratorul nu spuse nimic ci trecu printre
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
GHEARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache mă sufoc în ghearele timpului tău. încropesc apa, imaginile, secundele... ...tipare de gând. nu-mi pierd siguranța. care...?! stupid. tropăitul cuvintelor de la o tâmplă la alta lovește sprâncenele. șuieră visul printre umbre. mă încrunt. m-am văzut când scriam, în oglindă. ce episod! scurt, dens... mă sufoc în ghearele timpului tău. adună-le, strânge colțurile, vârfurile... și... pleacă! Referință Bibliografică
GHEARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358438_a_359767]
-
improvizat unele în exterior, o mizerie, să ne rupem gâtul urcându-le, ne-a intentat procese ... Ne acuza între altele, auzi tu, că i se ardeau lui becurile la parter fiindcă noi tropăiam prin casă! Ceva de groază cu obsesia tropăitului ăstuia!... Uica Livi zăcea într-un pat mult prea larg pentru colțul de cameră unde fusese amplasat, vizibil marcat de boală, fața i se scofâlcise și căpătase tenta galben-pământie a suferinzilor fără leac. Totuși, în aer stăruia izul inconfundabil al
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]