84 matches
-
păcate de moarte, ne vorbea fără spaimă și fără înfumurare, cu convingerea că noi am fost aici din mereu și vom stăpâni întodeauna pământul acesta. Ilustra, fluierând sau doinind, momentele peste care prefera să treacă cu tâlc; umbla lin sau tropotind prin casă, după cum i se păreau a fi mesenii și evenimentele, cu importanță. Vorbea de Dumnezeu însuși ca și cum s-ar fi referit la o rudă de sânge, sau la cătanele în sumane, românii cu care făcuse cei șapte ani de
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
deschid cărarea toamnei, mă îmbracă, nu uită funda imensă roșie, să nu mă deoache frica. Vreau și un talisman împotriva...realității. Cu ochelari și fruntea-nrourată, văd, cum mijește o altă duminică, trece nestingherită, din brațul drept în brațul stâng, tropotind pe frunze uscate. Până să ne vedem, învăț o nouă zi să plece spre tine, să pună capăt nopții. Referință Bibliografică: Eiii,știu / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011. Drepturi de
EIII,ŞTIU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355594_a_356923]
-
frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
de lumină se zbate-ntemnițat. Strigă prins cu ghearele de zăbrele.... Inutil! Norii de tăciune, guralivi, Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de bucurie câinele se apropiase, tropotind cu picioarele dinainte. Îl recunoscuse. Cum te-ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă n-aș purta îmbrăcămintea de altădată, nu m-ar recunoscut, poate, își spusese. Și așa e de mirare, după atâta vreme!... Câinele scheuna fără contenire, agitându
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
lângă mine, nu-i nimeni în jur, vine amurgul, bestia de amurg, apele încă nu s-au culcat, încă mai curg, stelele încă mai sclipesc pe boltă și luna, amanta ce vine la mine involtă. un cal fuge prin timp tropotind prin genuni, doamne, de ce faci atâtea minuni? mă cheamă urgent copilăria acasă, dar nimeni nu mă mai pune la masă, mamei i se scurge o lacrimă din tablou, tata încă mai spune povești din război, tablourile au prăfuit pe pereți
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
sfâșiat alb corcodușii coastele dealurilor, ca o hoardă de mirese fugare. Să ascultăm cum viscolesc stelele în rana spovedaniilor de noapte. Să mai avem încă o sută cincizeci de dimineți proaspete, cu eticheta pe ele, să le deschid cu inima tropotind și cu aerul că nu conteaza, mai e mult până va trebui sa le drămuiesc. Ce-aș mai fi vrut... Referință Bibliografică: SECETĂ DE TINE / Carmen Lăiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
încep să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de trandafiri!”, „Am tăcut la îndemnul trandafirului albastru!”; „Am nevoie să îți simt umbra în fiecare clipă, culcată galeș în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de trandafiri!”, „Am tăcut la îndemnul trandafirului albastru!”; „Am nevoie să îți simt umbra în fiecare clipă, culcată galeș în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
cu spume la gură, se zvârcolea în dureri, căci văzuse Ielele când alunecase în poieniță, la taina scurtă cu băiatul morarului, ăl de-o ceruse de curând. Vătaful porunci liniște, îi așeză în cerc pe ai lui care începură să tropotească mărunt, să-și zornăie pintenii și zurgălăii. Apoi, întorcându-se către Filu, îl vesti că sosise clipa! Avea să-și încerce tăria în acea noapte, să primească răul din copilă! Dacă nu-l va atinge nicicum, înseamnă că este menit
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
toate programele între pauzele de refacere a strălucirii cu make-up -ul cucernicei invocări a numelui Celui de Sus cu râvna rumegat până ce întunericul strivește pleoapa și-adorm strunind cu greu sub frâul limbii galopul de mustangi ai cuvintelor ce-mi tropotesc nebune printre gânduri. Referință Bibliografică: ÎNTUNECARE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
mofturi, și să mă instalez în căruță, alături de căruțaș, care vorbea în graiul acela specific țăranilor de la munte. - Șezi bine acilea pe scândură... Na, ia și pătura și pune-o pe genunchi! Diii, gloabă, diii, ha!... Acuș' te ard!... Calul tropoti de câteva ori pe loc înainte de a încerca să urnească din loc căruța, până se convinsese că n-are încotro, că trebuie să reia chinul acela blestemat pe asemenea drum rău. - Și ce faci tu, acolo... la Observator, băiete? - Păi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
rebele Cu-aroma otrăvită-a unei sărutări. Și m-ai drogat cu poftă de iubire Făcându-mă de tine dependent, De-am rătăcit o-ntreagă omenire În ochiul tău de foc omniprezent. Și-ai dezlegat în mine herghelii, Să-mi tropotească sângele-n copite; Port semnatura ta-n epitelii Cu simțurile toate răvășite! Și mă predau în abandon total, Să-ți nemuresc semințele în mine; Renunț la „eu” ca să devin vasal Iubirilor cu unduiri feline! ***** Cheamă-mă! Planând în zbor, ți-
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri de stele - mușcată în geam 36 seară cu greieri - împărțind mămăligă mâna bunicii Gabriela Beldie 37 țânțari somnoroși - doar razele de soare pe ,,Carul cu boi" 38 în geamul școlii - știrbii din clasa întâi și-un
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
și simt că le e creșterea imparabilă/ le e bine la lumina sufletului meu/ se cuibăresc inflorescent/se oglindesc / tremurând în lobul ocular” (eflux de cuvinte); ard!/ sărutul nefast/ dintre suflet și gând/ a fost aproape de/ incest (incest); „aud gândurile/ tropotind prin mine/ ca un cal în galop/ îndreptat spre neștiutul/ zilelor ce vor veni/ poate plecate tot în galop” (stare imaginară); „sângele mi-a colorat trupul/ mi-a înfundat urechile/ maci pe câmpii de moarte/ mi-am înfipt unghiile ca
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
și nori Cărări viscolite, nămeți prin ograda, Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și mama bănuți zornăiesc Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a vin fiert peste tot, și-a sarmale Mă-ntorc să le văd pe cuptor aburind
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
încep să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de trandafiri!”, „Am tăcut la îndemnul trandafirului albastru!”; „Am nevoie să îți simt umbra în fiecare clipă, culcată galeș în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de trandafiri!”, „Am tăcut la îndemnul trandafirului albastru!”; „Am nevoie să îți simt umbra în fiecare clipă, culcată galeș în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
linia de fund, ca să recupereze mingea. Lobul acela a fost ultima mea lovitură, pe bune. După asta nu m-am mai putut considera un adversar. A urmat un schimb de mingi submediocru. Fielding înțepenise la mijlocul liniei de fund, în timp ce eu tropoteam pe teren. Hai să terminăm, îi tot strigam eu, dar a mai urmat o serie de câteva lovituri, înainte ca el să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sfântul Gheorghe, amețit ca un bondar în căldura care începe să miroasă a foc de toamnă, trebuie să trec de pe un trotuar pe altul prin tramvaiele de epocă, unul pentru Gara de Nord, altul pentru Obor, tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în macadamul stricat, fiindcă n-or să plece niciodată. Sunt aici pentru bucuria copiilor. În balconul pe jumătate surpat al casei de vis-à-vis, cea cu Fierărie la parter și barul Côte d’Azur la subsol, un tip cu camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de subsuori, săltată și trecută pe deasupra focurilor. Ea doar strânse picioarele, dar se întrecu în țipete și râsete. De fapt asta își dorea, realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă capul pe spate și privi cu nesaț cerul. Tocmai începea să capete albăstrimea fragedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În calidor și nu mai văd: s-a-nnoptat. Așa că văd bine de tot: Mama cară bagajele la deal: din curte, unde le-a descărcat descărcătorul care fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]